Marturisesc că, deși am trecut zilnic timp de trei ani prin fața bisericii Oțetari, în drum spre Liceul Național « Spiru Haret » unde eram elev, n-am intrat niciodată în această biserică. E drept că aveam numai 10 ani și, probabil, alte preocupări mai stringente !
Dar acum, de când revin cu regularitate în școala copilăriei mele, nu ezit să deschid poarta biserici, chiar dacă numai pentru căteva minute.
Locul acesta are ceva magic ! Nu e vorba de o biserică impunătoare, ci de un edificiu discret, ascuns în spatele unor brazi impresionanți și a unui gard acoperit de viță de vie. Ai zice că biserica vrea să se facă uitată sau să păstreze atmosfera de la începutul secolului XIX, când a fost construită. Două morminte de marmoră, frumos sculptate cu un chenar tradițional, aflate chiar în pridvor, ne dau câteva indicații asupra ctitorilor acestui lăcaș.
Un locaș discret rămas ca în secolul XIX
« Aici se odihneșce oasele răposații roabii lui Dumnezeu : Elena închinata fiica logofătului Fiera ce au ținut în căsătorie pe Hagi Tudorache Teodoru 40 ani născând și 9 copii iar acum în leat 1845 februarie 20 s-au săvârșit în vârstă de ani 56 … »
După care urmeaza pomelnicul parinților, fraților, rudelor ce urmează să fie amintiți.