La Bastide Vieille, 12/11/2021

Între 1926 şi 1930, tatăl meu, Ionel, şi fratele lui geamăn, Aurel, au locuit în Franţa, în oraşul Saint Etienne.

În această perioadă, ei au pregătit examenul de intrare, pe care l-au reuşit cu brio, şi, mai apoi, au fost elevi la renumita « Ecole des Mines de Saint-Etienne ».

Tatăl meu a avut ocazia de a descrie această perioadă « binecuvântată de Dumnezeu » în memoriile sale, scrise după mai bine de 70 ani, pe când ajunsese la vârsta memorabilă de peste 90 ani.

Însă azi, îmi vine în minte o « aventură » a cărei final el nu l-a cunoscut. Pentru că ea a continuat… până în zilele noastre, la 10 ani după ce Ionel ne-a părăsit, la vârsta de 102 ani ! 

Mă grăbesc s-o povestesc azi, pentru că nu sunt sigur că voi ajunge la vârsta la care tatăl meu îşi scria memoriile ! 

*   *   *

Într-o zi, mergând pe stradă la Saint Etienne, cei doi fraţi vorbeau româneşte, ca de obicei.

Deodată, se apropie de ei un individ, cam tuciuriu, care purta un covor pe umăr.  Continue reading →