Sète, 14/04/2022

 

A trecut, de la aceste « întâmplări », aproape un deceniu şi jumătate.

Când am descoperit, în presa locală, anunţul confirmând că manifestaţia intitulată “Escale à Sète” va avea loc, după doi ani de întrerupere din motive de pandemie, în luna aprilie 2022, am început să sper că această lungă aşteptare se apropie de sfârşit.

Numai că, din păcate, programul complet al evenimentului anunţat şi, mai ales, lista participanţilor nu au fost publicate decât după câteva săptămâni. Emoţii suplimentare ! 

« Escale à Sète » este un eveniment major al prezenţei maritime franceze în Mediterana. 

« Escale à Sète » este un festival maritim organizat odată la doi ani la Sète, în regiunea Hérault din Franța. Această adunare maritimă este în prezent cea mai importantă reuniune de ambarcațiuni tradiționale de pe coasta mediteraneană a Franței.

Prima ediție a « Escale à Sète » a avut loc în 2010. Cu o durată de o singură zi, ea a reunit 10.000 de persoane pe chei, cu participarea a 50 de ambarcațiuni. Apoi a adunat 250.000 de vizitatori în 2012 și în 2014. 

Peste o sută de veliere, printre care Sedov și Kruzenshtern, cele mai mari două nave cu pânze din lume, s-au alăturat portului Sète pentru ediția din 2014. »

Au urmat două ediţii, cu o participare tot atât de prestigioasă :

-în 2016 : goeleta poloneză cu trei catarge Dar Młodzieży, goeleta portugheză cu patru catarge Santa Maria Manuela, brickul ceh La Grace, replica fregatei rusești Shtandart etc., etc. 

-în 2018 : corabia cu patru catarge Krusenstern (Rusia), brickul ceh La Grace ( Republica Cehă), replica fregatei Shtandart ( Rusia), replica galeonului El Galeón (Spania) etc., etc. 

In 2020, era prevăzută cea de-a șasea ediție « Escale à Sète » care trebuia să aibă loc între 7 și 13 aprilie. 120 de nave istorice erau așteptate pe cheiurile din Sète, printre care : Nava-barcă  trei catarge Le Français (Franța), Schoonerul cu trei catarge Oosterschelde (Olanda), Bricul Morgenster (Olanda)…

Cu toate acestea, la 10 martie 2020, din cauza pandemiei Covid-19, prefectul departamentului  Hérault a luat decizia de a anula evenimentul. 

Din acest motiv, ediţia 2022 a manifestării era aşteptată… cu sufletul la gură ! Şi nu numai de mine ! 

Doar că, de această dată, m-i se pregătea o şi mai mare surpriză !

Nu numai că era anunţată sosirea N.S. Mircea, dar ea era « vedeta » întâlnirii !

Cheiul de la Sète nu are dimensiunile celor din New York, Rouen sau Amsterdam. De aceea, la fiecare ediţie a evenimentului, o navă este pusă în valoare în mod special. De această dată, era vorba de N.S. Mircea. 

Ea era prezentată în « Ghidul complet al primului rendez-vous maritim în Mediterana » cu menţiunea :

« Le géant – La venue du voilier école de l’Académie navale roumaine est un véritable événement pour Sète. » 

Era deci evident că nu puteam rata acest eveniment… cu niciun preţ ! 

Mai mult ! Calitatea primirii la bordul navei, în 2008, fusese atât de excepţională, după cum se poate vedea în textul de mai sus, încât ardeam de nerăbdare să descopăr evoluţia navei în toţi aceşti ani şi… organizarea evenimentului ! 

Am petrecut aproape 5 ore la bordul N. S. Mircea (în două « sesiuni » de 3 şi, respectiv, 2 ore !) pe 14 şi 16 aprilie 2022. 

Trebuie să precizez, pentru a sublinia importanţa regională a acestei reuniuni, că S.N.C.F. a acordat o reducere specială celor ce doreau să participe la manifestaţie, pe toată durata ei, cu un preţ forfetar de 10 Euro dus/întors.

Rezultatul a depăşit orişice aşteptare : 

« Festivalul de la Sète s-a încheiat de trei zile și este deja momentul să facem bilanțul marelui eveniment nautic.  Și toată lumea zâmbește.  Escale à Sète a adunat între 350.000 și 400.000 de vizitatori pe parcursul unei săptămâni. Aceasta reprezintă cu 50.000-100.000 de vizitatori mai mult decât la ediția precedentă de acum patru ani. » scrie cotidianul regional « Midi Libre ». 

« Spre deosebire de edițiile anterioare, publicul nu a venit doar pentru a vedea vasele, ci și pentru toate celelalte evenimente suplimentare. Concertele de muzică și atelierele de lucru au fost un mare succes. Prezența a fost repartizată pe parcursul întregii zile, nu doar în timpul orelor de deschidere a vizitelor cu barca. »

Pot confirma această afirmaţie, constatată chiar la bordul N.S. Mircea. 

Dansurile şi muzica folclorică românească, prezentate de un grup de amatori din Rouen, au atras nenumăraţi vizitatori pe navă, care au continuat, minute în şir, discuţiile cu dansatorii, admirând costumele lor. Printre ele, câteva persoane îmbrăcaseră fote sau ii cu zeci de ani de existenţă ! 

Am beneficiat, de-a lungul orelor petrecute la bordul navei, de o primire excepţională, chiar dacă, oarecum, diferită de cea din 2008. 

Desigur că persoanele, ofiţeri de presă, membri ai echipajului…, însărcinate cu legătura cu publicul mi-au dat toate explicaţiile legate de activitatea navei, marşurile organizate,  perioadele de modernizare şi întreţinere ale navei, în tot acest lung timp. Dar, în plus, am putut discuta îndelung cu marinari din echipaj (fete sau băieţi), de la care am aflat motivările lor personale, legate de participarea la un « proiect de o viaţă », cum este cel de a face parte din echipajul unei prestigioase nave-şcoală. 

Mai mult ! Printre cei cu care am vorbit, am dat şi peste un marinar care se afla pe navă în 2008, la precedenta mea vizită ! Astăzi, el este însărcinat cu operaţiile de informatică la bordul navei. 

Puţini sunt cei care-şi imaginează că N.S. Mircea este… o navă de război, făcând parte din marina militară a României. 

Insă, de fapt, marea surpriză a acestei vizite mă aştepta în Careul ofiţerilor de pe navă.

Trebuie să precizez că petrecusem, în 2008, mai bine de o oră în acest loc, unde înregistrasem interviul cu comandantul navei, Dl. Herciu, menţionat mai sus.

Am remarcat, cu această ocazie, fresca din încăpere, care ocupă aproape jumătate din peretele ei.

Deşi am luat câteva fotografii, postate în textul interviului, mărturisesc că n-am aprofundat acest subiect. Totuşi, de această data, am ţinut ca soţia mea, căreia îi vorbisem timp de atâţia ani despre N.S. Mircea, s-o poată admira. 

Am cerut, deci, autorizaţia necesară ofiţerului responsabil în momentul vizitei noastre pe vas.

Foarte amabil, el a desemnat un matelot care ne-a însoţit în această vizită… puţin obişnuită pentru marea majoritate a vizitatorilor. 

Privind cu mai multă atenţie fresca din Careu, am remarcat date şi detalii cărora nu le dădusem destulă atenţie la precedenta mea vizită. 

Inutil s-o mai lungesc! Iată ce am aflat de pe Internet, în orele următoare : 

« Dimitrie Știubei a decorat mai multe nave fluviale de pasageri și o pictură monumentală în ulei pe pânză pe Nava Școală Mircea, cca 100 x 300 cm, denumită și Fresca, intitulată Evoluția mijloacelor de navigație în spațiul Danubiano-Pontic.

Căpitanul comandor Gabriel Moise a povestit despre primul lui contact cu această operă a lui Știubei din anul 1938 :

 „… Eu am văzut pentru prima dată tabloul în 2001, când am fost numit pe funcția de ofițer secund, în momentul în care nava se afla la Brăila pentru reparații. Atunci am văzut fresca, așa cum îi spunem noi, deși în 1989 am făcut timp de câteva luni practică pe NS Mircea”.

Fresca era montată pe un panel din lemn și a fost o donație pe care Dimitrie Știubei a făcut-o pentru Nava Școală Mircea. Comandorului Moise a mai precizat că în anul 1994, nava a necesitat reparații capitale și ca urmare, ea a fost dusă în Portul Brăila.

Deoarece lucrătorii nu au putut desprinde pictura, s-a luat decizia de desfacere a punții superioare și s-a decupat porțiunea unde era fixat tabloul. În perioada 1994 – 1999, pictura a fost dusă într-un depozit cu temperatură controlată pentru evitarea degradării.

Pictura monumentală din careul ofițerilor de pe Nava Școală Mircea. Reprezintă o cronologie a navelor românești executată de Dumitru Știubei în anul 1939.

Fresca a fost gândită de Știubei ca o trecere în revistă a istoriei navigației din România. Ea se citește de la stânga la dreapta și înfățișează principalele tipuri de nave care s-au folosit pe Dunăre și Marea Neagră de-a lungul timpului, astfel:

• 106— imagini cu nave romane și dacice;
• 1200— primele nave bizantine – dromonuri. Ele au fost folosite în flotele lui Balica și Dobrotici, mai târziu au fost preluate de Mircea cel Bătrân.
• 1500— pânzarul lui Ștefan cel Mare. Tipul acesta de navă a fost realizat la Chilia și Cetatea Albă. A fost folosit pentru transport și apărare. O astfel de navă a ajuns la Muntele Athos, acolo unde voievodul a ridicat un far în anul 1475.
• 1794— înființarea primei flote de pe Dunăre din istoria navigației din România. La 23 noiembrie, la sugestia lui Ienăchiță Văcărescu, Alexandru Moruzi a dat „Hrisovul corăbiilor țării ce sunt a umbla pe Dunăre”. Ca urmare, fiecare județ din Muntenia trebuia să aibă un vapor fluvial reprezentativ;
• 1882— s-a construit la Londra, Bricul „Mircea”. Bricul a fost folosit până în anul 1944 când a luat foc și s-a scufundat la Galați în urma unui bombardament;
• 1938— a fost construită Nava Școală „Mircea”. » 

Insă, această remarcabilă descriere nu-mi preciza « cine a fost Dimitrie Ştiubei ? ».

O altă căutare, tot pe Net, m-a făcut să descopăr biografia unui artist român major, din secolul XX, despre a cărui existenţă nu auzisem niciodată. Deşi, fără să ştiu, întâlnisem câteva din operele sale, încă din copilărie, dar într-un domeniu, oarecum, neaşteptat ! 

Biogragfia lui Dimitrie Ştiubei, precum şi variata sa activitate artistică, ar ocupa… câteva pagini.

Mă limitez la expunerea datelor de bază, aşa cum apar ele la Wikipedia ». 

« Dimitrie Știubei (n. 30 august 1901, Bacău, România – d. 17 februarie 1986, Mettmann, Renania de Nord-Westfalia, RFG) a fost un pictor de marine, portretist, ilustrator de carte, machetator de mărci poștale, creator de afișe și calendare, decorator de interioare de nave, creator de intarsii și comandor român al Marinei Militare Regale Române sub regii Ferdinand I al României și Carol al II-lea. 

În anul 1932, a fost avansat la gradul de căpitan și a fost numit aghiotant regal în Casa Militară a Curții Regale a României… 

Artistul-comandor este cunoscut mai mult în Europa de Vest decât în România, chiar dacă opera lui a păstrat o identitate autohtonă prin tematica marină pe care a abordat-o de-a lungul întregii sale cariere, precum și prin prezentarea în picturile lui a coastelor Mării Negre și ale Deltei Dunării. 

Dimitrie Știubei este recunoscut unanim ca fiind pictorul român al marinelor. Realizările sale în domeniul picturii s-au suprapus concomitent cu definirea unei cariere excepționale de marinar. »

Legătura mea cu D. S., după cum l-am « cunoscut » în copilărie, se datora pasiunii pentru filatelie, care m-a animat încă de pe la vârsta de 10 ani. 

Atunci, am avut nespusa şansă de a primi de la văduva unui colonel din armata română, care locuia la Câmpulung Muscel, colecţia de timbre ale soţului ei. 

Erau numai timbre româneşti, începând de la cele editate în timpul domniei regelui Carol I, până la cele din ultimii ani dinainte de război.

La această colecţie s-au adăugat, în anii următori, nenumărate alte timbre, din ţară şi din străinătate, pe care le clasam cu mare atenţie în albumele ce mi se ofereau cu fiecare ocazie festivă. 

De altfel, nenumăraţi amici sau rude luaseră (bunul !) obicei de a-mi oferi timbre de pe scrisorile şi cărţile poştale pe care le primeau.

Astfel, s-au acumulat sute, poate chiar mii, de mărci poştale, pe care le-am « vânzolit» în toate sensurile, timp de vreo 10 ani. 

Printre timbrele româneşti pe care le aveam în colecţie, remarcasem câteva serii cu un grafism particular, din perioada inter-bellică.

Ele mi-au permis să descopăr monumente, eroi, localităţi… din România, despre care, pe atunci, nu se vorbea!

Asta, pentru că aceste „localizări”… nu mai erau în România! 

Mare parte dintre aceste mărci erau discret semnate „D.S.”. Ceeace mie nu-mi spunea nimic! 

Doar astăzi, după ce am avut nespusa şansă de a descoperi activitatea picturală a lui Dimitrie Ştiubei, am aflat că:

« Direcția Generală a Poștelor și Telegrafului a inițiat în anul 1906 un concurs de proiecte grafice pentru mărcile poștale ce urmau a fi tipărite. Deși acest concurs s-a menținut și în timpul domniei lui Carol al II-lea, Dimitrie Știubei a fost unul dintre machetatorii preferați ai monarhului. »

Dimitrie Știubei a machetat următoarele teme ale mărcilor poștale, până în anul 1974, când a părăsit definitiv România: Tematică marină, Centenarul regelui Carol I al României, Straja țării, Sport, Costume naționale, Construcția socialismului, Sateliți și cosmonauți… precum şi multe altele.

Mărturisesc că această listă m-a lăsat perplex ! Cum e posibil ca un artist atât de marcat de colaborarea sa cu Casa regală şi, în special, cu regele Carol II, să fi fost acceptat, promovat, chiar şi decorat (în Franţa !) în anii « puterii populare » ?

Toate aceste întrebări, precum şi căutările legate de operele lui Dimitrie Ştiubei, în România sau în occident, mă vor « ocupa » intens în lunile ce vor veni.

Iată, încă odată, o oportunitate deschisă de N. S. Mircea !

Nava pe care sper s-o revăd cât de curând la Constanţa… sau în “lumea mare” pe alte mări sau oceane ale globului!

 

Adrian Irvin ROZEI

Sète, aprilie 2022