Acum mai bine de zece ani, pe la începutul anilor ’90, mă găseam la Praga, pe aeroportul internaţional Ruznice. Sosisem dela Paris şi aşteptam o legătură care trebuia să mă conducă într’un oraş îndepărtat al ţării, pe vremea aceea numită Cehoslovacia, nu departe de graniţa cu Ucraina, în inima Europei Centrale. Cehoslovacia şi celelalte ţări din “lagărul socialist” de tristă memorie îşi redobândiseră libertatea de puţină vreme, însă ambianţa comunistă mai domnea încă peste tot la Praga, chiar şi în aeroportul slab luminat în care nu era mare lucru de făcut în aşteptarea legăturii. Cum afară vremea era agreabilă, am decis să fac o plimbare de câteva minute.

Pe atunci, hallul aeroportului se găsea în plin câmp şi luminile oraşului de abia dacă formau un halou în depărtare. Am remarcat însă la vreo 100 metri, de-a lungul şoselei ce ducea spre oraş, în marginea unei păduri de fagi, un monument în formă de obelisc, care avea ceva mai mult de doi metri înălţime. Fericit de a găsi un ţel plimbării mele, menite să omoare timpul, m’am apropiat şi am încercat să citesc inscripţia de pe obelisc. Nu a fost uşor pentru că marmura, roşie la origine, devenise aproape neagră şi inscripţia se citea cu mare greutate. Cu atât mai mult am fost surprins să constat că inscripţia, care reproducea acelaşi text în trei limbi, cehă, franceză şi… română, spunea: “Le 2 Novembre 1922 ce monument a été inauguré en commémoration de l’ouverture de la ligne aérienne internationale de Paris à Constantinople par la Compagnie Franco Roumaine de Navigation Aérienne”.

Aşa am descoperit existenţa “Companiei Franco-Române de Navigaţie Aeriană” şi am început să caut informaţii despre istoria ei. Câteva luni mai târziu, în trecere prin aeroportul Băneasa, am remarcat o placă metalică purtând inscripţia: “17 septembrie 1922 – 1997 – 75 de ani de la prima linie aeriană transcontinentală internaţională din lume pentru pasageri şi mărfuri pe ruta Paris – Strasburg – Praga –Viena – Budapesta – Arad – Bucureşti – Constantinopol”.

Continue reading →