Le fiasco d’un surdoué… en 2023 ! (I)

600!
La publication de ce texte dépasse la barre symbolique des 600 articles postés sur le site « Sécantes roumaines / Secante românești » (373 en roumain, 203 en français, 24 en italien et anglais).

Pour ma plus grande joie, en quatre ans, le nombre mensuel de « unic visitors » est passé de 698 en janvier 2019 à 4539 en août 2023. Dans quelques semaines, le site, qui a débuté en juin 2004, entrera dans sa 21ème année. Ce serait présomptueux de ma part de m’engager à continuer encore pendant deux décennies ! Cependant, je promets de faire de mon mieux en poursuivant la même trajectoire aussi longtemps que possible. A condition que vous continuiez à me faire confiance. Je compte sur vous et vous en remercie par avance !

 

La Bastide Vieille, le 30 octobre 2023

Au mois d’octobre de cette année, en me promenant dans Paris, j’ai remarqué, aux devantures des kiosques à journaux, une affiche de près de deux mètres qui annonçait :

« L’EXPRESS
Le numéro de nos 70’ ans
1953 – 2023
Et des 70 ans à venir… Avec les interviews
de Bill Gates, Shirin Ebadi,
Steven Pinker et Thomas Jolly »

Et, tout d’un coup, je me suis senti « projeté » six décennies en arrière, dans les années ’60, à l’époque où j’avais presque 20 ans !

J’oserais dire, sans aucune exagération, que se furent mes « années L’EXPRESS » !

D’ailleurs, j’ai évoqué cette époque dans une page de mon livre, publié en 2017, en édition bilingue roumain/ anglais, sous le titre : « Amintirile pestirițe ale unui adolescent atipic…/ Motley Memories of an Atypical Adolescent ».   Ce qui signifie, en français : « Les souvenirs bigarrés d’un adolescent atypique ».

Voici ce texte, en version française : Continue reading

ADEVĂRUL DESPRE FONDAREA JOCURILOR OLIMPICE MODERNE

Acest text a fost publicat în revista „3R – Rădăcini, Racines, Radici”, no. 43 -48 iulie –decembrie 2021„ editată de asociaţia „Memorie şi Speranţă” la Bucureşti (România).

La Bastide Vieille, 26 iulie 2021

În 2004, scriam, în revista « Dorul » din Danemarca, următorul text, intitulat „ Citius, altius, fortius… „ :

—————————————————————————————————

Oricare elev de liceu căruia îi vei pune întrebarea: ,,Cine a creat Jocurile Olimpice moderne?”, îţi va răspunde: ,,Baronul Pierre de Coubertin”. Cel puţin, în timpul celor câteva săptămâni în care se desfăşoară această manifestaţie, o dată la patru ani, şi când toate programele de televiziune nu se mai ocupă de nimic altceva.

E şi normal, pentru că această ,,vacă de muls” generează cu atât mai multe beneficii cu cât se vorbeşte mai mult despre ea!

Însă foarte puţini sunt cei care stiu că, de fapt, Jocurile Olimpice moderne au existat timp de aproape jumătate de secol înaintea celor iniţiate în 1894 de Pierre de Coubertin!

***

În 1833, la numai doisprezece ani după crearea statului grec modern, atmosfera generală elenă exalta virtuţile şi realizările Greciei antice. În această ambianţă naţionalistă, în care tot omul de pe stradă visa la restaurarea măreţiei bizantino-elene, Alexandru Soutsos, marele poet grec, publică în revista ,,Helios” un poem care incita la organizarea unor ,,Concursuri Olimpice”, în spiritul celor practicate în antichitate. Acest mesaj corespundea şi cu interesul stârnit de primele cercetări arheologice în zona corespunzătoare templului lui Zeus din Olimpia, care fuseseră iniţiate de francezul Abel Blouet în 1829. Continue reading

« L’heure bleue » la Skagen

La Bastide Vieille, 25/03/2021

In octombrie 2001, am plecat pentru câteva zile în Danemarca.

Cunoşteam această ţară de mai bine de un sfert de secol: am lucrat câţiva ani cu diferite industrii din « regatul lui Hamlet ».

Insă, de această dată, scopul voiajului era diferit : mă duceam să-l întâlnesc pe editorul revistei la care colaboram de numai un an.

Dan Romaşcanu, editorul revistei « Dorul », care a existat aproape două decenii, a avut încredere în mine şi mi-a încredinţat un spaţiu de publicare lunar, deşi eu nu scrisesem în nicio revistă până atunci.

De altfel, el este cel care a ales numele rubricii sub al cărui titlu scriu şi astăzi, după 20 ani : « Secante româneşti ».

Continue reading

La despărţirea de Ilinca…

File de jurnal

Paris, 3/05/2019

 

Ieri, când am aflat despre plecarea Ilincăi dintre noi, am avut sentimentul pierderii unui prieten apropiat ! 

Cu toate că n-am întâlnit-o decât doar de două sau trei ori în aproape 60 ani ! Cum se face asta ?

Simplu ! Insă, ca să explic ce s-a întâmplat, trebuie să fac un lung salt în trecut. 

La sfârşitul anilor ’50, tatăl meu, care studiase şi locuise în Franţa antebelică timp de 5 ani, se lupta să mă convingă că trebuie să învăţ limba franceză.

In teorie, nimic mai simplu ! El putea, foarte bine, să mă ghideze prin arcanele limbii lui Molière. Numai că eu eram prea leneş şi nu doream să-mi bat capu’ cu acest efort.

Ce n-a încercat el !  Să  mă momească cu tot felul de promisiuni, să mă trimită să iau lecţii cu o mătuşă, să-mi pună sub nas tot felul de texte sau reviste (atât de greu de obţinut pe atunci !) în limba franceză… Continue reading