Întâlniri cu Lenci

Acest text a fost publicat în revista « Siamo di nuovo insieme » no. 125 – 126, datat ianuarie – martie 2024, editată de Asociația Italienilor din România (RO. AS. IT) la București.

Sunt mai bine de zece ani de când primesc cu regularitate revista « Antiquariato », editată în Italia, care prezintă, lună de lună, lumea artistică mondială în forma ei expozițională.

In toată această perioadă, dar mai ales în ultimii ani, am remarcat anunțurile unei prăvălii de artă din Rosignano Marittimo (LI). Ele prezentau deseori personaje din ceramică, de obicei tinere îmbrăcate cu straie multicolore, în stilul perioadei « Art Déco », cu dimensiuni în jur de 30 cm. înălțime. Am fost intrigat de alura acestor personaje, care nu aveau nimic în comun cu genul ceramicilor germane (Meissen, Alt Wien…) sau franceze (Sèvres, Limoges) !

De cele mai mule ori, fetele expuse de anticarul italian aveau o ținută mândră sau visătoare, orgolioasă sau modestă… complet diferită de cea a personajelor tradiționale ale stilului. Am căutat să aflu cine erau creatorii acestui gen, puțin practicat în afara Italiei.

Foarte repede, am  dat peste numele creatoarei acestui stil din prima jumătate a secolului XX.

Helen König s-a născut la Torino la 28 februarie 1886.

Mama ei, de origină austriacă, era cultă și rafinată, iar tatăl ei Francesco, doctor în chimie și științe naturii, a sosit la Torino în 1885 pentru a prelua funcția de director al Stației Agricole Regale.

Încă din copilărie, Helen a fost supranumită în familie « Lencina » sau « Lenci » ». După moartea tatălui ei, decedat foarte tânăr, mama lui Lenci rămâne singură cu patru copii. Helen, mai întâi cu mama ei, apoi singură, călătorește în Elveția, Austria, Ungaria și Germania, încercând să învețe și să practice diverse meserii. La Düsseldorf a urmat Școala de Arte Aplicate, absolvind cursurile de fotografie în 1907.

În 1915, Helen s-a întors la Torino unde s-a căsătorit cu Enrico Scavini, cu care, în 1919, a fondat fabrica de jucării „Ars Lenci”, plecând de la porecla ei din copilărie.

De fapt, se pare că numele fabricii, acronimul expresiei latine „Ludus Est Nobis Constanter Industria” (Jocul este munca noastră permanentă), a fost imaginat de „Fantasio”, pseudonimul poetului Ignazio Vacchetti, logodnicul surorii lui Helen.

Fapt cert este că societatea Lenci a devenit foarte repede un pol de atracție pentru nenumărați artiști plastici, precum Sandro Vacchetti, director artistic la Lenci din 1922 până în 1934, Elena König Scavini însăși, Cläre Burchart, Lino Berzoini, Giovanni Riva, Giovanni Ronzan, Teonesto Deabate, Giovanni Pietro, Spertini, Marcello Dudovich, Gigi Chessa, Mario Pompei, Nillo Beltrami, Mario Sturani, Giulio Da Milano, Giovanni Grande, Ines Grande, Claudia Formica, Luigi Borione, Camillo Ghigo, Giuseppe Porcheddu, Gino Levi-Montalcini, Abele Jacopi.  

Toată această „febră artistică” s-a tradus prin crearea unui stil în domeniul dezvoltării și creației păpușilor sau al mobilierului pentru copii, mai întâi de pâslă, iar mai târziu din ceramică artistică policromă.

Realizările fabricii s-au bucurat de premii internaționale în târgurile de la Zürich, Paris, Roma sau Milano, de repetate prezențe în revistele culturale ale vremii, ba chiar, în ianuarie 1929, faimosul arhitect și decorator Gio Ponti a lăudat originalitatea ceramicii Lenci în paginile revistei „ Domus”.

În ciuda acestor succese, criza din 1926 a zguduit din temelii activitatea fabricii.

Din cauza insolvențelor înregistrate din partea clienților și distribuitorilor la începutul anilor treizeci, când Lenci avea peste șase sute de angajați, iar mai târziu și din cauza sancțiunilor impuse Italiei odată cu începerea războiul din Abisinia, în 1933, soții Scavini au fost obligați să vândă parte din acțiunile societății.

În 1934 Sandro Vacchetti a părăsit Lenci și a deschis propria sa fabrică de ceramică, care a luat numele Essevi după inițialele artistului.

Sub semnătura sa, Vacchetti a creat câteva capodopere remarcabile prin bogăția decorațiilor. Ulterior, alți artiști activi la Lenci, printre care Clelia Bertetti, vor părăsi societatea pentru a fonda laboratoare proprii în vremuri care se anunțau din ce în ce mai dificile.

Succesele și decăderea acestei activități artistice sunt mult prea numeroase pentru a fi listate aici.

În 1937, toate acțiunile corporative ale societății Lenci, au fost vândute însă direcția artistică a rămas sub conducerea Elenei König, care n-a părăsit acest post decât la doi ani după moartea soțului ei, Enrico Scavini, în 1938.

Elena Scavini moare la Torino în 1974.

După alte nenumărate peripeții, continuatorii activității « Lenci », societatea « Bambole Italiane Srl », este obligată să înceapă procedura de faliment în anul 2002.

Astăzi, în mod oficial, mai există o companie portugheză care deține marca « Lenci », continuând activități similare, fără să aibă însă brioul anilor ’20 !

*    *   *

După ce am descoperit această fantastică activitate artistico-industrială de acum un secol, am început să visez că aș putea avea și eu măcar o statuetă de ceramică Lenci !

Însă, urmărind prețurile anunțate de vânzătorii de pe Internet, am resimțit… un duș rece ! Prețurile menționate începeau în jur de 1000 Euro, ajungând, pentru grupuri cu mai multe personaje, până la aproape 10000 Euro ! Scumpă plăcere !

Totuși, n-am abandonat aceeastă idee!

Și iată că am descoperit, chiar înainte de Crăciun, că un particular din Italia propunea o statuetă « Epigono Lenci » din anii ’50 cu doar 245 Euro. E drept, nesemnată !

N-am ezitat nici un minut ! Drept care, « Pastorella con agnello » a sosit de la Torino în doar 3 zile ! Este chiar cadoul de Crăciun pe care mi-l doream. Cea mai bună dovadă că Moșu’ a primit scrisoarea mea !

Rămânea doar să-i dau un nume, ca la toate statuile pe care le am. Nimic mai simplu : o va chema Lenci !

*    *   *

În numărul datat noiembrie 2023 al revistei « Antiquariato » se putea citi :

« A se separa de obiecte strânse cu devotament și studii aprofundate timp de treizeci de ani n-a fost ușor, cu siguranță, pentru Giuseppe și Gabriella Ferrero, o pereche unită de colecționiști pasionați. Insă, mulțumită donației lor, sălile dedicate artei decorative de la Musei Reali di Torino s-au îmbogățit cu o prețioasă colecție de ceramice Lenci… Piesele colecției Ferrero, în numàr de 132, sunt de o valoare excepțională și provin mai ales din prima perioadă între anii 1928 și 1930. Rare și prețioase, realizate de 17 artiști printre care Gigi Chessa, Mario Sturani, Giovanni Grande, Giuseppe Porcheddu, Sandro Vacchetti. »

În mod straniu, nu sunt menționați nici Enrico Scavini, nici Helen König !

În același articol, este anunțată apariția unui volum intitulat « Ceramici Lenci. La collezione Giuseppe e Gabriella Ferrero » la editura Sagep din Genova, care cuprinde 344 pagini cu ilustrații în culori și este propus la prețul de 70 Euro… !

Iată o fericită sugestie de cadou pentru Moș Crăciun în 2024 !

 

Adrian Irvin ROZEI

Boulogne, ianuarie 2024

Leave a Reply