File de jurnal

Cartagena, 15/04/2016

Timp de douăzeci de ani, toată copilăria mea, am locuit la București pe strada Alexandru Donici.

Strada Donici are numai vreo patruzeci de case și se află între străzile Vasile Lascăr și Icoanei. La sfârșitul anilor ‘50, această stradă foarte centrală din Capitală, nu vedea trecerea unei mașini decât de câteva ori pe zi. Nici vorbă de autoturismele de azi, parcate la întâmplare peste tot, care ocupă jumătate din partea carosabilă a străzii. Mai mult ! Pe atunci, mama mea s-a bătut cu « Sfatul popular» al « Raionului  1 Mai » și  a obținut instalarea unui « sens interzis » (pe care noi îl numeam « sens unic » !), ceeace reducea circulația la mai nimic.

Scopul instalării acestei circulații unilaterale ? Sub pretexte ecologice (liniștea locuitorilor, pericolul circulației în ambele direcții…) mama mea voia să putem continua, noi copiii din cartier, să ne jucăm în mijlocul străzii. Așa că-i tot trăgeam cu șotron, țurca, lapte gros, fotbal, leapșa pe furate (sau pe cocoțate !), « țările », « de-a v-ați ascunselea »…și câte și mai câte !

Insă cea mai mare plăcere era… plimbarea cu trăsura ! Continue reading →