„Expresia  Galia Narboneză (Gallia narbonensis în latină) desemnează, pentru anumiți istorici ai secolului al XIX-lea, o provincie romană astfel numită din 118 î.Hr. după întemeierea coloniei romane Narbo Martius, oraşul Narbonne de azi.”

De fapt, provincia a primit succesiv numele de: 

-„Galia transalpină” după cucerirea ei de către Roma,

-„Galia romană” după cucerirea restului Galiei de către Iulius Cezar, pentru a o deosebi de Galia păduroasă (dar expresia „Galia transalpină” a continuat să fie folosită),

-„Narboneza” după reorganizarea galilor de către împăratul Augustus, în același timp cu provinciile Galia Belgia, Galia Lyoneză și Aquitania. În urma reorganizării Imperiului de către Dioclețian (în jurul anului 300), a fost creată provincia „Narboneza”, iar mai apoi, provinciile „Narboneza” și „Vieneza”.

Putem afirma, fără să greşim, că „firul conducător” sau „coloana vertebrală” a acestei regiuni era „Via Domitia” (Calea Domiţiană), construită începând cu anul 118 î. Hr. pentru a lega Italia de Peninsula Iberică traversând „Gallia narbonensis”.

Ea a fost creată pentru a face coerentă o rețea de drumuri existente, la iniţiativa proconsulului Cnaeus Domitius Ahenobarbus, al cărui nume îl poartă, şi reprezintă „simetrica”  drumului „Via Egnatia”, care lega Roma, capitala Imperiului, de actualul Istanbul. 

Aşa se face că, de-a lungul acestui drum de circulaţie european, putem întâlni nenumărate aşezări, monumente, construcţii civile sau militare… lăsate de „nos ancêtres les Romains”, chiar şi la aproape două milenii după dispariţia acestui imperiu!

S-ar putea spune că ele formează un tot, compus din oraşe ca Aquae Sextiae (Aix-en-Provence), Arelate Sextanorum (Arles), Arausio Secundanorum (Orange), Baeterrae Septimanorum (Béziers), Nemausus ( Nîmes), Narbo Martius  (Narbonne)… care se găsesc chiar pe drumul menţionat sau în apropierea lui imediată. Chiar şi astăzi, vestigiile acestor centre populate importante din antichitate mai pot fi văzute şi, cu ocazia efectuării oricăror săpături, fundaţii, terasamente… ele reapar, chiar şi în locuri unde nici nu te aştepţi!

Era deci normal ca autorităţile actuale să decidă punerea în valoare a acestor mărturii. Însă, cum sunt răspândite pe sute de kilometri pătraţi, s-a încercat ca ele să nu fie îndepărtate de localizarea lor istorică. Ceea ce presupune construcţia mai multor muzee, legate de specificitatea monumetelor şi ale vestigiilor descoperite de-a lungul vremii.

Primul muzeu din această serie a fost cel din oraşul Arles: «Le Musée départemental Arles antique », numit şi  « le Musée bleu », inaugurat în 1995. A urmat: «Le musée de la Romanité »  de la  Nîmes, deschis în 2018.  

Iată că acum apare un nou muzeu care face parte din această suită : « Le musée Narbo Via, anciennement MuRéNA », sau «  Musée régional de la Narbonne antique », inaugurat pe 19 mai 2021.

În 2010, a fost lansată ideea creării unui muzeu dedicat istoriei romane din Narbonne.

„Scopul acestui muzeu este de a readuce în actualitate prestigiosul oraș Narbo Martius, prima colonie romană fondată în afara Italiei în anul 118 î.Hr., oferind tuturor ocazia de a descoperi vestigii excepționale, reevaluate printr-un sit, o clădire, o muzeografie și o politică publică. Acest act corespunde dorinţei de a repune istoria antică a Narbonnei și a bazinului mediteranean în dialog cu lumea contemporană. Din februarie 2020, Muzeul Narbo Via a readus la viață orașul antic Narbo Martius.”

Muzeul Narbo Via a fost conceput pentru a reda aglomerației actuale istoria marelui oraș antic care a fost:

-prima colonie romană de pe pământul galic,

-capitala provinciei Galia Narbonensis,

-un port comercial activ deschis întregii lumi mediteraneene.

Din acest trecut glorios, nu a mai rămas niciun monument în picioare. Însă, istoria lui ne-a fost transmisă prin surse scrise, săpături și, mai ales, printr-o mare cantitate de elemente arhitecturale folosite pentru dezvoltarea orașului de-a lungul istoriei sale.                                                    

 *   *   *

În perioada 17 septembrie – 31 decembrie 2021, muzeul Narbo Via prezintă prima expoziție temporară, „Veni, Vidi… Bâti!” („Venit, Văzut.. Construit!”). 

„Expoziția „Veni, Vidi,… Bâti!” va oferi o reflecție asupra persistenței patrimoniului arhitectural de prestigiu al Romei antice și va pune sub semnul întrebării noțiunea de „fragment”, arhitectural și arheologic, ca element de studiu și acces la un context cultural mai larg. Modul în care arhitecții contemporani continuă să exploreze și să adapteze moștenirea noastră romană va fi abordat sistematic pe o suprafață de 500 m2, în 7 secvențe tematice: reutilizare, proiectare, luminare, respirație, construcţie, conectare, locuire.

Expoziția va compara astfel principiile esenţiale ale arhitecturii romane (organizarea urbană și socială, circulația luminii, a aerului și a apei, structuri și materiale) cu reutilizările și reinterpretările lor contemporane care s-au materializat prin clădirea muzeului Narbo Via proiectat de Foster + Partners., o răscruce între aceste două perioade.

Vor fi prezentate în jur de o sută de piese din instituții franceze, italiene și engleze (obiecte arheologice, desene, planuri, manuscrise, machete etc.).” 

Printre obiectele şi machetele expuse, mi-au atras atenţia în special cele din secţia „conectare”.

Romanii au construit primele poduri la scară mare care au dăinuit.Inginerii de astăzi reinventează ideea cheie a romanilor privind infrastructura, cu ajutorul tehnologiilor cele mai moderne.

De  exemplu, podul roman a fost reinventat prin viaductul din Millau, a cărui construcţie a depăşit limitele tehnice ale vremii sale, tot aşa cum a făcut Traian cu podul său de peste Dunăre, după cum susţin organizatorii expoziţiei. Afirmaţii ilustrate de un fragment din Columna lui Traian, prezentând podul de la Drobeta-Turnu Severin. Este vorba de binecunoscuta reprezentare a podului construit de Apolodor din Damasc.

Copia ghipsului datat 1861 – 1862, poartă menţiunea: 

„Podul lui Traian de  peste Dunăre, lung de 1135m, a fost singurul pod de piatră de pe fluviu. Drumul, suficient de lat pentru a permite trecerea legiunilor romane, se sprijinea pe arcade de lemn, apoi pe 20 de stâlpi  de cărămidă aflaţi la distanțe de 50m. Romanii au asamblat structura pe sol, apoi au instalat-o folosind tehnici de prefabricare. Podul a dispărut, dar reprezentarea sa simplificată poate fi văzută pe mulajul Columnei lui Traian, realizat la Roma pentru Napoleon al III-lea.*”  

Această expoziţie este o legătură în timp între Roma, Turnu Severin şi Narbonne… un „pod” de peste 2000 ani!                                                    

Adrian Irvin ROZEI

La Bastide Vieille, noiembrie 2021

–

*Viitorul împărat al Franţei, Napoleon al III-lea, a locuit în copilărie în palatul Laetitziei Bonaparte, mama împăratului Napoleon, unchiul său, aflat în actuala Piazza Venezia, la întretierea cu Via del Corso. De la balconul palatului, el putea admira Columna lui Traian.

Aceste amintiri din tinereţe l-au determinat să finanţeze, odată ajuns la putere, cercetări arheologice şi restaurări ale unor monumente din perioada Imperiului Roman. Printre ele, se numără şi execuţia copiei după Columnă, menţionată mai sus. Ea a generat şi o altă copie, cea care se află azi la Bucureşti, precum şi un mulaj metalic parţial, instalat în curtea castelului din Saint Germain en Laye de lângă Paris.