Orice mare capitală europeană are în apropiere câte un palat care aminteşte puterea şi fastul nobiliar, servind în trecut ca loc de vilegiatură împăraţilor sau regilor timp de mai multe decenii. Este cazul la Paris, cu palatul din Versailles, la Madrid, cu Escorialul, la Sankt Petersburg, cu Ţarskoe Selo, la fel ca şi în multe alte capitale.
La Budapesta, locul de vilegiatură al familiei imperiale era castelul dela Gödöllö, un palat baroc înconjurat de un parc, astăzi mai degrabă o pădure redevenită sălbatică. Aflat la numai 28 Km de Budapesta, accesibil mulţumită unui tren suburban care reînvie ambianţa desuetă a anilor ’30, Gödöllö este unul din punctele de atracţie majore din vecinătatea capitalei maghiare, însă numai de câţiva ani, de când a devenit muzeu şi este în curs de a-şi obloji rănile, recuperând pas cu pas splendoarea de altă dată.
Primele informaţii asupra posesiunilor din Gödöllö datează din secolul XIV, pe când teritoriul comunei aparţinea unei familii de mici nobili. Din perioada ocupaţiei turcesti, care a durat 150 ani, începând cu bătălia pierdută în 1526 la Mohaci, n’a rămas nicio mărturie documentară.
Adevăratul demaraj al localităţii a fost marcat de sosirea lui Antal Grassalkovici (1694 –1771), descendentul unei familii nobile scăpătată, care a început în 1715 o strălucită carieră de avocat ce urma să-l conducă, în 1727, la preşedinţia Comisiei noilor achiziţii (Neoacquista Comissio), care gera şi controla proprietăţile dificile. După moartea proprietarului, Grassalkovici cumpără domeniul dela Gödöllö şi, începând din 1741, începe construcţia reşedinţei sale, cel mai important castel baroc din Ungaria. Importanţa stilului baroc definit la Gödöllö a depăşit frontierele tradiţionale ale Ungariei şi a dat numele de „stil Grassalkovici”, care poate fi întâlnit chiar şi în zona de est a Transilvaniei, în construcţiile aflate la Cluj (palatul Bànffy) şi Gorneşti (palatul Teleky).