Acest text a fost publicat în revista « Siamo di nuovo insieme », no. 81 – 82, datat iulie – septembrie 2018
Bucureşti, 6/06/2018
In ultimii ani, de fiecare dată când vin la Bucureşti, locuiesc în cartierul în care am copilărit.
Am descoperit acolo un hotel, deschis nu demult, într-un edificiu construit pe la 1900, în stilul epocii. Hotelul, ţinut de nişte italieni, are chiar şi un restaurant cu specific latin.
Aşa se face că mare parte din clientelă provine din ţara lui Dante.
In luna mai a acestui an, am remarcat, în hall-ul hotelului, un personaj pitoresc : mic de statură, musculos, bronzat, plimbându-se mai toată vremea în maiou, cu părul alb şi ochelari de soare. Destul de agitat, el încerca să se descurce în italiană cu recepţionista hotelului, care nu înţelegea totdeauna ce doreşte.
Am intervenit, ca să-l ajut, şi am descoperit că… voia să cumpere o chitară !
I-am explicat cum se ajunge la un magazin specializat în astfel de produse şi… am plecat la treburile mele !
A doua zi, italianul era iar la recepţia hotelului. Cum aveam ceva mai mult timp, l-am întrebat dacă a rezolvat problema.
Aşa am făcut cunoştinţă cu Eligio !
Intr-adevăr, el cumpărase chitara, dar acum dorea să achiziţioneze alte accesorii muzicale. Continue reading