File de jurnal
Fonseranes, 12/07/2017
După cum fiecare ştie, « cei patru evanghelişti erau trei : Luca şi Matei » !
La fel şi cele 9 ecluze de la Fonseranes sunt… numai 6 ! Sau 7, dacă luăm în consideraţie pe cea care duce la braţul mort, abandonat în secolul XIX.
Ultimile două sunt nu prea departe, pe acelaşi braţ ne mai utilizat de mai bine de un secol şi jumătate.
Insă cele 6 ecluze încă în activitate sunt utilizate zilnic, de 336 ani !
E drept că prin « Canal du Midi » nu mai trec de aproape 30 ani decât bărci de turism, însă circulaţia, mai ales în perioada de vară, este extrem de intensă. Pe aici traversează tot atât de bine vasele cu pânze, care vor să scurteze drumul între Mediterană şi Atlantic, vapoarele care plimbă turiştii timp de câteva ore prin zonă, cât şi cei care au decis să petreacă zile de vacanţă voiajând, într-un ritm lent, de-a lungul Canalului, în vaporaşe închiriate.
Desigur că instalaţiile Canalului au fost modernizate în cele trei secole de existenţă a acestuia. In afară de înlocuirea tracţiunii animale sau umane, instalaţiile de acţionare a ecluzelor au fost electrificate şi diferite alte moduri de transport al vaselor a fost experimentat. « La pente d’eau », un fel de vagon pe şine, care trebuia să îmbarce vasele într-un recipient cu apă şi să le ridice pe un plan înclinat, a fost construit în anii ’50. Fiasco total ! N-a funcţionat aproape deloc şi astăzi poluează peisajul deasupra ecluzelor… care funcţionează perfect, exact ca pe vremea lui Pierre-Paul Riquet*, genialul inginer care a imaginat şi realizat Canalul, în secolul XVII.
Insă succesul acestei construcţii –Canalul a fost clasat în 1996 «Patrimoine de l’UNESCO », iar ecluzele « Monument istoric »- atrage tot mai mulţi vizitatori la ecluzele de lângă Béziers. Este o excelentă ocazie pentru a vizita nu numai oraşul unde s-a născut Riquet, ci şi câteva realizări tehnice sau arhitectonice uimitoare de pe parcursul Canalului, cum ar fi :
- Tunelul din Malpas
- Oppidumul de la Enserune
- lacul secat de la Montady/Colombiers
- « Le pont-canal »… etc.
Fiecare dintre aceste perle inginereşti ar merita o lungă descriere şi o explicaţie istorică.
Voi aminti acum numai inaugurarea noilor amenajări de la Fonseranes.
Ea a avut loc pe data de 8 iulie 2017 şi a prilejuit o festivitate care a durat o zi întreagă. Au participat acrobaţi şi saltimbanci, comedieni şi muzicieni, s-a băut (vinul local !) şi s-a mâncat !
Mărturisesc că noi n-am asistat la această inaugurare !
Deşi am participat la ceremonia de lansare a lucrărilor şi am urmărit, timp de doi ani, avansul lor zi cu zi. După cum bănuiam, succesul manifestaţiei a fost atât de important încât mulţimea participanţilor îţi permitea cu greu să te apropii de principalele puncte de interes. Insă am vizitat noile amenajări numai 4 zile mai târziu.
Schimbările constatate sunt impresionante ! Mai ales pentru cei –şi este cazul meu !- care cunosc acest loc de zeci de ani.
Nu numai că accesul la ecluze a fost securizat, ceeace permite nenumăraţilor vizitatori să admire fără niciun risc şi să înţeleagă procesul de traversare a unei denivelări de aproape 22 metri, însă « Biroul de informaţii », închirierea echipamentului « audioghid » şi prezentarea « Scénovision » dau ocazia celor interesaţi să « plonjeze » în ambianţa construcţiei Canalului, în lumea secolului XVII şi să aprofundeze problemele şi perspectivele lui de azi.
Intre altele, pariul reprezentat de înlocuirea celor 42 000 platani ce mărginesc Canalul şi care, în ultimii ani, pier unul câte unul, atacaţi de o ciupercă ce generează o boală încă fără leac.
Insă noile amenajări din jurul ecluzelor au avut şi o consecinţă colaterală surprinzătoare : de pe platoul degajat lângă ecluza superioară, s-au deschis perspective noi, ce pun în valoare tot atât vechiul oraş din Béziers şi catedrala Saint-Nazaire care domină valea, cât şi, la orizont înspre nord, lanţul munţilor Ceveni, cu faimoasa siluetă numită « la Femme couchée ».
De pe terasa noului restaurant, care aminteşte prora unui vapor de sticlă, poţi admira liniştit această vedere unică.
Vă invităm să profitaţi de ea, degustând un pahar de vin… din regiunea noastră !
Adrian Irvin ROZEI
La Bastide Vieille, iulie 2017
–
*Vizitatorilor bucureşteni, acest nume ar trebui să le amintească, în plus, castelul de la Mogoşoaia !
Valentine de Caraman Chimay, descendenta lui Pierre-Paul Riquet, este înmormântată în parcul castelului, alături de soţul ei, principele Bibescu. Şi, până la naţionalizarea lui, la sfârşitul anilor ’40, de către regimul comunist, în vârful scării de onoare din castel puteai admira un tablou care-l reprezenta pe Riquet, în picioare.
Cred că voi sugera direcţiei castelului să-l reinstaleze !
Multumesc si felicitari pentru articolul tau.
In limba franceza sau in limba romaneasca, stilul tau este excelent!
Henri