File de jurnal

New York, 16/12/2015

Mărturisesc că nu mi-am pus niciodată întrebarea „Cine a fost Hamilton?”, cel al cărui chip apare pe bancnota americană de 10 USD! Și probabil că subiectul nici nu m-ar fi interesat dacă, ajungând la New York, n-aș fi descoperit că marele succes al stagiunii actuale este comedia muzicală „Hamilton”. Muzica și textul acestei comedii muzicale au fost scrise de Lin-Manuel Miranda, inspirat de biografia lui Ron Chernow, intitulată „Alexander Hamilton” și publicată în 2004.

E drept că viața și activitatea lui Alexander Hamilton (1754-1804), unul dintre fondatorii Statului american modern, se pretează foarte bine la un subiect de comedie muzicală! Născut în Caraibe, orfan de ambii părinți la numai 12 ani, el devine unul din personajele majore ale revoluției americane, cot la cot cu Washington, Jefferson, La Fayette…

După obținerea independenței Statelor Unite, Hamilton devine Secretar de Stat, înființează Banca natională (U.S. Treasury) și moare într-un duel, la numai 47 ani. De altfel, viața lui făcuse deja în 1917 obiectul unei piese de teatru, dar „musical”-ul actual, a cărui premieră a avut loc la New York pe 15 februarie 2015, se anunță a fi un succes de lungă durată. In acest moment, spectacolul se joacă deja cu casa închisă pentru câteva luni, deși prețul biletelor oscilează între 140 și 440 USD!

Această nouă pasiune a publicului american pentru personajul lui Alexander Hamilton a generat desigur și alte consecințe.

Astfel, mormântul lui, o impunătoare piramidă de marmoră, care are la picior piatra funerară a soției lui, Elisa, un personaj tot atât de romanesc, este în permanență decorat cu buchete de flori. El se găsește în cimitirul care înconjoară biserica Trinity Church, la o aruncătură de băț de locul unde se aflau Turnurile gemene, distruse de atacul terorist din 11 septembrie 2001. Un motiv suplimentar pentru a atrage nenumărați turiști care se duc acum să viziteze noile amenajări ale locului de tristă memorie.

Alexander Hamilton și mormântul lui piramidal, alaturi de cel al lui Robert Fulton

Biserica Trinity este și ea un loc istoric; construită fiind începând cu anul 1776, ea a suferit diferite distrugeri și, așa cum o vedem astăzi, ea datează din anii 1840. In 1846, când a fost inaugurată, ea era cel mai înalt edificiu din New York.

Biserica Trinity Church văzută înainte și după 11/9/2001

Insă cimitirul ce o înconjoară este mult mai vechi: cea mai veche piatră funerară este cea a unui copil de numai 5 ani, înmormântat aici în 1681.

Acest cimitir este foarte interesant. Nu numai pentru că, aflat la intersecția dintre Broadway și Wall St., el reprezintă o oază de pace într-un univers atât de agitat, dar și pentru că nenumărate pietre funerare au o istorie pasionantă.

In afară de mormântul lui Hamilton, aici poți descoperi ultima locuință a câtorva personalități celebre din istoria Statelor Unite, cum ar fi Robert Fulton sau William Bradford, ba chiar și un monument al Soldatului necunoscut.

Și mai stranie este piatra funerară a lui James Leeson, decedat în 1791. Pe acest monument, destul de discret, sunt reprezentate trei imagini stilizate: o clepsidră înaripată, un potir în flăcări și o sinteză a trei simboluri masonice.

Insă elementul cel mai straniu este inscripția în arc de cerc, care înconjoară aceste imagini. Este vorba de un text compus din 13 semne, a căror simnificație a reprezentat timp de mulți ani o șaradă pentru cercetători.

Cum spune un ghid al orașului: „(Mesajul) este adresat unei amante secrete? Indică oare locul unde e ascunsă o comoară? Sau este rețeta unei tarte cu mere fără calorii? ”

Răspunsul este cu mult mai banal! Cei care cunosc codul numit „cifrul francmasonilor” au descifrat cu ușurință textul: REMEMBER DEATH, adică „Amintește-ți moartea”. Mesaj banal într-un cimitir, dar care se adresa probabil amicilor defunctului care împărtășeau aceleași convingeri.

La numai câțiva metri de acest mormânt se află o altă piatră funerară, cu o istorie și mai stranie! O simplă piatră dreptunghiulară, care poartă ca inscripție doar un nume: Charlotte Temple. O plăcuță metalică recentă ne explică în câteva rânduri, că e vorba de o „eroină de ficțiune”!

„Charlotte, A Tale of Truth, scris de Susanna Rowson, era un roman popular în secolul 18. Legenda spune că numele de pe această dală funerară a fost înscris de către un pietrar care se plictisea în timp ce lucra la decorația bisericii. Nu se știe dacă cineva este înmormântat sub această piatră.”

Mormintele James Leeson și Charlotte Temple în cimitirul de la Trinity Church

Aici trebuie să revin la o informație pe care am descoperit-o acum 15 ani și care a generat atunci un scurt articol, publicat în 2007 pe site-ul meu:

Moștenitorii lui Brâncuși și cimitirul lor fictiv

Câțiva ani înainte de a muri în 1957, Brâncuşi încredinţează un voluminos dosar cu diferite proiecte artistice pictorului Marcel Duchamp. Acesta îl lasă prietenei lor comune Antonia Isnardi.

În 1969, Franco Ferero moşteneşte acest dosar şi, împreună cu Massimo Ruffinengo, Gianluca Cane şi alţi câţiva artişti -saşe in total- crează grupul “Eredi Brancusi” cu sediul la Cherasco, în inima regiunii Piemonte, pe malul râului Tanaro, nu departe de Torino.

Primul proiect inspirat de documentele lăsate de Brâncuşi ia fiinţă acum doi ani: un cimitir fictiv aflat în pădurea umedă de lângă Pocapaglia. Între pinii şi castanii care formează această pădure se ascund mormintele fictive ale unor personaje de roman precum Dorian Gray sau Anna Karenina, sau cele amintind personalităţi ştiinţifice şi artistice dispărute în condiţii misterioase, ca fizicianul Ettore Majorana, colaborator al lui Enrico Fermi, a cărui urmă se pierde în 1938 în cursul unui voiaj între Palermo şi Napoli.

Dacă mâine Antoine de Saint-Exupéry, dispărut în plin zbor deasupra mării Mediterane, va deveni oaspetele acestui cimitir, cu siguranţă că mormântul lui se va găsi alături de cel al Micului Prinţ. Alte morminte amintesc personaje din filme celebre sau din melodii populare precum Marion Crane din “Psihoză” sau figura întruchipată de Marlon Brando în “Apocalypse now”.

Nu departe de acest straniu cimitir, într’o galerie de artă din Torino, Luigi Franco prezintă expoziţia “Dispăruţi”. Volume din literatura universală din care au fost şterse frazele şi numele celor “dispăruţi”. O formă de cenzură sau de uitare menită să atragă atenţia celor care vizitează expoziţia.

De pe mormântul lui Dorian Gray din cimitirul de la Cherasco a dispărut portretul eroului!

Nu se ştie dacă a fost furat sau dacă “Moştenitorii lui Brâncuşi” încearcă să-l facă să dispară din memoria vizitatorului.

De altfel existenţa acestui cimitir nu are ca scop să atragă turistul în căutarea ideilor stranii. E vorba numai de a da viaţă unei idei originale şi de a interpela imaginaţia fiecăruia dintre noi, punându-ne în contact cu personajele cele mai nemuritoare ale memoriei noastre.

Adrian Irvin Rozei, Paris, decembrie 2000

Iată deci că ideea pe care a avut-o Brâncuși la începutul anilor `50 a secolului XX fusese deja pusă în practică mai bine de un secol mai devreme, la New York! Și de pe mormântul din New York s-ar zice că lipsește o placă!

Oare Brâncuși cunoștea acest mormânt din Lumea Nouă? Sau este vorba de întâlnirea, – peste atâția ani!-, a două idei identice?

Acesta e încă un mister legat de cimitirul de la Trinity Church care așteaptă a fi dezlegat!

Adrian Irvin ROZEI, New York, decembrie 2015