Good old days… ! – Reluare şi urmare

Textul « Good old days… ! » a fost publicat şi în revista “Căminul Românesc” nr. 162 din luna Decembrie 2022. Această revistă, editată la Geneva de asociaţia « Comunităţii Românilor din Elveţia », este o publicaţie trimestrială fondată în 1981.

Textul integral al articolului poate fi citit la adresa: https://adrian-rozei.net/good-old-days-are-back-again/ de pe acest site.

 *   *   *

Au trecut deja şase luni de la tristul eveniment care a făcut obiectul textului menţionat.

Intretimp, diferite publicaţii au descris, cu lux de amănunte, desfăşurarea ceremoniilor, lista participanţilor, nenumăratele reacţii, comentarii, relatări… legate de acest moment istoric. Inutil să le mai repetăm ! Ele au făcut « le choux gras » al mass-media (oficiale sau particulare) timp de câteva săptămâni. 

Insă, în cazul personajului principal al textului menţionat, o fotografie reprezentativă poate fi găsită acum pe Net : 

Ea răspunde în mod direct şi fără comentarii inutile la cele câteva mesaje pe care le-am primit de la cititorii care se îndoiau de rolul jucat de « Major General Christopher John Ghika CBE », în cadrul acestei ceremonii. 

De altfel, biografia sa de pe Net precizează : “ He was appointed the commanding officer of the procession to Westminster Hall and the subsequent funeral of Queen Elizabeth II.” 

Intretimp, o nouă ceremonie este în pregătire la curtea Marii Britanii.

Este vorba despre : « King Charles III  * Coronation* 6th May 2023 » 

O nouă ocazie, tot atât de apreciată de organele de presă şi de particulari, pentru a lansa noi zvonuri, alte comentarii, alte cancanuri… 

« Lung prilej de vorbe şi de ipoteze… », cum spunea un binecunoscut poet-umorist moldovean din perioada anilor ’30. 

Nu pot rezista tenntaţiei de a menţiona câteva detalii istorice amuzante întâlnite în presa specializată. Mă feresc însă de a colporta nenumăratele « tractaţiuni » în curs privind lista celor invitaţi (sau nu !), poziţia lor în cortegii sau la mesele festive, costumele şi bijuteriile scoase de la naftalină în vederea acestei ceremonii etc., etc. 

Cu atât mai mult cu cât, se pare că « le mot d’ordre », impus chiar de noul suveran, este « Sobrietate ! ». Iar numărul invitaţilor, care fusese de 8000 cu ocazia încoronării reginei Elisabeta II, a fost limitat, chiar de Charles III, la « numai » 2000… « pentru a se asigura respectarea măsurilor sanitare şi de siguranţă. »  Economii, economii ! 

Unul dintre momentele-cheie al Ceremoniei est cel în care regele devine « Unsul lui Dumnezeu ». 

« În mod tradiţional, partea cea mai sacră a evenimentului, când arhiepiscopul de Canterbury toarnă ulei sfânt pe Lingura de Încoronare cu care îl unge pe suveran pe mâini, piept şi cap – este ascunsă publicului printr-un baldachin. », spun specialiştii acestor festivităţi.

Insă, de această dată, evenimentul va fi public : a fost prevăzut un baldachin transparent ! 

Dacă-mi amintesc bine formula bisericeascà din Ţările Române: «… ungându-l cu Sfântul şi Marele Mir, devenit Unsul lui Dumnezeu, Domnitorul primea de la Duhul Sfânt toate darurile folositoare pentru a conduce aşa cum se cuvine Ţara şi Poporul ». 

Doar că disponibilitatea « Uleiului sfânt », risca să pună o problemă ! 

E drept că mai rămâne, într-un flacon, păstrat cu sfinţenie la Westminster Abbey, un rest de ulei din cel ce a servit pentru încoronarea reginei în 1953.  Insă nimeni nu ştie dacă, după 70 ani, acesta nu riscă să nu mai fie utilizabil. 

Drept care, s-a luat decizia -judicioasă !- de a se fabrica… o cantitate de ulei suplimentar, după o formula secretă: ultima formulă « mistică şi ancestrală » înregistrată a uleiului sfânt cu care sunt unşi suveranii Marii Britanii… de când există această ceremonie. 

Numai că, la această formulă « istorică », fiecare suveran a adăugat ingredientele sale preferate !

Astfel, s-a ajuns la un amestec ce conţine : « ulei de măsline, esență de smirnă, susan, trandafir, iasomie, scorțișoară, chihlimbar, neroli, benzoin… ».

Dar nu numai ! In produsul fabricat în 1953, se găseşte şi : « Ambre gris » – o secreție intestinală produsă de balene – și « musc de zibelină » – o grăsime folosită de micuța felină pentru a-și marca teritoriul ! 

« Shame and scandal in the family! » 

Regele Charles III, ale cărui convingeri “ecologiste şi naturaliste” sunt bine cunoscute, nu poate accepta ca vreun component utilizat să fi fost obţinut printr-un procedeu potenţial vinovat de « cruzime anti-animală » !

Drept care, aceste ultime aditive au fost eliminate din formula definitivă, fiind înlocuite prin altele cu origini vegetale ! Ordinul animal îi va fi, cu siguranţă, recunoscător ! 

Tot în acest spirit, uleiul vegetal utilizat are şi el o sursă specială, după cum a anunţat însăşi Casa regală : el provine din măslini cultivaţi pe… « Muntele măslinilor” din Ierusalim şi a fost presat într-o instalaţie care se află lângă Betleem.

O alegere corespunzătoare moştenirii ortodoxe a regelui Charles III, a cărui bunică este prinţesa Alice de Grèce, mama prinţului Philip. 

« Acest ulei reprezintă legătura de familie personală a lui Charles III cu Ţara sfântă ! », după cum precizează Justin Welby, arhiepiscopul de Canterbury, cel ce va oficia liturghia de la Westminster Abbey în luna mai. 

De altfel, produsul final obţinut a revenit la Ierusalim, unde, pe data de 3 martie, lângă Sfântul Mormânt, o ceremonie specială a permis patriarhului grec ortodox Teofil III, împreună cu arhiepiscopul anglican de Ierusalim, Nosam Naoum, să binecuvânteze nou fabricatul Ulei sfânt.   

Fiola de argint conţinând Sfântul Mir, binecuvântată oecumenic la Ierusalim, se va întoarce la Londra şi va fi prezentată, în ziua încoronării, într-un recipient în formă de vultur.       

*   *   *

În lunga listă a tradițiilor încoronării se află și câteva piese de mobilier. 

Printre ele, un pat de stat, pus la dispoziția regelui în Camera de Stat a Palatului Westminster, pentru ca, în conformitate cu o tradiție care datează din secolul al XI-lea, acesta să poată petrece acolo noaptea dinaintea încoronării.

Din această cameră, ai cu siguranță una dintre cele mai frumoase priveliști asupra orașului – Tamisa, podul și acum ”Ochiul Londrei” ( în engleză  London  Eye)  – dar niciun monarh nu a folosit acest pat de la construirea sa în 1859. 

După ce a fost pusă deoparte în timpul războiului, această piesă de mobilier monumentală din nuc – un model cu mult peste standardele « king size », deoarece are 2,20 m lățime și 3 m înălțime – a fost uitată și vândută din neatenție la licitație.

Un cuplu din Northamptonshire, Ron și Wendy Martin, l-au cumpărat cu mai puțin de 100 de lire sterline.

Au dormit acolo douăzeci de ani și chiar au asistat aici la nașterea fiului lor, Benedict.

Când serviciile guvernamentale de conservare au început să caute  patul de stat pierdut, cuplul l-a vândut pentru a fi restaurat și readus lângă Big Ben. 

Oare Charles și Camilla îi vor acorda « botezul regal » în noaptea de 5 spre 6 mai ? 

Redactorul acestei amuzante informaţii, publicată în revista « Point de Vue », adaugă : 

« Aceasta ar fi ocazia perfectă de a amesteca tradiția și inovația. » 

*   *   *

Toate aceste comentarii « de sezon » nu ne precizează nimic despre subiectul iniţial al textului prezent ! 

Ilustrul « Major General Christopher John Ghika CBE» indica, în luna septembrie a anului trecut: 

« Este ultima mea misiune pentru Regină, dar prima misiune pentru Rege ». 

Pentru a afla care va fi misiunea sa în ziua de 6 mai 2023… va trebui să mai aşteptăm câteva săptămâni. 

« Aveţi puţintică răbdare ! », cum spunea Nenea Iancu ! 

 

Adrian Irvin ROZEI

La Bastide Vieille, martie 2023

Leave a Reply