Nimic despre Decebal!

File de jurnal (ardelene)

Sunt mai bine de 40 ani de când am fost ultima oară la Sarmisegetuza. Pe atunci aveam vreo 13 sau 14 ani şi profesorul nostru de geografie a organizat, în timpul vacanţei de vară, o excursie pentru elevii lui care trebuia să ilustreze cursurile predate în timpul anului. Ideea sa era nu numai originală, dar şi neaşteptată, dacă ne gândim la mijloacele “tehnice” ale României anilor ’50. El a obţinut –Dumnezeu ştie cum- închirierea unui wagon-cuşetă, cu vreo 8 compartimente echipate fiecare cu 6 paturi, cu care urmam să facem înconjurul ţării.

Organizarea excursiei era de o simplicitate elementară. Profesorul nostru a ales traseul şi C.F.R.-ul urma să agaţe wagonul nostru la diferite trenuri în aşa fel încât să călătorim în timpul nopţii, să ajungem la staţia prevăzută dimineaţa, să avem timpul necesar pentru a vizita obiectivul prevăzut în timpul zilei şi, întorşi la gară spre seară, să continuăm înspre obiectivul următor. Mână birjar!

Aşa am vizitat, împreună cu alţi 45 de elevi, fete şi băieţi, pentru că profesorul nostru prevăzuse compartimente separate, în număr egal, pentru elevii de ambele sexe, cele mai reprezentative locuri istorico-turistice din România, timp de două săptămâni.

Continue reading