Unde azi e deja mâine…
Dubai-ul este un fel de oras-stat cu o suprafată de numai 5.200 km2. Al doilea emirat ca suprafată, dintre cele sapte care compun Emiratele Arabe Unite, este si al doilea ca bogătie, datorită, mai ales, petrolului pe care îl produce si exportă de zeci de ani.
Numai că această mană cerească nu e infinită, pentru că astăzi în Dubai se extrag numai 120.000 barili pe zi (comparat cu Abu-Dhabi care produce 2.000.000!). Iar specialistii consideră că resursele existente nu vor depăsi zece ani, chiar cu ritmul scăzut de extragere de acum.
Asa că autoritătile din emirat au început deja de câtăva vreme să pregătească epoca ce va veni “după petrol”. De fapt axele de dezvoltare ale viitorului apăreau în mod clar de la bun început, pentru că istoria petroliferă a acestui stat este destul de recentă. În schimb traditiile locale sunt de multă vreme ancorate în geografia regiunii.
Orasul Dubai este un vechi port natural, situat în interiorul unui “fiord”, numit “The Creek”, care a jucat dintotdeauna un rol important în dezvoltarea relatiilor între regiunile Peninsulei Arabice si Asia de Sud-Est. El a fost, mai ales, un loc de trecere al călătorilor si negutătorilor care, venind din zona Cornului Africii sau din tările limitrofe Oceanului Indian, se dirijau spre celelalte aglomeratii aflate de-a lungul Golfului Arabic. În perioada pelerinajului la Mecca, sute de mii de călători treceau prin Dubai, adevărată poartă de intrare înspre lumea arabă, pe drumul care duce la orasele sfinte asezate pe tărmul vestic al Peninsulei Arabice.
La origine, principala, si aproape unica, productie a locului erau perlele naturale. Începând însă de la sfârsitul celei de-a treia decade a secolului XX, când productia japoneză a perlelor de crescătorie a desfiintat această sursă de venituri, Dubai s’a specializat în comertul cu aur. Asa se face că acest emirat minuscul este astăzi cel mai important client al pietzelor aurului din Londra sau Zürich, de unde vin direct avioane încărcate cu lingouri, care aterizează zilnic pe aeroportul din Dubai.
O dată ajunse aici, lingourile sunt transformate, de cele mai multe ori, în bijuterii, expuse mai apoi spre vânzare în zecile de prăvălii minuscule care formează “Suqul aurului”. Alteori, pleacă mai departe, de obicei pe micile vase de lemn, numite “dows”, care transportă adesea mărfuri de contrabandă, înspre India, Pakistan sau Iran.
Chiar dacă vestigiile vechiului oras Dubai au dispărut aproape cu desăvârsire, fiind înlocuite de nenumărate blocuri care adăpostesc birouri sau hoteluri din cele mai moderne, la numai câtiva pasi, în vechiul port de la Deira, potzi contempla o lume multicoloră, trăind si muncind după aceleasi reguli ca acum sute de ani.
Vasele ancorate la chei, par iesite din relatările lui Marco Polo, care spunea : “În aceste corăbii se găsesc mai multe mărfuri si bogătii decât pe toate fluviile si mările Occidentului crestin”.
Numai că acum, spre deosedire de vremea lui Marco Polo, vasele de lemn sunt încărcate cu frigidere si televizoare, în loc de tzesături scumpe sau mirodenii.
Cu atât mai mult cu cât, în ultima vreme, Dubai s’a specializat în vânzarea “en-gros” a aparatelor electrodomestice si a tuturor instalatiilor electronice posibile si imaginabile.
Principalii cumpărători ai acestor aparate sosesc, în ultimii ani, din Rusia sau Ucraina, asa că astăzi avioanele, care vin din toate colturile fostei Uniuni Sovietice, se tin lant pe aeroportul din emirat.
Cum tranzactiile acestea se fac în general după apusul soarelui, când temperatura exterioară este mai usor de suportat, elementul slav aduce în ulitzele suq-ului o culoare nouă, blondă si cu pielea albă. Pentru că, în mod normal, cumpărătorii locului cu o populatie foarte pestrită, sunt sudaneze negre ca fundul ceaunului, însă cu o tinută de printesă, africane îmbrăcate în “bou-bou”-uri multicolore, femei arabe ce par adevărate fantome negre, din cauza voalului si a măstii usor subliniate de o dungă de aur sub ochi, indiene în sariuri colorate din mătase naturală, care îti arată un buric bronzat, deseori acoperit de paiete de aur, ba chiar si englezoaice roscate si pistruiate, îmbrăcate cu “mini-jupe”, care nu mai ascund aproape nimic din anatomia lor anglo-saxonă.
Noaptea, în suq, este poate singurul loc si moment în care elementul feminin este prezent, ba chiar dominant, pentru că la Dubai mai bine de 70% din populatie este masculină.
În timpul zilei însă, toată populatia de turisti “bişniţari”, rusi sau asimilati, neavând mare lucru de făcut, stau cu burta la soare în jurul piscinelor din hoteluri. De unde altă idee de dezvoltare pentru viitor: turismul.
Însă nu orice fel de turism! Dubai încearcă să atragă oamenii cu bani, cărora trebuie să le propună servicii de calitate superioară. Drept care au fost construite mai bine de douăzeci de hoteluri de “cinci stele” si vreo alte zece sunt în proiect.
Bineînteles că în aceste hoteluri ultramoderne fiecare cameră este înzestrată cu aparatele de ultimă oră, – fax, computer, Internet-, ba chiar ti se propune si o listă de vreo sută de ziare din toate colturile lumii, care pot fi imprimate si puse la dispozitie numai la trei ore după ce au fost editate în tara lor de origine.
Si pentru că toti acesti turisti-cumpărători nu trebuie să fie prea departe de centrele comerciale, unde îti poti cheltui banii într’o atmosferă agreabilă cu muzică de fond si aer conditionat, care nici nu te lasă să’ti imaginezi că afară temperatura se poate urca la mai bine de 50°C, s’a decis mărirea spatiului construit, chiar lângă centrul orasului. Cum adică? Prin crearea a două insule artificiale, în formă de palmier, la care fiecare ramură va fi acoperită cu blocuri de locuinte, hoteluri, parcuri si cheiuri amenajate pentru a permite acostarea vapoarelor cu pânze.
Aceste insule, care vor lungi malul mării cu vreo 120 Km, vor cuprinde 2000 vile, două porturi si 40 de mici structuri hoteliere. Prima insulă va fi inaugurată doar în 2005, însă 1000 de vile de lux au si fost deja vândute, iar douăsprezece hoteluri închiriate, în numai trei săptămâni de la începerea comercializării acestui “produs”.
Printre noile hoteluri construite în ultimii ani în vederea atragerii turistilor, cele mai sofisticate se găsesc la 15 km de centrul orasului în zona numită Jumeirah Beach.
În acest cartier, unde acum patru ani erau de abia trasate în nisip viitoarele străzi, azi se înmultesc vilele, hotelurile si parcurile de atractii sau centrele comerciale. Însă înăltimea constructiilor particulare este limitată la maximum trei etaje si stilul arab este de rigoare.
Singurele constructii vizibile de departe sunt hotelurile Jumeirah Beach si Burj-al-Arab. Amândouă cu forme simple, care amintesc traditiile “marinăresti” ale locului.
Burj–al-Arab (Turnul Arabiei) are forma unei pânze umflate de vânt, un adevărat spinaker asezat pe o insulitză artificială, la câteva sute de metri de plaja de nisip fin si alb. Hotelul, cel mai înalt din lumea arabă, are numai 28 de nivele, însă în realitate 56 de etaje, pentru că toate camerele sunt, de fapt, suite, construite în duplex, cu o suprafată minimă de 170 m2.
La ultimele etaje, în afară de pista pentru helicoptere în “porte-ă-faux” si sălile de odihnă cu hamam, sauna sau “fitness club”, se găsesc si diferite baruri si restaurante, cu o vedere impresionantă înspre orasul Dubai, marcat noaptea de mii de punctulite luminoase, în plin desert.
Alături, o parte dintr’un etaj este consacrat sălilor de relaxare unde, în afara jocurilor electronice cele mai moderne, a meselor de sah, table sau biliard, se află si o imensă bibliotecă, continând cărti în diferite limbi europene sau arabă.
Printre cărtile puse la dispozitia clientilor hotelului, un volum cu o prezentare luxoasă atrage atentia. Se intitulează “The Gulf in historic maps” si prezintă hărti ale Golfului Arabic editate între 1478 si 1861. Hărtile continute în acest volum fac parte din colectia sultanului Bin Muhammad Al-Qasimi si au fost prezentate, în 1999 în emiratul Sharjah, în cadrul unei expozitii, care s’a bucurat de un mare succes.
Una dintre hărtile cele mai vechi si pretioase din colectie, intitulată “Untitled Asia”, este datată 1546. Comentariul editorului spune: “O hartă interesantă a Asiei de Sud, chiar dacă având dimensiuni neobisnuite si reprezentând regiunile dela Marea Caspică până la India si Arabia cu forme stângace, iar Golful Persic ca o întindere Ptolemeică.”
Harta are, de fapt dimensiuni destul de reduse (15,5 X 12 cm), însă numele regiunilor reprezentate sunt uimitoare. De exemplu, în nordul Marii Negre se găseste regiunea “hippophagilor”, lângă Scitia sunt indicati “galactophagii”, iar în nordul Golfului Arabic întâlnim “chelonophagii”! Însă Armenia, Siria, “Arabia Felix” (Yemenul de azi), Persia si Mesopotamia sunt reprezentate în acord cu imaginea geografiei actuale.
Această hartă făcea parte, la origine, din celebrul volum intitulat “Rudimentorum Cosmographicorum libri, cum tabellis geographicis elegantissimis”, a cărei primă versiune a fost tipărită la Brasov de către Johannes Honterus, în 1542. Volumul, de dimensiuni reduse, astăzi s’ar zice “format de buzunar”, continea 30 pagini de text în versuri latine si 14 foi de ilustratii. Este interesant de semnalat că reprezentarea soarelui si a planetelor este făcută conform sistemului “geocentric” (cartea lui Copernic, care afirma pentru prima dată că soarele este centrul sistemului nostru planetar, urma să apară un an după prima editie a atlasului dela Brasov, în 1543).
Datorită, mai ales, excelentei calităti a hărtilor desenate de însusi Honterus, acest opuscul s’a bucurat de un mare succes în Europa, unde a fost reeditat, între altele la Zürich (de cincisprezece ori între 1546 si 1597) sau la Köln (în 1600), la Anvers (cinci editii între 1552 si 1560), Basel, Rostock sau Praga. Câteva hărti extrase din acest atlas au fost editate la Augsburg în 1575, ba chiar si la Paris în 1618.
În afara hărtii reprezentând “Sinus Persicus” din editia 1546, care se găseste în colectia sultanului din Sharjah, cartea tipărită la Zürich contine si o imagine a regiunii Balcanilor, care mentionează diferite orase din România, precum “Tergovistia”, “Brayle”, “Kilia”, “Corona” (Brasov) sau “Soczavia” (Suceava).
Între detaliile demne de mentionat, care indică modernitatea acestor hărti pentru vremea lor, este si reprezentarea continentului american sub numele “America” si care apărea încă din prima editie a planisferului editat de Honterus, la Cracovia, în 1530, la mai putin de patruzeci de ani după descoperirea “Lumii Noi”. Din păcate, această editie a dispărut, iar cea imprimată la Brasov în 1542 este extrem de rară.
Johannes Honterus, binecunoscut umanist saxon, născut la Brasov în 1498, a decedat pe 23 ianuarie 1549, însă reputatia activitătii lui a continuat si după moarte.
Printre contemporanii lui, Martin Luther l-a numit “Evanghelistul Domnilor”, iar geograful elvetian Sebastian Münster scria: “Un brasovean numit Honterus, …un sculptor în lemn care a depăsit pe toti cei ai epocii noastre, un om foarte învătat…” Pentru că în acea vreme, specialistii cartografiei nu ezitau să sculpteze ei însisi modelul de lemn după care se imprimau cărtile.
După cum se vede, răsunetul operei lui nu s’a stins nici până astăzi, pentru că o copie a imaginii editate la Brasov în 1542, poate fi întâlnită până si în inima lumii arabe, într’unul din hotelurile cele mai moderne din lume care, precum cartile lui Honterus, par în avans cu un secol fatză de vremea lor.
Si e foarte probabil că însusi Honterus, dacă ar fi trăit în zilele noastre, ar fi fost un fanatic al comunicatiei planetare, asa cum este practicată în aceste locuri, care anticipează lumea tehnică de mâine.
Adrian Irvin Rozei, Dubai, 5 noiembrie 2002
PS: Acest articol, scris în urma unui voiaj efectuat în 2002, are meritul de a marca momentul corespunzător. În acelaşi timp el este o marturie a schimbarilor impresionante înregistrate în numai patru ani. O “actualizare” a impresiilor înregistrate în urma unui recent voiaj în regiune va fi disponibilă în curând.