File de jurnal
La Bastide Vieille, 12/04/2018
http://www.youtube.com/watch?v=5CS4nLI2ZX8
Haathi Mere Saathi
Rajesh Khanna & Tanuja
Când aveam vreo zece ani, la Bucureşti, toţi prietenii mei doreau să aibă un câine sau o pisică. Eu doream să am… un elefant !
Vis absurd de copil naiv : locuiam cu părinţii mei într-o garsonieră, dormeam în aceeaşi cameră cu ei, ce ne mai lipsea…era un elefant !
Ca să mă consolez, am început să colecţionez timbre tailandeze, unde apăreau, deseori, elefanţi la lucru, în savană sau chiar… pe străzile oraşelor.
Asta n-a durat multă vreme !
Am uitat această « pasiune » timp de vreo 15 ani. Până când, pe la mijlocul anilor ’70, am început să merg, în fiecare an, în vacanţă în Tailanda. Am repetat aceste vacanţe, an de an, între 1975 şi 1982. Pentru că, pe atunci, Bangkok era « hub-ul » charterelor venind din Europa, cu preţurile cele mai scăzute. Drept care, pentru a vizita ţările din Extremul Orient, începeam şi terminam, de fiecare dată, cu Tailanda.
Desigur că, profitam pe atunci să văd « prietenii mei, elefanţii »… în acţiune !
Am asistat, deseori, la spectacole cu elefanţi, în plină junglă. Acolo, pe nişte bătături amenajate în amfiteatru, ni se arătau tot ce pot/ştiu să facă elefanţii, după ce au fost bine dresaţi. Pentru că, în Tailanda, elefanţii au o funcţie economică esenţială : ei transportă trunchiuri de copac, materiale de construcţie, servesc ca…buldozere la ţară, participă la vânători în pădure şi sunt chiar animale de paradă pentru puternicii zilei.
Aflat la no. 13, Boulevard des Italiens, restaurantul numit “Café Riche” era în a doua jumătate a secolului XIX, unul dintre cele mai reputate localuri pariziene în care se întâlnea la masă protipendada epocii. După cum spune un ghid de la cumpăna secolelor XIX si XX: “Printre restaurantele de prim ordin nu pot fi omise câteva cafenele, care se conformează în parte titlului lor, dar care în fond sunt mai ales restaurante si servesc “a la carte” dejunuri si dineuri care fac concurentă prin calitatea serviciului, celebritătilor culinare ale Parisului.” Si mentionează: Café Durand, Café Riche, Cafe Anglais si alte trei sau patru asa zise “cafenele”.