În aprilie 2001, când am luat contact la Lima cu familia lui Grigore Cugler – Apunake, în căutarea amintirilor legate de ultimii ani din viată petrecuti în Peru, mi s’a spus: “Trebuie neapărat să’l întâlnesti pe Ioji Schul! El a fost ultimul prieten al lui Apunake!”
Ne-am întâlnit într’un hotel din Lima si am vorbit timp de două ore despre prietenia lui cu Apunake. În timpul discutiei a pomenit câteva cuvinte despre o idee dată de acesta si pe care a utilizat’o într’o transpunere a “Scrisorii pierdute” la moravurile peruviene. Atâta tot!
După sase luni, când ne-am întâlnit din nou, am discutat despre tot felul de proiecte editoriale legate de opera lui Apunake. Noroc că niste prieteni comuni mi-au vorbit, chiar înainte de a pleca din Lima, despre cartea lui Ioji ce tocmai fusese editată. Am cumpărat’o în drum spre aeroport si, în cele douăsprezece ore de zbor între Lima si Paris, n’am mai lăsat’o din mână. Vecinii mei dormeau linistiti, singurul bec aprins din avion lumina paginile cărtii lui Ioji (devenit José în interpretarea editorului sud-american!).
“Viaje….” se prezenta sub forma unui roman politist care se derula pe trei continente, însă am înteles imediat că era, de fapt, un roman autobiografic cu nenumărate ramificatii istorice, care descria evenimentele europene si, partial, sud-americane de-a lungul a patru decenii, între anii ’30 si ’60. Desi aceste pagini de istorie erau văzute prin prisma întâmplărilor trăite efectiv de narator, uneori dedublat în diferite personaje în functie de necesitătile actiunii, se desprindea din carte o imagine globală a epocii, poate chiar, în parte, din cauza nenumăratelor referinte la evenimentele majore care se derulau în această perioadă.
Cu această ocazie revista „Caretas” din Lima publică un articol omagial pe două coloane, însotit de două fotografii ale creatorului lui Apunake.