La Bastide Vieille, 29/10/2020
PIAZZOLLA / GOYENECHE « LA ULTIMA CURDA »
« Je sais, ne me dis pas que tu as raison
Ya sé, no me digas tenes razón
La vie est une blessure absurde
La vida es una herida absurda
Et tout est si éphémère
Y es todo, todo tan fugaz
C’est une cuite, rien de plus
Que es una curda, nada más
Ma confession
Mi confesión
Dis-moi ta phrase
Contame tu condena
Dis moi ton échec
Decime tu fracaso
Ne vois-tu pas la douleur qui m’a blessé?
No ves la pena que me ha herido?
Et parle-moi sincèrement (de)….
Y háblame simplemente (de)… »
…………………………………………………………………………………………………………………
Ieri seară, am primit de la un amic din Elveţia, următorul mesaj:
Bine ca ati apucat sa mergeti la restaurant. Îmi pare rau pentru voi si va tin pumnii.
Tocmai ascultasem discursul televizat al preşedintelui Franţei, care ne-a anunţat o nouă “confinare” (“lock-down!”, în toate ţările lumii!) până la 1 Decembrie, cel puţin, începând peste 24 ore.
Atunci, mi-am spus că pe 29/10 este momentul… să profităm cât se poate, fără a da “poalele peste cap!”
De dimineaţă, am început activităţile de “pregătirea viitorului” pentru a avea de făcut în continuare un minimum de efort: ne-am dus la doctor, am făcut vaccinul contra gripei, am trecut pe la farmacie, asigurând medicamentele necesare pentru cel puţin o lună…
După care, am făcut diferite cumpărături utile (revistele şi ziarele zilei, specialităţi gastronomice, vin etc.)
A urmat dejunul într-unul dintre restaurantele noastre preferate, la vreo 5 Km de La Bastide.
L-am ales pentru că are o dublă terasă (acoperită şi descoperită!) şi pentru că se află în vecinătatea unei zone comerciale, unde mai aveam de făcut unele cumpărături…
Deşi, în mod oficial, erau 22°C, la soare era mai mult şi nu bătea niciun suflu de vânt. Deci, am dejunat… în T-shirt (“New Orleans!), pe terasa descoperită.
In plus, restaurantul se află pe un mic promontoriu, de unde ai o vedere la 270°, de la Béziers până la Ceveni.
Am decis că acest “eveniment major” anunţat chiar de Presedinte, trebuie sărbătorit cum se cuvine!
Restaurantul propune un meniu complet foarte onorabil cu 16 Euro, însă noi am ales să mâncăm “à la carte”!
Pentru că eu eram atras de un “loup de mer” (Sabine nu prea apreciază peştele!), iar ea de “Côtes d’agneau”!
Am întins-o la masă… până la ora 15h30!
După care ne-am dus la Béziers, ca să mai vedem oameni… cât mai sunt pe străzi!
Sabine şi-a făcut manichiura, în vederea “lock-down-ului” (ieri prevăzuse coaforul!), iar eu m-am dus:
-să developez fotografii pentru articolele următoare,
-am trecut prin diferite librării, unde am achizitionat câteva cărţi, legate de specificul regiunii noastre,
-am trecut pe la anticari, unde am cumpărat câteva tablouri şi mici obiecte decorative.
Dar, mai ales, 20 CD-uri de tot soiu’ (clasic, varietăti franceze, italiene, spaniole…) ca să am ce asculta, în plus de cele vreo 100 deja disponibile, pentru suma exorbitantă de…1Euro/buc!
Intretimp, fiind deja întuneric, am făcut câteva fotografii cu monumentele oraşului, iluminate “à giorno”.
Cine ştie când vom mai vedea aşa ceva? Poate… în 2021!
Drept care, ne-am întors la Bastide la ora 19h00, înainte de începerea “couvre-feu”-ului, încă valabil până… la ora 24h! LOL
In oraş, domnea o ambianţă de… “caput mundi”. Cred că multă lume a reacţionat ca noi! Dar, cu toate măsurile de precauţie obligatorii.
Nu m-am dus în cartiere… periferice! Nu era momentul să fac “studii sociologice”!
Incepând de mâine, vom lua masa “Chez Sabinou”, în decorul alăturat, la Bastide Vieille.
Se anunţă temperaturi peste 20°C, pentru următoarele 5 zile!
Insă, omului (adică mie!) i se urăşte cu binele! Şi are… ardei iuţi la călcâie!
E drept c-am putea completa adeverinţele necesare ca să mergem la Creiscels (60Km de la Bastide!), pe motive de “verificarea casei de acolo”!
Cum au făcut şi alţi vecini, în timpul « confinării » din primăvară. La ce bun?
Mai bine, mergem să ne plimbăm prin vii, livezi de migdali, dealuri şi câmpii, în jurul casei!
Sau prin grădina noastră… unde nu vine niciun poliţist, să ne controleze!
In aşteptarea noilor “ordine de la Stăpânire”!
Dă Doamne bine!
Adrian Irvin ROZEI
La Bastide Vieille, octombrie 2020
–
Service après vente
C.P. din Buenos Aires scrie :
Printre tangourile mele preferate – dintre cele “cântate”, desigur, ca dansatoare am alte preferinte (si, la o adica, noi dansatorii preferam instrumental…). Foarte profund si… universal (noi -aduca Andreea V., împinsă inițial de mine -ilustram copios tema “iubirii frustrate înecate în pahar” cu frumosul tango românesc : « Mână, birjar! »
Carmen
B.B.K. din Budapesta scrie :
Multumiri, mi-a placut, cu drag,
Béla
A.V.E. din Tel Aviv zice :
Nu-i dracul chiar atat de negru. Noi am trecut prin asta, luna trecuta.
Acum cica avem voie sa umblam, dar unde? Probabil ca pana la sfarsit vom mai trece prin cateva valuri asemanatoare.
Va urez izolare placuta!
Anca
C.C. din Bucureşti a scris :
Aş vrea şi eu să mă prindă izolarea la Bastide. LOL
Carmen
Ai mare talent de povestitor si reusesti sa ne iei gandul de la oribilitatea asta de boala. Tin minte o gluma de pe vremuri: doi batrani s-au intalnit in parc si se plangeau de tot felul de boli si dureri fizice care ii apucasera de la pensionare. In final, unul dintre batrani comenteaza: cine stie ce ne pun astia in pensie.
Dupa atatia ani, se pare c-au avut dreptate sa fie banuitori…
Muzica lui Piazzolla/Goyeneche e profunda si o prefer plangerilor amoroase din romantele noastre. Lacrimile sunt mai grele si sufletul e mai rascolit. Elucubrez…
Numai ganduri bune si sanatate,
Ucu
Esti Mare !