Intâlniri cu Florio (I)

Acest text a fost publicat în revista « Siamo di nuovo insieme » no. 113-114 datat iulie-septembrie 2022, editată la București de Asociația italienilor din România.

Prima mea întâlnire cu familia Florio a avut loc, oarecum din întâmplare, în anul 2015.

Atunci, în vacanţă la Palermo, am luat cina în restaurantul « Donna Franca Florio ». Restaurantul se afla în hotelul « Villa Igiea », unul dintre stabilimentele cele mai prestigioase din Sicilia.

Am avut curiozitatea de a-l întreba pe “maître d’hôtel” cine era acest personaj despre a cărui existenţă nu auzisem niciodată. Extrem de amabil, el mi-a adus o prezentare a localului în care mă aflam, precum şi istoria hotelului, care se îmbina cu aventura de necrezut al unui tablou în curs de vânzare într-o licitaţie internaţională de mare prestigiu.

Astfel, am descoperit o adevărată « saga » a unei famii excepţionale, supranumită « Regnanti senza corona » ( Domnitori fără coroană).

Să revenim, însă, la începutul acestei istorii pasionante !

In acea seară de neuitat, am aflat că portretul Donnei Franca Florio, realizat de celebrul pictor Giovanni Boldini, a trecut din mână în mână timp de mai bine de o sută de ani şi, în ciuda faptului că el înfăţişa un personaj marcant al istoriei siciliene, era pe cale de a părăsi pentru totdeauna insula « Trincaria », ba chiar şi Peninsula italiană !

Portretul fusese comandat de soţul Donnei Franca, Ignazio Florio, pictorului Giovanni Boldini, în 1901, pe când acesta era în culmea gloriei în « lumea bună » europeană, ale cărei stele internaţionale le reprezentase cu enorm succes (artistic şi material). Cariera sa urma să continue, cu tot atâta brio, până la decesul său, în 1932.

Donna Franca Florio, portret realizat de Giovanni Boldini

Pe atunci, familia Florio se afla la apogeul istoriei sale. Cine şi-ar fi putut imagina că o familie de simpli orăşeni calabrezi va ajunge, în răstimpul a numai trei generaţii să reprezinte nu numai prima avere din Italia, dar şi mecena unor edificii majore, ba chiar şi sponsorii curentului artistic « Art Nouveau » (Liberty), din insulă.

Fondatorii acestui « imperiu » au fost oameni simpli, din sudul Peninsulei italiene, de la sfârşitul secolului XVIII.

În urma cutremurelor din Calabria din 1783, Paolo Florio (1772 – 1807), fiul lui Mastro Vincenzo Florio, și-a părăsit Bagnara natală, un orășel din provincia Reggio Calabria, şi s-a instalat în Sicilia. La începutul anilor 1800, el a deschis un magazin de condimente care a devenit foarte repede un succes comercial excepţional în Palermo.

La moartea sa, în 1807, fiul său, Vincenzo, era încă prea tânăr pentru a-l succeda în conducerea afacerii. Insă, Ignazio, fratele lui Paolo, dezvoltă activitatea inițială cu mare pricepere.

Vincenzo Florio, născut şi el la Bagnara în 1799, avea douăzeci și nouă de ani când unchiul său a decedat la Palermo în 1829. El i-a continuat activitatea cu acelaşi succes. Vincenzo a fondat diferite companii industriale, printre care pe cea a vinurilor Marsala și o importantă societate maritimă. De asemenea, el a dezvoltat sectorul sulfului cu „Anglo-Sicilian Sulphur Company Limited”. In momentul decesului, era senator al Regatul Italiei. A murit tot la Palermo în 1868.

La moartea lui Vincenzo, fiul său Ignazio Senior (Palermo, 1838-1891), a continuat conducerea aceloraşi activităţi industriale. Cu mare măiestrie, el înmulțește resursele financiare și dezvoltă afacerile create de tatăl său. În 1874, Ignazio Senior cumpără insulele Favignana și Formica.

Pe insulă a fost fondată o fabrică de conserve, „tonnara di Favignana”, unde a fost iniţiat un nou mod de producție: în loc de a fi conservat în sare după obiceiul vremii, tonul a fost transformat, pentru prima dată, pentru a fi protejat în ulei şi pus în cutii metalice. Compania creează locuri de muncă pentru un număr important de lucrători și își distribuie produsele în întreaga lume.

Ignazio Senior a devenit și el, senator al Regatului Italiei.

În 1891, Ignazio Florio a decedat, lăsând trei copii, dintre care cel mai mare era Ignazio Junior. El i-a succedat tatălui său în conducerea industriei de familie, continuând cu succes aceleaşi activități, timp de câțiva ani.

Dar, meritul său principal s-a manifestat prin modul de a acţiona la Palermo ca un „adevărat patron”. El a finanțat și iniţiat multiple lucrări publice şi private, care au transformat orașul sicilian într-un important punct de întâlnire pentru „jet set”-ul internațional al vremii. Printre alte nenumărate personalităţi de prim plan, împăratul Germaniei Wilhelm al II-lea întreţinea legături strânse cu Ignazio Florio Junior, venind să-l întâlnească în Sicilia.

Fratele lui Ignazio, Vincenzo, la rândul său un excelent om de afaceri, s-a dovedit și un mare sportiv și organizator de evenimente care au făcut celebră Sicilia, mai ales, începând din 1906, mulţumită faimoasei curse de automobile „Targa Florio”.

„Famiglia Florio” au fost, între sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea, cea mai bogată familie din Italia, proprietarii unei flote de nouăzeci și nouă de nave și al unui imperiu industrial, care se întindea de la turism, la industria tonului şi de la producţia de vin, la cea a produselor chimice.

Hărți prezentând itinerariile vapoarelor aparținând “Societății de Navigație I. & V. Florio

* * *

Iată, de manieră foarte sintetică, lumea „multiformă” pe care am întâlnit-o în acea seară de pomină din 2015.

Insă, atunci, n-am descoperit decât un singur aspect al activităţii de mecenă al familiei Florio: arhitectura şi decorul „Liberty” al hotelului „Villa Igiea”. Acolo, am „făcut cunoştinţă” cu un mare arhitect, puţin cunoscut în afara Siciliei: Ernesto Basile.

Villa Igiea: un exemplu reprezentativ al stilului “Liberty” la Palermo

Ernesto Basile, născut la Palermo pe 31 ianuarie 1857 și decedat tot la Palermo pe 26 august 1932, a fost un arhitect italian al mișcării Art Nouveau ( numită „Liberty” în Italia). In 1899, el a realizat o restructurare profundă în spiritul „Belle Epoque” pentru partea de arhitectură a edificiului, colaborând cu pictorul Ettore De Maria Bergler pentru decor și cu Vittorio Ducrot pentru mobilier.

Asociaţia dintre Florio şi Basile a dat Siciliei câteva opere reprezentative de vârf ale stilului „Liberty”, cum ar fi, în plus de Villa Igiea, Villino Florio, Villino all’Olivuzza, decorul yachtului proprietatea lui Ignazio şi Franca Florio sau desenul produselor Ceramica Florio.

Desigur că aceste „descoperiri” neaşteptate, artistice, arhitecturale sau chiar industriale au motivat interesul meu pentru o mai bună cunoaştere a prezenţei şi moştenirilor actuale ale familiei Florio în Sicilia. Deşi am întâlnit, de mai multe ori, în diferite oraşe ale Italiei urmele acestei familii, mai ales prin prezenţa reputatului tablou care o reprezintă pe Donna Franca, n-am putut reveni la Palermo decât în luna mai a acestui an.

Imi propusesem, însă, de la bun început, să consacru în exclusivitate scurtul timp de care dispuneam pentru a cerceta vestigiile încă disponibile care îi amintesc pe Florio la Palermo.

Prima verigă a acestui lanţ a fost statuia lui Ignazio Florio din centrul oraşului, chiar în piaţa care-i poartă numele.

Statuia, impunătoare, din bronz pe un soclu de marmoră albă, poartă inscripţia:

„Questa effigie d’Ignazio Florio a spese di Popolo vuol ricordare il bene e l’onore fatti alla Patria attivandole le industrie e i commerci”
N. MDCCCXXXVIII
M. MDCCCXCI

Precum şi data la care ea a fost inaugurată: MDCCCXCVII.

Statuia lui Ignazio Florio în piața care-i poartă numele din centrul orașului Palermo

Soclul statuii este înconjurat de un lanţ simbolic, cu ancore, coroane de laur şi ghirlande încrucişate, reprezentativ pentru produsele manufacturate de „Fonderia Oretea”, un atelier din domeniul „metalmecanic” aparţinând familiei Florio încă de la mijlocul secolului XIX. Activitatea sa, iniţiată de Vincenzo Florio, a sprijinit dezvoltarea industriei navale palermitane, constituită în paralel, şi a flotei maritime create de aceşti „căpitani ai industriei” siciliene.

Şantierele navale fondate şi dezvoltate de familia Florio la Palermo există până în zilele noastre, sub numele de „Fincantieri”, aparţin Statului italian şi reprezintă cea mai importantă activitate industrială a oraşului.

Insă, din păcate, împrejurimile statuii nu sunt întreţinute cum ar merita, iar parte din decoraţiile metalice au dispărut de-a lungul anilor.

Va urma…

 

Adrian Irvin ROZEI

La Bastide Vieille, august 2022

 

Un text care descrie legăturile mele « istorice » cu Donna Franca Florio poate fi citit la adresele: 

Incontri con Donna Franca (III)

Incontri con Donna Franca (II)

Incontri con Donna Franca (I) 

1 thought on “Intâlniri cu Florio (I)

  1. Ileana din Bucuresti scrie:
    Am primit revista din mânuțele poștașului la ușă.
    Mersi mult
    Bun articolul, povestea îmi pare bine că citisem cartea.
    Cum ai legat trecutul cu prezentul este o mică aventură polițistă.
    ❤️

Leave a Reply