Amintirile importante nu trebuie să rămână numai în memoria noastră !
Este important ca ele să fie prezentate tinerei generaţii, cei care nu au avut ocazia de a cunoaşte multe dintre personalităţile pe care noi, cei de vârsta a treia, am avut marea şansă de a le întâlni şi admira într-un trecut nu foarte îndepărtat. Iar pentru cei care-şi mai amintesc de prezenţa lor, este o nespusă plăcere de a-i regăsi, chiar şi numai datorită magiei tehnicii înregistrărilor de sunet sau imagini.
Este unul din scopurile pe care şi-l propune asociaţia « MEMORIE şi SPERANŢA », creată acum un an la Bucureşti. Ea a organizat deja, în ultimile nouă luni, patru întâlniri ce au readus în actualitate istoria culturală a familiei Cazaban – Barberis – Coroamă, exponenţi culturali de seamă ai vieţii artistice româneşti din secolele XX şi XXI.
Au fost evocate, rând pe rând, Sorana Coroamă, remarcabilă personalitate a teatrului românesc, şi Mansi Barberis, compozitoare, precum şi, într-o formă poetico-muzicală, originile europene ale acestei familii cu rădăcini franco-italo-române.
Pe 15 mai, era rândul amintirii neuitatului om de teatru Jules Cazaban de a fi adus iar în lumina rampei. Şi nu a oricărei scene, ci pe cea a « Sălii Media » din prestigiosul complex al Teatrului Naţional din Bucureşti. Era o excelentă ocazie de a-l revedea şi auzi în câteva secvenţe de film sau teatru radiofonic, aşa cum era el cunoscut de publicul amator de spectacole al anilor ’60.
Incă odată, manifestarea organizată de asociaţie s-a bucurat de prezenţa sau sprijinul moral al câtorva personalităţi de prim plan al culturii române de azi, cum ar fi Ion Caramitru, director general al TNB, Ilinca Tomoroveanu, director artistic al TNB, Victor Rebengiuc, George Ivaşcu, director Teatrul Metropolis, Bujor Rîpeanu, critic şi istoric de film etc.
Mai întâi, au luat cuvântul Ion Cazaban, critic şi istoric de teatru, şi Adrian Irvin Rozei, jurnalist, care au evocat amintiri personale legate de prezenţa omului Jules Cazaban.
Au urmat intervenţiile lui Adrian Mihalache, scriitor, critic de teatru, Florica Ichim, critic şi istoric de teatru, Bujor Rîpeanu, critic şi istoric de film şi Costin Tuchilă, critic literar, realizator teatru radiofonic, care, plecând de la experienţa lor artistică, au făcut legătura cu activitatea şi cariera lui Jules Cazaban.
Moderatorul şi prezentatorul serii a fost Olimpia Coroamă, creatoarea şi preşedinta asociaţiei « Memorie şi speranţă ».
Dincolo de eforturile organizării unei astfel de manifestaţii, prezentarea ei era o sarcină dificilă din cauza sumedeniei de amintiri, comentarii, anecdote… pe care memoria lui Jules Cazaban o aducea în mintea vorbitorilor sau a spectatorilor. Cum poate fi concentrată o activitate atât de bogată, desfăşurată timp de patru decenii, în numai două ore ? Fără să laşi de o parte, în plus de activitatea artistică, pe cea de profesor sau chiar şi pasiunile unui vânător, pescar, ceasornicar, muzician…înveterat !
Poate că o altă seară de acelaşi gen se impune, după ce alte personalităţi, din aceeaşi familie, vor fi evocate în cadrul întâlnirilor viitoare.
Intretimp, cei care doresc să participe la aceast medalion memorabil ca intensitate şi nostalgie, îl pot viziona pe siteul asociaţiei « Memorie şi speranţă » la rubrica « Evocare/portret » :
“Text publicat în revista “Căminul românesc” din Elveţia.
Urmează o altă publicare în “Pagini româneşti din Noua Zelandă”
Adrian Irvin ROZEI
Paris, mai 2017