Boulogne, 12/06/2015

Prima data cand am mancat acest fruct exotic era in 1974, la Cairo.

Sosisem acolo ca sa asist la casatoria unui amic egiptian copt, cu care lucram deja de cativa ani. Flatati de faptul ca un occidental se deplasase cateva mii de kilometri pentru a participa la aceasta ceremonie, membrii familiei amicului meu se inghesuiau sa ma invite la masa. Astfel am remarcat ca un dejun care se respecta, se termina vesnic prin aparitia unei enorme cupe, de obicei din argint, in care poti gasi toate fructele de sezon disponibile. Printre ele se afla si unul pe care nu-l cunosteam : mango. Am gustat unul dintre aceste fructe, decupat si prezentat cu multa arta de amfitrionii mei, si am fost imediat cucerit ! Astfel a inceput pasiunea mea pentru mango!

Pe urma, l-am cautat, gustat, comparat in multe alte tzari tropicale. Nicaieri nu mi s-a parut la fel de bun ca in Egipt ! De cele mai multe ori era atzos, acid, uneori greu de taiat si cu un puternic gust de terebentina.

Pe atunci, mango era complet necunoscut in Europa. Incet, incet calatoriile populatiilor europene in tzarile exotice democratizandu-se, transporturile frigorifice ameliorandu-se, fructele exotice au inceput sa apara si in pietele din Franta, dar, mai ales, in pravaliile comerciantilor asiatici.

Desigur ca preturile nu erau foarte abordabile : 1 Kg de mango putea atinge 20 sau 30 Euro ! Justificarea fiind : « Vine de departe ; transportul costa scump ! »

In plus, de cele mai multe ori, fructele vandute erau tari, acre, necoapte.

Trebuia, in tot cazul, sa verifici daca nu erau de piatra. Drept care, comerciantii au inventat o noua conditie : « Nu puteti atinge aceste fructe. Orice atingere creaza un punct negru si genereaza putrezirea lui ! »

I-am lasat cu fructele lor, cu atat mai mult cu cat, calatorind in mod regulat in tzarile tropicale, imi puteam satisface acest viciu inocent chiar la sursa !

Mango servit la restaurant: recto…

…si verso!

Pe urma, chiar si aceste voiaje s-au oprit. Din fericire, atunci au aparut mango la supermarket. Cu preturi extrem de joase (1 sau 1,5 Euro bucata !). Numai ca erau de nemancat : verzi, tari, acre.

Imediat, comerciantii chinezi au atacat pe flanc ! Au adus mango cu avionul, in general din Peru. Acum fructele erau coapte, dar totusi nu suficient, si costau 5 sau 6 Euro bucata.

Si eu am gasit o solutie : treceam zilnic prin fatza pravaliei si asteptam momentul cand fructele prea coapte, aproape putrede, erau propuse la 1 Euro bucata, inainte de a fi aruncate la gunoi. Nu numai ca erau extrem de ieftine, dar insusi gustul lor era excellent ! Desigur ca majoritatii clientilor nu le placeau : prea moi, cu puncte negre pe coaje… Bah ! Quelle horreur !

Numai ca eu chiar asa le preferam !

* * *

Din pacate, nu-mi pot consacra zilnic un lung moment pentru a supraveghea starea fructelor de mango in pravalia de la coltzul strazii !

Insa, atunci a aparut pe peretele restaurantului chinez din strada mea o placa : « Le Palais Célèste MANGOLOGUE diplômé » !

Am inceput sa discut despre acest subiect cu… « mangologul » meu, facand turul tzarilor producatoare din lume. Parerile noastre nu coincideau intotdeauna, dar eu acceptam vesnic avizul omului cu patalama.

De cateva ori i-am cerut sa-mi serveasca un fruct, cand erau expuse pe tejgheaua lui. Cu un aer expert el pipaia doua sau trei piese si spunea : « Nu, nu vi le recomand azi ! » Pana cand, a gasit ca nivelul era acceptabil si mi-a servit o mango. Nu era rea ! Bine prezentata si insotzita de comentariul sotziei mangologului : « Astazi sunt excelente ! » Insa, pentru mine, nu erau nici pe departe la nivelul celor din Egipt !

Acum cateva zile, un prieten filipinez al fiului meu a revenit din tzara lui de origina cu trei mango. Aveau o forma ciudata, erau cam lunguietze, si o culoare galben/gri cam stranie. Insa cand am atacat primul fruct…am sarit in aer ! Moale, catifelat, fara cea mai mica urma de fibre, dar, mai ales cu un parfum si un gust… divin !

Desigur ca a fost bataie pentru distribuirea lor. Si imediat l-am sunat pe Jean-Paul, ca sa stiu cand se intoarce in Filipine…

Mi-a raspuns : « Aveti putintica rabdare ! Mama mea revine din Filipine peste doua saptamani. I-am transmis o comanda de 1Kg pt Dvs. Le va culege in gradina noastra si le veti avea peste vreo 12 ore ! »

Cred ca ma voi duce s-o astept la sosirea avionului, poate chiar pe tarmac !

*Cand am sosit pentru prima data in Argentina si am pronuntat aceasta fraza in mijlocului unui dejun cu clientii mei, au sarit cu totii strigand : « Si noua ! Si noua ! ».

Uimit de o asemenea unanimitate, am cerut o explicatie agentului meu. Cu un suras in coltul gurii, acesta mi-a explicat ca in argoul « porteno », mango inseamna…banii ! Astfel am inteles…de ce le place tuturor !