Următoarea etapă a odiseei mele cu familia Florio se afla în „Via dei Materassai”, la câţiva paşi de portul unde, ne putem imagina, au debarcat Paolo şi Ignazio Florio, sosind din Calabria lor natală, în căutarea unei vieţi decente. Astăzi, această zonă este o imagine apocaliptică a sărăciei afişată de filmele neorealiste care descriu viaţa din sudul Italiei. Aici, cei doi fraţi au deschis o prăvălie de mirodenii.
Cei care cunosc gloria şi măreţia familiei Florio, aproape fără egal în Europa, se pot întreba, pe drept cuvânt, „cum au reuşit ei şi descendenţii lor un astfel de miracol?”
Fără vreo tranziţie, am aterizat mai apoi în zona oraşului care reprezintă culmea succesului dinastiei Florio: „Parco Florio all’Olivuzza”. Şi aici, încă o dată, vizitatorul trebuie să facă un enorm efort de imaginaţie pentru a vizualiza parcul de 5 hectare, cu sere, o grădină zoologică, aleile cu plante exotice şi un templu circular, aşa cum se prezenta el acum un secol.
În multiplele edificii în stiluri tot atât de variate, de la neoclasic la „Liberty” şi de la gotic la logia neo-veneţiană, îşi dădea rendez-vous protipendada siciliană sau erau invitate personalităţi politice și artistice de prim plan sosite din întreaga lume. Printre ei se numărau Împăratul Germaniei, Wilhelm II şi soția sa, Augusta, Marele Duce Kiril Vladimirovici al Rusiei, Eugenia de Montijo, fosta împărăteasă a Franţei, Ferdinand al Bulgariei, Constantin al Greciei, Alfons XIII, regele Spaniei, Rothschild, Vanderbilt, Giovanni Boldini şi atâţia, atâţia alţii! Ca să nu mai vorbim de Ţarul Nicolae I al Rusiei şi soţia sa, Alexandra Feodorovna, care au petrecut săpămâni întregi la Palermo. Din fericire, mai există şi azi, în colecţia Arhivei Paladino Florio, fotografii care pot confirma aceste realităţi… de mult dispărute!
Astăzi, parcul lotizat, este traversat de câteva străzi, iar majoritatea edificiilor care subzistă sunt, de cele mai multe ori, într-o stare jalnică, dacă n-au fost înlocuite de blocuri moderne.
E drept că o asociaţie din cartier se luptă să obţină schimbarea numelui străzii care întretaie fostul domeniu în „Donna Franca Florio”. Exact alături de edificiul unde se afla palatul ei, în care se mai poate admira dormitorul „vice-reginei neîncoronate a Siciliei”, cu un superb plafon şi o podea acoperite de maiolică reprezentând o ploaie de petale de trandafiri. Vremuri apuse!
Singurul martor al acestui trecut „briliantissim” este „Villino Vincenzo Florio” , care prezintă avantajul de a putea fi vizitat, în perfectă stare de conservare.
Vila a fost construită de către arhitectul Ernesto Basile între 1899 și 1902. Villino all’Olivuzza, așa cum se numește, „este un exemplu concret a ceea ce a înțeles faimosul arhitect prin „design integral”: sinteza elementelor medievale, linii curbe moderne, sculpturi florale rafinate, suprafețe în stil baroc, ferme nordice, turnulețe amintind castelele franceze, coloane romanice și „bugnati” renascentiste, care constitue o capodoperă de originalitate. Acest ansamblu, perfect conservat până astăzi, ar merita să fie cunoscut de către toţi admiratorii stilului „Liberty”, în egală măsură cu cele ale unor Horta sau Guimard. O adevărată lecţie de stil „Liberty”.
Ultima etapă a rapidului meu circuit „Florio a Palermo” a fost şi cea mai surprinzătoare. Aş îndrăzni să spun şi „cea mai optimistă!”. „Palazzina dei Quattro Pizzi” se află în cartierul Arenella, în zona fostei „Tonnara Florio”, pe malul golfului Palermo.
Construită în stil neogotic, ea a devenit reședința privată a lui Vincenzo Florio, care s-a retras acolo împreună cu familia. Clădirea a fost proiectată în 1844 de arhitectul Carlo Giachery în colțul de sud-est al pescăriei de ton. În stil neogotic, ea are o formă dreptunghiulară, dominată de patru turnulețe de colț caracteristice, cu mici piramide ascuţite, de unde vine denumirea de „Quatro Pizzi”. Astăzi, „Casa Florio” este un muzeu plin de mărturii artistice sau de familie, aparţinând descendenţilor direcţi ai lui Vicenzo Florio Jr. (1883-1959), creatorul miticei curse automobilistice „Targa Florio” şi a diferitelor alte activităţi industriale, printre care cunoscuta marcă de aperitive alcoolice „F. V.”.
Am avut nespusa şansă de a face cunoştinţă cu nepotul lui Vicenzo, Alberto Vicenzo Ignazio Maria, cunoscut drept „Chico Paladino Florio”.
Într-o lungă discuţie, care a durat câteva ore, am descoperit proiectele numeroase şi originale ale lui Chico în scopul de a readuce în actualitate memoria familiei Florio, succesele şi eşecurile ei, care au marcat, aş zice chiar influenţat, destinul Siciliei moderne. Şi nu numai.
În anul 2017, Chico, împreună cu soţia sa, Ana Paula, au fondat „Asociația culturală Casa Florio” în scopul „de a promova, proteja și transmite vastul patrimoniu istoric și artistic a cărui ocrotitoare sârguincioasă familia continuă, și astăzi, să fie”. Primele rezultate sunt deja tangibile.
Desigur că destinul unei familii atât de remarcabile, la nivel mondial, nu putea să nu se întretaie cu spaţiul românesc. Încrucişările au fost multiple, chiar dacă uneori doar tangenţiale. Printre ele, am remarcat:
-Donna Franca Florio şi Martha Bibescu: cele două „vedete europene” au fost pictate de maestrul incontestabil al „portretului monden”, Giovanni Boldini. Ambele tablouri, refuzate de soţii celor reprezentate, se află azi, după un secol, în colecţii particulare. Mai mult! Numele „Elchingen” apare în traiectoria ambelor personaje.
-numeroşii turişti români care vizitează oraşul Palermo se îndreaptă către Piazza Marina, acolo unde se află Grădina Garibaldi. În această grădină se găseşte statuia revoluţionarului român Nicolae Bălcescu, decedat şi înmormântat la Palermo. Gardul care înconjoară această grădină este un exemplu reprezentativ al elementelor decorative de for public realizate de „Fonderia Oretea”, proprietate Florio, menţionată în prima parte a acestui articol, publicată în numărul anterior.
-„Carta generale delle Linee di Navigazione a vapore e piroscafi postali I. & V. Florio” indică o legătură între Palermo şi Odesa cu o posibilă escală la Constanţa.
-însă, mărturia cea mai remarcabilă este fotografia făcută pe terasa hotelului „Villa Igiea”, care o reprezintă pe Regina Maria, în veşmânt de doliu, probabil cu ocazia funerariilor regelui Constantin al Greciei, tatăl nurorii sale, Regina Elena.
Toate aceste „încrucişări” neaşteptate merită un studiu mai aprofundat, care nu putea fi realizat în scurtul meu sejur la Palermo. Așadar, aştept cu nerăbdare viitorul voiaj în Sicilia!
Celor care doresc să cunoască alte numeroase detalii legate de acest subiect, le recomand volumul I luoghi dei Florio – Dimore e imprese storiche dei „Viceré di Sicilia”, îngrijit de Daniela Brignone, cu o prefață de Ana Paula Paladino Florio și Chico Paladino Florio, apărut la Editura Rizzoli.
Adrian Irvin ROZEI
La Bastide Vieille, august 2022