…că vine badea cu coasa!

Sau “Uccellacci e uccellini“

Anul trecut, la Stockholm, am achiziţionat câteva imagini,  smulse probabil  dintr-o carte de zoologie, cu păsări.

Dintre zecile de foi, am ales cele care prezintă păsări pe care noi le avem la Bastide. Sau prin împrejurimi.

-Pupăza (pupute în occitană!): avem o familie care locuieşte într-o scorbură din curtea noastră. Vine în fiecare an, prin martie, face un ou, maximum două, îi învaţă pe pui să zboare în vreo două luni şi, în august,…pleacă cu toţi în Sahara! Cam vreo 2000 km de drum, via Gibraltar!

In acest an, au sosit cu prieteni! Pentru prima dată, am văzut 6 pupeze în acelaşi timp! 

– Bufniţa (Buho Buho): timp de vreo 10 ani, o bufniţă enormă (1 m de anvergură a aripilor!) a locuit la noi într-un grajd. După ce am refăcut acoperişul şi am suprimat podeaua intermediară, s-a supărat şi a plecat. Ne-a lăsat, ca amintire, câteva pene din aripi… 

– Rândunelele (Le rondini!): sunt cu grămada! Au monopolizat grajdul din faţa casei noastre! Cum el tot nu serveşte la nimic, le lăsăm ferestrele deschise, ca să poată circula în voie.

In fiecare dimineaţă, fac un consiliu, aşezate pe firul electric, şi piuie de ne sparg urechile! In timp ce pisica le supraveghează, doar-doar îşi va rupe gâtul una, ca s-o înhaţe ea! 

Când mă duc, uneori, noaptea să verific dacă s-au întors acasă, văd iesind din cuib câteva cozi ca nişte furculiţe. Dacă stau mai mult, una se întoarce şi mă priveşte cu un ochi întrebător : « De ce ne deranjezi ? Suntem în casa noastră !»

– Vrăbiile: şi astea-s cu grămada! 

Insă, de când am trecut prin Mazamet, avem două vrăbii… chinezeşti !

 

– Fazanii şi sticleţii nu există decât în poze, pe pereţi !

– Corbii: acum, că a început recolta strugurilor, năvălesc prin vii să mănânce tot ce n-a fost cules de maşină 

– Ciocănitoarea: o aud uneori, dar n-am văzut-o niciodată! 

– Şoimii circulă liberi prin vii şi nici nu se mai deranjează, dacă trecem cu maşina !

Mai există şi o pasăre gri cu pieptul albastru, cu un nume straniu în occitană pe care nu l-am reţinut, care stă în permanenţă pe un cablu electric, între La Bastide şi Capestang. Ne supraveghează şi ne urmăreşte cu privirea, când trecem pe sub fir! 

Despre pterodactili şi alte animale preistorice…într-un text ulterior!

Adrian Irvin ROZEI

La Bastide Vieille, august 2017