Le soleil a rendez-vous avec la lune…

Le soleil a rendez-vous avec la lune…

Paris, 07/09/2025

Le soleil a rendez-vous avec la lune
Mais la lune n’est pas là et le soleil l’attend
Ici-bas souvent chacun pour sa chacune
Chacun doit en faire autant

La lune est là, la lune est là
La lune est là, mais le soleil ne la voit pas

Pour la trouver il faut la nuit
Il faut la nuit mais le soleil ne le sait pas et toujours luit !

Le soleil a rendez-vous avec la lune
Mais la lune n’est pas là et le soleil l’attend…

Charles Trenet

Vidéos Bing Le soleil a rendez-vous avec la lune

J’ai appris, par voie de presse, que le 7 septembre nous allons vivre un phénomène astronomique exceptionnel :

« Le dimanche 7 septembre 2025, Paris assistera à une éclipse totale de Lune, surnommée Lune de sang pour sa teinte rouge cuivrée. Voici les horaires clés pour Boulogne-Billancourt / Paris : Horaires de l’éclipse (heure locale)

Événement                                  Heure à Paris
Début de l’éclipse (non visible) 17h28
Début de la totalité                     19h30
Maximum de l’éclipse                20h11
Lever de Lune à Paris                20h19
Fin de la totalité                          20h52
Sortie complète de l’ombre       21h56

À Paris, la Lune se lèvera déjà éclipsée, donc tu verras la fin de la phase totale et la sortie de l’ombre, à condition d’avoir un horizon dégagé vers l’est. »

Voilà une information intéressante !

Je rêve depuis (très) longtemps d’assister à ce phénomène peu commun !

Je le connais, aussi, sous son appellation italienne : « Luna rossa ».

« L’appellation italienne “Luna Rossa” est principalement associée à un vin rouge produit en Lombardie, dans le nord de l’Italie. Elle n’est pas une appellation officielle comme DOC ou DOCG, mais plutôt un nom de cuvée utilisé par certains producteurs. »

Mais, aussi, dans le monde de la voile :

« C’est une légende de la voile italienne ! Luna Rossa Prada Pirelli est le nom du célèbre voilier et de l’équipe italienne qui participe à la prestigieuse Coupe de l’America (America’s Cup), la plus ancienne compétition sportive internationale encore disputée.

À propos de Luna Rossa : Continue reading

La ce servesc stomatologii !

Acest text a fost publicat în revista « Căminul românesc – Organul de legătură al Românilor din Elveția » no. 166, datat decembrie 2023, editată la Geneva.

File de jurnal

Marsilia, 02/08/2017

 

Acum două săptămâni mă găseam în sala de aşteptare a unui stomatolog din Béziers.

Intr-un astfel de loc, la fel ca în culoarul care duce la o sală de tortură, stai cu inima cât un purice şi nu-ţi arde de nimic ! Totuşi, ca să omor timpul –în corpul medical există o tradiţie să ţi se facă morală dacă ai sosit cu 5 minute întârziere, însă ei te lasă să aştepţi deseori o jumătate de oră fără să se scuze !- am luat la întâmplare o revistă de pe masă.

Era un număr din « Point de vue », datat « noiembrie 2016 ».

Răsfoindu-l alene, dau peste un articol ilustrat de un tablou reprezentând un călăreţ arab din Africa de nord, care m-a făcut să-mi amintesc de faimosul « El- Zorab » al lui Coşbuc.

Articolul spunea :

« Adolf Schreyer (1828 – 1899) este unul dintre cei mai brilianţi pictori orientalişti germani, asimilat şcolii din Düsseldorf şi foarte apreciat la curtea imperială a Habsburgilor. Cu toate că era reputat ca un specialist al cailor, el a pictat majoritatea subiectelor sale preferate în timpul voiajelor în Orient. A debutat însoţindu-l pe Emmerich von Thurm und Taxis prin  Ungaria, Valahia, Rusia şi Turcia… » 

Nu auzisem niciodată de numele acestui pictor, însă mi-am spus imediat că un artist care a trecut prin « Ungaria, Valahia, Turcia… » trebuie să fi imortalizat şi niscaiva imagini din Principatele danubiene. Continue reading

La ce servesc stomatologii !

File de jurnal

Marsilia, 02/08/2017

 

Acum două săptămâni mă găseam în sala de aşteptare a unui stomatolog din Béziers.

Intr-un astfel de loc, la fel ca în culoarul care duce la o sală de tortură, stai cu inima cât un purice şi nu-ţi arde de nimic ! Totuşi, ca să omor timpul –în corpul medical există o tradiţie să ţi se facă morală dacă ai sosit cu 5 minute întârziere, însă ei te lasă să aştepţi deseori o jumătate de oră fără să se scuze !- am luat la întâmplare o revistă de pe masă.

Era un număr din « Point de vue », datat « noiembrie 2016 ».

Răsfoindu-l alene, dau peste un articol ilustrat de un tablou reprezentând un călăreţ arab din Africa de nord, care m-a făcut să-mi amintesc de faimosul « El- Zorab » al lui Coşbuc.

Articolul spunea :

« Adolf Schreyer (1828 – 1899) este unul dintre cei mai brilianţi pictori orientalişti germani, asimilat şcolii din Düsseldorf şi foarte apreciat la curtea imperială a Habsburgilor. Cu toate că era reputat ca un specialist al cailor, el a pictat majoritatea subiectelor sale preferate în timpul voiajelor în Orient. A debutat însoţindu-l pe Emmerich von Thurm und Taxis prin  Ungaria, Valahia, Rusia şi Turcia… » 

Nu auzisem niciodată de numele acestui pictor, însă mi-am spus imediat că un artist care a trecut prin « Ungaria, Valahia, Turcia… » trebuie să fi imortalizat şi niscaiva imagini din Principatele danubiene. Continue reading

Sorolla en Paris

Giverny, 6/11/2016 

Am descoperit existența acestui pictor cu ocazia unei vizite la « Museo del Prado » din Madrid, în luna mai a acestui an.

Am fost atras de jocul de lumini, de subiectele « în aer liber », de tușa în relief… într-un cuvânt de forma « impresionistă » a operelor artistului spaniol.

Insă, cum nu poți avea o părere cât de cât consistentă privind numai două sau trei tablouri, mi-am propus să reiau acest subiect, cu mai multă atenție, în Franța.

N-am avut de așteptat multă vreme ! « Si la montagne ne vient pas à Mahomet, Mahomet ira à la montagne ! », cum spun francezii.

La începutul lunii iulie, am văzut un afiș anunțând :

« Sorolla, un peintre espagnol à Paris ».

sorolla-afiche-001_resize

Expoziția este prezentată într-un cadru prestigios la «Musée des impressionismes » din Giverny, între 14 iulie și 6 noiembrie. Cum fiecare își amintește, orășelul Giverny, aflat la numai 75 km de Paris, a devenit celebru prin prezența lui Claude Monet, care și-a petrecut  acolo ultimii ani din viață și unde este chiar înmormântat.

Continue reading

Ein bißchen Liebe für dich*

File de jurnal

Colombiers, 4/08/2015

 

Azi, am intrat intrat într-un magazin care vinde obiecte de ocazie.

Puteai găsi acolo canapele, saloane, frigidere, tablouri, statui, dulapuri, lămpi…tot ce-ţi poate trece prin minte ca obiecte de interior. La preţuri foarte abordabile. Insă pe mine nu mă interesa aşa ceva.

In momentul în care mă pregăteam să ies din magazin, am văzut într-un colţ, pe o comodă din anii ’30, două cutii negre, cu aspect prăfuit.

Din curiozitate, am deschis-o pe cea mai plată şi, spre marea mea surprindere, înăuntru se afla…un « Gramophone ». Sau, cum îi spuneam noi, în România anilor ’50, un « Pathéphone ».

Patefon Odeon 001_resizeŞi atunci mi-au venit în minte tot felul de amintiri !

  Continue reading