Fals tratat de primăvară…

La Bastide Vieille, 31/05/2021

 

Alaltăieri s-au împlinit şapte luni de când n-am pus piciorul într-un restaurant !

Aşa ceva nu mi s-a mai întâmplat de vreo jumătate de secol.

Ultima dată când am luat masa la restaurant a fost, dacă-mi amintesc bine, pe 29/10/2020.

La Ultima curda (Ultima beţie!)

In seara acelei zile, am fost « reconfinaţi » şi, în ciuda evoluţiei pandemiei, când în sus şi când în jos, niciun restaurant n-a fost redeschis. Cel mult, puteai cumpăra preparate gătite de ei, bine ambalate, pe care le primeai la uşa restaurantului, ca să poţi pleca cu ele… în lumea mare ! Da’ nu aşezat la vreo masă de-a lor.

Desigur că, de cum am aflat « ştirea cea bună », precum că restaurantele se redeschid, n-am aşteptat decât prima ocazie ca să vizitez un astfel de stabiliment. Chiar dacă, deocamdată, nu suntem autorizaţi să mâncăm…. decât pe terasă !

Sălile restaurantelor nu servesc, pentru început, decât ca… loc de trecere spre toaletă ! Desigur, purtând mască şi cu distanţarea de rigoare.

E bine şi aşa ! Mai ales că, în regiunea noastră, clima este suficient de agreabilă ca să poţi, în acest anotimp, profita de mesele de pe terasă. Iar terasele s-au înmulţit, dintr-o dată « ca ciupercile după ploaie şi vardiştii, după bătaie » !

Nu ne-am repezit la restaurant chiar din prima zi. Ne-am închipuit aglomeraţia previzibilă !

Insă, cu prima ocazie, am rezervat o masă la un restaurant. Desigur, pe terasă şi cu « distanţarea socială » impusă de autorităţi. 

Continue reading

To win or Toulouse?

Feuilles de journal

Toulouse, 07/07/2017 

Je suis à Toulouse après 16 années d’absence ! 

Je ne sais pas pourquoi, mais Toulouse est aussi une ville chère à mon cœur.

Et pourtant, ce n’est pas un endroit facile : trop « continental », très chaud en été, trop humide en hiver, loin des montagnes, comme de la mer, ce sont aujourd’hui des handicaps insurmontables.

Mais, l’unité architecturale, la couleur dominante, le rose des briques, l’élégance des monuments, la Garonne qui la traverse, les coupoles qui se reflètent dans l’eau, les ponts de pierre éclairés par des lampadaires style XIXè siècle, m’ont toujours fait penser à Rome. Ce qui, pour moi est la référence absolue !

Même si une certaine « faune », concentrée d’antan près de la gare, s’est éparpillée maintenant un peu partout dans la ville. 

Mon histoire personnelle avec Toulouse a démarrée en 1971.  Continue reading

Les 9 écluses de Fonseranes

File de jurnal

Fonseranes, 12/07/2017

 

După cum fiecare ştie, « cei patru evanghelişti erau trei : Luca şi Matei » !

La fel şi cele 9 ecluze de la Fonseranes sunt… numai 6 ! Sau 7, dacă luăm în consideraţie pe cea care duce la braţul mort, abandonat în secolul XIX.

Ultimile două sunt nu prea departe, pe acelaşi braţ ne mai utilizat de mai bine de un secol şi jumătate.

Insă cele 6 ecluze încă în activitate sunt utilizate zilnic, de 336 ani !

E drept că prin « Canal du Midi » nu mai trec de aproape 30 ani decât bărci de turism, însă circulaţia, mai ales în perioada de vară, este extrem de intensă. Pe aici traversează tot atât de bine vasele cu pânze, care vor să scurteze drumul între Mediterană şi Atlantic, vapoarele care plimbă turiştii timp de câteva ore prin zonă, cât şi cei care au decis să petreacă zile de vacanţă voiajând, într-un ritm lent, de-a lungul Canalului, în vaporaşe închiriate.

Desigur că instalaţiile Canalului au fost modernizate în cele trei secole de existenţă a acestuia. In afară de înlocuirea tracţiunii animale sau umane, instalaţiile de acţionare a ecluzelor  au fost electrificate şi diferite alte moduri de transport al vaselor a fost experimentat. « La pente d’eau », un fel de vagon pe şine, care trebuia să îmbarce vasele într-un recipient cu apă şi să le ridice pe un plan înclinat, a fost construit în anii ’50. Fiasco total ! N-a funcţionat aproape deloc şi astăzi poluează peisajul deasupra ecluzelor… care funcţionează perfect, exact ca pe vremea lui Pierre-Paul Riquet*, genialul inginer care a imaginat şi realizat Canalul, în secolul XVII.  Continue reading

37, 2° C à l’ombre

Feuilles de journal

Capestang, 26/07/2015

Il fait chaud ! Il fait très chaud !

Il y a déjà trois jours depuis que la température extérieure ne descend pas en dessous de 24° C, même au bon milieu de la nuit. Et pendant la journée elle dépasse par moments les 37° C.

Bien sûr que dans ces conditions, si tu n’as pas installé l’air conditionné, tu te sens mou et tu as envie de ne rien faire. On traîne dans la maison, on boit toutes sortes de liquides froids, on va de temps en temps dans un supermarché, pas tellement pour faire des achats, mais plutôt pour se rafraîchir dans leur section de produits frais où la température est constante tout au long de l’année, en dessous de 20° C.

Mais, vers les 17h00, conforment à une tradition installée depuis mon enfance, je sors faire une promenade dans la ville !

Pourquoi justement à cette heure, dans ces conditions de canicule, quand même les murs des maisons dégagent des vagues de chaleur ? Parce que à cette heure et dans ces conditions spéciales, il n’y a personne dans la rue. On peut se promener même au milieu de la rue, parce qu’il passe une voiture une fois toutes les 10 ou 15 minutes, ce qui permet de se promener en regardant tranquillement les maisons, en cheminant lentement, les mains dans les poches, sans un but précis.

Continue reading

37,2 °C la umbră

File de jurnal

Capestang, 26/07/2015

 

E cald ! E chiar foarte cald !

Sunt deja trei zile de când temperatura exterioară nu coboară sub 24°C, chiar şi după miezul nopţii. Iar în timpul zilei, ajunge chiar mai sus de 37°C.

Desigur că, în aceste condiţii, dacă n-ai instalat aerul condiţionat, eşti moale şi n-ai chef să faci nimic. O tot întinzi prin casă, bei tot felul de lichide reci, te mai duci şi printr-un supermarket, nu atât ca să faci cumpărături, cât pentru ca să te mai răcoreşti în secţia lor de produse proaspete în care temperatura e constantă tot anul, la mai puţin de 20°C.

Insă, pe la ora 17h00, conform unei tradiţii respectată din copilărie, ies să fac o plimbare prin oraş !

Continue reading