File de jurnal
La Bastide Vieille, iulie 2019

                             “Memories are simply moments that refuse to be ordinary” (Diane Keaton)

Copşa Mică, 15/05/2019

« Gică, din Copşa Mică,
Tu în America vei fi un om bogat!
Gică, din Copşa Mică,
Tu vei avea maşină ş-un palat ! »

(Parodie de N. Stroe după « Chico from Porto Rico » din anii ‘60)

Incepând din anul 1990, am trecut de nenumărate ori, cu trenul,  prin Copşa Mică.

Nu m-am oprit niciodată! Copşa Mică era, pe atunci, simbolul exceselor comunisto-ceauşiste, împinse la extrem!

Pe Wikipedia, ni se povesteşte istoria care a marcat acest oraş:

«Oraşul e cunoscut ca fiind unul dintre cele mai poluate din Europa în anii 1990, din cauza emisiunilor a două uzine. Una dintre ele, în funcţiune între 1936 si 1993, producea negru de fum pentru vopsitorii. Emisiunile ei au poluat regiunea timp de aproape 60 ani, depunând funingine pe case, arbori, animale şi penetrând în plămânii oamenilor, făcând să scadă speranţa de viaţă în această regiune. Urmele lăsate de aceste decenii cu depozite poluante sunt încă vizibile… »

Pentru cei ce urmăresc cu un oarecare interes evenimentele din România, această descriere nu prezintă nimic nou : în anii ’90, am vizionat, în toată lumea, reportaje înfiorătoare despre catastrofa de la Copşa Mică.

Mai mult, vorbind cu locuitori din regiune, mi s-a explicat că această catastrofă ar fi putut fi evitată, pur şi simplu, cumpărând (în străinătate, deci cu devize !) filtrele necesare. Tocmai acea cheltuială în devize pe care regimul la putere nu dorea să o facă.

Ar fi fost absurd să mă opresc deci într-unul « dintre cele mai poluate (oraşe) din Europa » ! Poluare vizibilă chiar şi din mersul trenului.

Au trecut 26 ani de când fabricile din Copşa Mică nu mai funcţionează.

Vestigiile “epocii de aur”…

Desigur că ruinele lor şi, mai ales, coşurile imense (cu zeci de metri înălţime) sunt tot aici, adevărate ruine în picioare. Uneori, ai impresia că te găseşti în vecinătatea oraşelor Birmingham sau Manchester, poate chiar în Wallonia belgiană!

Insă, de această data, când am încercat să fotografiez case negre, acoperişuri închise la culoare sau grădini cu zarzavaturi pricăjite, ca acum vreo 20 ani, n-am mai reuşit. Rareori, un acoperiş de ţiglă înegrită mai apare printre construcţiile noi. Ba chiar, am descoperit case cu ziduri colorate.

…și imagini de azi!

Insă, marea surpriză a fost când am remarcat, în toată regiunea, bisericile fortificate, despre care auzisem vorbindu-se. Nu numai cele repertoriate în toate ghidurile turistice, unele chiar « Patrimoniu UNESCO », precum cele de la Valea Viilor, Axente Sever, şi, în apropiere, Agârbiciu, Şeica mică, Şoala sau Ţapu.  Ci pe cele pe care le-am descoperit « din mersul trenului »… la propriu şi la figurat !

Vederi din “mersul trenului”

Data viitoare, mă voi opri în zonă şi astfel voi constata « de visu » ce-i « reportaj jurnalistic » şi ce-i realitate !*

Călători din ţară şi de peste hotare

                                          Adrian Irvin ROZEI

                                         La Bastide Vieille, iulie 2019

–

*N-am găsit pe net decât un singur comentariu ce mi se pare reprezentativ:

« JcT 3 Avril 2019 :

Cette malheureuse vallée – qui abrite le Târnava, l’un des meilleurs vins de Roumanie – était en effet totalement noire dans un rayon de 10km à la ronde. TOUT était noir, absolument TOUT: les habitants, les animaux, la végétation, les bâtiments de la rue au toit, TOUT ÉTAIT NOIR. Hallucinant!

 Je suis repassé à Copsa Mica l’été dernier et franchement, je n’ai pas reconnu les lieux. 28 ans après, la pollution visible avait disparu. Pour le reste, je ne sais pas. »

Incercând să judec, cât de cât, cu capul meu, îmi spun că, ceea ce am văzut la Copşa mică, e un mesaj de speranţă pentru viitor : « Natura e mai tare decât omul ! Ajunge să n-o mai violezi şi ea va reveni la normal ! »

Aşa cum am văzut în Delta Dunării, la combinatele de hârtie care au distrus stuful, tot acum 30 ani, sau în Africa, atunci când braconierii ce omorau elefanţii au fost eliminaţi, sau la Londra, unde a dispărut « smog-ul », după ce a fost înlocuită încălzirea cu cărbune, ba chiar şi la Cernobâl, devenit acum un « obiectiv turistic internaţional» etc., etc.

Insă, ăsta nu-i punctul de vedere al celor ce şi-au făcut o « logică de viaţă » din prezentarea unui viitor apocaliptic !

Doar că, după cum spunea mama mea : « Capul meu pe capul tău, nu-l pot pune ! »