Asociatia internationala a Inginerilor Specializaţi în Explozivi (ISEE), creată în Statele Unite în 1974, organizează în fiecare an în luna februarie un congres, care la început avea un caracter nord-american, dar cu timpul a devenit cea mai importantă reuniune a specialiştilor în acest domeniu din lumea întreagă. Congresul are loc întotdeauna în zona de sud a Statelor Unite, “the sunny belt”, într’un oraş posedând infrastructurile necesare pentru a adăposti o manifestaţie ce reuneşte 1000 până la 1500 participanţi. Caracterul mondial al acestei reuniuni se manifestă prin participarea invitaţilor, în general membri ai asociaţiei, care vin din mai bine de cincizeci de ţări. De exemplu, în 1997, China a fost reprezentată de o delegaţie compusă din 32 specialişti. Din păcate, România străluceşte prin absenţă, dacă nu o luăm în consideraţie pe Mirela, o româno-americană, care s-a zbătut ani de zile pentru a crea o punte între cele două continente, în această specialitate!

Cu atât mai absurd cu cât România are o tradiţie minieră de mai mult de două mii de ani, ca puţine alte ţări din lume.

Şi totuşi, chiar şi în aceste condiţii dificile, mă astepta o surpriză.

* * *

În cei mai bine de zece ani în care am participat la acest congres, am remarcat de câteva ori printre cele douăzeci sau treizeci de standuri care prezentau ultimile “găselniţe” din lumea fabricanţilor de explozivi civili, utilizaţi în mine, cariere de piatră sau la construcţia de autostrăzi şi baraje, un stand care afişa o operă de artă. E drept că există unii artişti care utilizează explozivii pentru a crea piese executate prin placaj, dar în general este vorba de obiecte mici de numai câteva kilograme. De data asta, fotografiile înfăţişau o operă de artă în curs de execuţie, care va avea, când va fi gata, câteva sute de metri.

Este vorba de monumentul marelui şef indian Crazy Horse, în curs de execuţie la “Crazy Horse Memorial”, pe drumul national 89, între Custer şi Hill City, în statul Dakota de Sud, la numai 30 km de Memorialul Rushmore, care îi reprezintă pe cei patru preşedinţi fondatori ai statelor Unite: Washington, Jefferson, Lincoln şi Th. Roosevelt.

In mai 1949 sculptorul Korczak Ziolkowski scria textul următor:

“Crazy Horse s’a născut la Rapid City în Black Hills din Dakota de Sud în jurul anului 1842. Când se găsea la Fort Robinson în Nebraska, …a fost împuşcat în spate de un soldat american şi a murit pe 6 septembrie 1877, în vârsta de 35 ani (?, n.n. ).

 

Crazy Horse şi-a apărat poporul şi forma lui de viaţă în singura manieră pe care o cunoştea,

 

Dar

 

Numai după ce a văzut că tratatul din 1868 a fost încălcat. Acest tratat, semnat de preşedintele Statelor Unite spunea: “câtă vreme râurile vor curge şi iarba va creşte şi pomii vor avea frunze, Paha Sapa- Muntii Negri din Dakota- vor fi întotdeauna ţara sfântă a indienilor Sioux,

 

Numai după ce a văzut pe conducătorul lor, Urs Cuceritor, nimicit prin trădare,

 

Numai după ce a văzut că agenţii guvernului au refuzat să furnizeze bunurile prevăzute în tratat, precum carnea, îmbrăcămintea, corturile şi obiectele de primă necesitate, pe care trebuiau să le primească în schimbul pământului cedat şi acordului de a trăi în rezervaţii,

 

Numai după ce a văzut vieţile şi modul lor de a trăi decimate şi distruse.

 

Nu se ştie ca Crazy Horse să fi semnat vreun tratat sau atins vreun creion.

 

În ce priveşte modelul în proporţie al lui Crazy Horse, el nu trebuie sculptat ca o copie fidelă, ci mai mult ca un memorial al spiritului său către poporul lui.

 

Cu mâna stângă întinsă înainte, arătând ca o replică la întrebarea dispreţuitoare pusă de un om alb: “Unde sunt acum pământurile tale?”, la care el a răspuns: “Ţara mea este acolo unde sunt îngropaţi strămoşii mei”.

 

Modelul si sculptura in curs de realizare la Crazy Horse Memorial* * *

Cine era însă acest sculptor, care a consacrat ultimii săi treizeci şi trei de ani din viaţă pentru realizarea unui asemenea proiect faraonic?

Korczak Ziolkowski s’a născut pe data de 6 septembrie 1908 la Boston într’o familie de nobili polonezi emigraţi în Statele Unite. Rămas orfan de părinţi la vârsta de un an, a fost înfiat de o familie de irlandezi, care i-au făcut copilăria nefericită. De aceea, Korczak a fost nevoit să lucreze de tânăr pentru a-şi câştiga existenţa şi a studia la Ridge Technical School. După ce şi-a luat diploma în 1927, a lucrat timp de şase luni la şantierele navale din Boston, unde şi-a descoperit vocaţia de sculptor în lemn.

Korczak Ziolkowski – un “povestitor in piatra”

Diferite persoane, dintre care judecătorul Frederick Pieckering Cabot, care îl prezintă sculptorului Jan Kirschmayer, îl încurajează să continue pe acest drum. În 1928, Korczak realizează un bust în lemn al lui Michelangelo şi, în 1932, ciopleşte, utilizând pentru prima oară piatra, bustul judecătorului Cabot.

Ca urmare a acestor prime succese în diferite expoziţii, sculptorul Gutzon Borglum (1871-1941), care a realizat celebrul memorial de pe muntele Rushmore, îl ia pe Ziolkowski ca asistent. Astfel Korczak învaţă cum se transpune o sculptură obişnuită pe faţada unui munte impunător.

Intre timp, Ziolkowski s’a căsătorit cu o violonistă şi s’a mutat la West Hartford în statul Connecticut. Aşa a intrat Korczak în lumea muzicii şi a început să realizeze sculpturi reprezentând diferiţi artişti, precum Ignacy Paderewski în 1935, Artur Schnabel în 1936, George Enescu în 1937-1938 sau mâinile celebrului dirijor Leopold Stokowski.

Ziolkowski a avut ocazia să-l cunoască pe George Enescu prin intermediul soţiei sale, Dorothy, care luase lecţii cu maestrul român la Paris şi la Cambridge în cadrul cursurilor de vară, la sfârşitul anilor ’20.

În 1938, George Enescu a realizat un turneu în Statele Unite. Trecând prin Hartford, şi-a putut admira bustul, sculptat în marmură de Crestola în mărime naturală, aşezat în foaierul Clubului Muzical, unde a cântat. De altfel ziarul local “The Hartford Times” a publicat fotografia maestrului român lângă statuie, luată cu ocazia concertului din 7 aprilie.

În 1938, în perioada pregătirii Expozitiei Universale de la New York din 1939, Korczak Ziolkowski a propus comitetului de organizare prezentarea acestui bust în cadrul Pavilionului României. În nota informativă* adresată de Andrei Popovici, consulul general la New York, lui Dimitrie Gusti, Comisar General al României pentru Expoziţia Universală, se spunea:

“Am onoarea a raporta Excelenţei Voastre că un sculptor american cu numele Korczak Ziolkowski ne-a oferit spre expunere, în pavilionul nostru, bustul în marmură al Dlui. George Enescu – executat de curând de D-sa – a cărui fotografie o trimit în alăturare. Precum Excelenţa Voastră va binevoi a observa din alăturata fotografie, bustul este o opera de artă de valoare. Precum sunt informat, a plăcut foarte mult Dlui. Enescu. Soţia Dlui. Ziolkowski a fost eleva D-sale. Dl. Enescu, după numeroasele concerte date de-a lungul şi latul acestei ţări, este apreciat şi gustat tot atât aici ca în Europa şi cred că ar fi un tribut ce datorăm geniului său dacă un colţ al expoziţiei ar fi rezervat operelor sale. Aici ar putea figura eventual şi bustul executat de Dl. Ziolkowski.”

În acelaşi timp o altă sculptură a lui Ziolkowski, “Study of an Immortal”, reprezentândul pe Paderewski, era expus în Pavilionul Poloniei, un dublu eveniment în care operele unui artist erau expuse în pavilioanele altor naţiuni decât a sa. De altfel bustul lui Paderewski a câştigat Premiul I al Expoziţiei, prin vot popular, ceea ce a dat operei sculptorului un răsunet internaţional.

Aşa se face că Ziolkowski a fost invitat de şeful sioux Henry Urs În Picioare, să sculpteze monumentul lui Crazy Horse.

“Ceilalţi şefi şi cu mine am dori ca omul alb să ştie că pieile roşii au deasemenea mari eroi”, a scris şeful indian din Lakoto, sculptorului Ziolkowski.

Între timp, cum al Doilea Război Mondial izbucnise în Europa, Korczak s’a angajat ca voluntar.

Debarcat pe Omaha Beach în iunie 1944, este rănit şi, în timpul convalescenţei, sculptează, într’un trunchi de copac, un bust monumental al Generalului De Gaulle de 2,44 metri.

Întors în Statele Unite, Korczak vizitează munţii Black Hills din Dakota pe 3 mai 1947 şi, din acest moment, se consacră în totalitate acestui proiect gigantic.

Este vorba de a sculpta un munte pentru a realiza, pe culmea masivului, copia statuii ecvestre reprezentândul pe Crazy Horse. Când va fi terminată, sculptura va avea o lungime de aprox. 215 metri şi o înălţime de 175 metri. Numai faţa statuii reprezintă o suprafaţă egală cu cea sculptată la Memorialul Preşedinţilor din Rushmore Park.

Prima împuşcare a avut loc la 3 iunie 1948 în prezenţa a cinci din cei şapte supravieţuitori ai Bătăliei de la Little Big Horn.

Astăzi, după mai bine de 50 ani, nu este realizată decât faţa eroului.

Când a început “sculptura” muntelui, K. Ziolkowski nu avea decât 174 USD în buzunar. Ca orice fervent adept al sistemului “free entreprise”, Korczak era convins că acest proiect, construit în scopuri educative şi culturale, trebuie realizat cu fonduri strânse de la particulari şi nu de la contribuabili. De aceea, de două ori, a refuzat un ajutor federal de 10 milioane de USD.

Înţelegând perfect că realizarea acestui proiect faraonic depăşeşte durata vieţii unui om, Korczak şi a doua lui soţie, Ruth, au pregătit trei cărţi cu planurile şi indicaţiile necesare pentru ducerea la bun sfârşit a operei.

Astăzi, soţia lui şi şapte din cei zece copii ai sculptorului participă activ la strângerea fondurilor şi la realizarea proiectului, care avansează an de an.

O viziune a viitorului ansamblu, cand va fi terminat

Între timp, alte etape din vizionarul proiect al lui Korczak Ziolkowski sunt în curs de execuţie. Pentru că statuia lui Crazy Horse trebuie să fie punctul culminant al unui vast parc, cuprinzând: Muzeul Indienilor din America de Nord, Universitatea şi Centrul de Formaţie a Indienilor Nord Americani, Bulevardul Şefilor Indieni şi un aeroport cu o pistă de 2,5 km.

Sunt deja construite: muzeul indian şi Centrul Cultural al Americanilor Nativi, realizate din lemn de pin şi din fragmentele de rocă eliminate prin detonare din munte pentru realizarea statuii lui Crazy Horse.

Tot în parc se găseşte şi casa de lemn a sculptorului, construită în 1948, în care a trăit până la moarte în 1982, care este deschisă vizitatorilor pentru a putea admira atelierul, mobilierul şi nenumăratele opere de artă acumulate de-a lungul vieţii sale.

Printre multe alte sculpturi realizate de Korczak de-a lungul carierii sale artistice, pentru că artistul lucra la multe alte opere în cele aproape şapte luni pe an în care, din cauza climei aspre, nu se putea lucra la proiectul “Crazy Horse”, şi care sunt expuse în acest loc, se găseşte şi bustul lui George Enescu. Chiar dacă bustul a avut de suferit din cauza unui act de vandalism, el este în curs de restaurare şi, în curând, còpii de bronz vor fi propuse spre cumpărare vizitatorilor.

Miile de vizitatori se reunesc pe veranda restaurantului, de unde pot urmări operaţiile de detonare, realizate de specialişti de vârf, pentru continuarea sculpturii.

Aceste împuşcări sunt unice în felul lor. Nu numai pentru că în cincizeci de ani au fost înlăturate opt milioane de tone de rocă, dar şi pentru că, spre deosebire de celelalte operatii de împuşcare realizate în lume, aici scopul principal este protejarea stâncii care rămâne. Aşa s’a creat o technică specifică, ţinând cont de alegerea modelului de tir, de toate particularităţile stâncii, de forma şi fisurile de natură variabilă a inserţiilor. Bineînţeles că finisarea este făcută cu mâna, o adevărată operă de sculptor.

* * *

Deşi urmăresc cu mare pasiune, ca şi atâtia alţi membri ai Asociaţiei Inginerilor Specialişti în Explosivi, mersul înainte al lucrărilor de la Crazy Horse Hill, nu ştiu dacă voi ajunge să văd opera terminată.

Între timp am aflat că e în curs de realizare şi în România o sculptură gigantică pe o stâncă ce domină Dunărea în regiunea Portilor de Fier, care va reprezenta chipul lui Decebal.

Ai zice că, în ciuda dimensiunilor şi a problemelor tehnice, realizarea acestor monumente faraonice a devenit simplă.

Probabil că avea dreptate Michelangelo când, la întrebarea unui admirator care voia să ştie cum face ca să scoată dintr’un bloc de piatră asemenea minuni, îi răspundea: “E foarte simplu. Ajunge să îndepărtezi tot ce este de prisos!”.

Las Vegas, februarie 2002

*Textul notei a fost preluat din volumul D-lui Adrian Silvan-Ionescu intitulat “Portrete din istoria artei românesti, Ed. “Dorul” 2001.

Service après vente

Au trecut cinci ani de când a fost scris acest articol.

Între timp lucrul la memorialul “Crazy Horse” avansează cu paşi mari, pentru că acest loc a devenit punctul de întâlnire şi memorie a celor interesaţi de istoria populaţiei native din America.

În ceeace priveşte bustul Generalului De Gaulle, sculptat de Korczak în 1944, în ciuda emisiunilor de televiziune şi articolelor publicate în ziarele locale din Normandia, nimeni nu a fost capabil să ne spună dacă mai există şi unde. Totuşi, un martor ocular, care avea 13 ani în anii ’40, când opera a fost realizată, şi-a amintit ca a văzut-o expusă în regiune.

În 2004, o delegaţie a indienilor din Dakota condusă de Alfred Nor Roşu, descendent direct al celebrului şef siux, s-a prezentat în faţa porţii celebrului cabaret parizian “Crazy Horse” insistând asupra obligaţiei de a schimba numele localului. Întreaga populaţie siuxă a fost scandalizată când a aflat că numele viteazului lor strămoş est legat de imaginea unor domnişoare care se afişeazà în ţinute mai mult decât sumare! Deocamdată, indienii nu au avut câstig de cauză, pentru cà nu numai că numele cabaretului celebru în toatà lumea nu a fost schimbat, ba chiar o nouă filială a fost deschisă în Asia cu aceeaşi firmă.

Figura lui Decebal, sculptată într-o stâncă ce domină cursul Dunării la Porţile de Fier, a fost finisată, în ciuda problemelor tehnice reprezentate de friabilitatea pietrii. Ea a permis Dnului Iosif Constantin Drăgan, care a finanţat operaţia, să-şi lase numele sculptat pentru eternitate cu litere de-o şchioapă într-un modest “DRAGAN FECIT”!

Bustul lui George Enescu, aflat în muzeul dela Crazy Memorial, nu a fost restaurat din lipsă de fonduri şi probabil din cauza interesului minor pe care îl reprezintă pentru localnici.

Am sugerat responsabililor muzeului George Enescu din Bucuresti sa negocieze restaurarea operei sculptorului american în schimbul unei còpii, care ar putea fi expusă la Bucureşti. O operaţie asemănătoare a fost realizată de autorităţile poloneze cu bustul lui Paderewski. Aştept raspunsul!