Service après-vente

În numărul 123 -124, publicat în luna Octombrie 2023, al revistei « Siamo di nuovo insieme », putem citi un text, scris de Silviu Niță, cu titlul : « O călătorie în Friuli / Un viaggio in Friuli ».

O stranie coincidență a făcut ca, în același număr, să fie publicat articolul meu :

Pietricică cu pietricică… | ADRIAN ROZEI (în limba română)

Pietrolina dopo pietrolina… nasce un grande mosaico! (în italiană)

În acest text menționam deja activitatea specialiștilor italieni în domeniul mozaicurilor originari din Friuli, stabiliți în Franța !

Citez un pasaj din articolul « O călătorie în Friuli / Un viaggio in Friuli », legat de subiectul textelor de mai sus :

« A doua etapă a călătoriei a fost la Solimbergo. Acest sat mic din munți este satul în care s-a născut bunicul meu Vincenzo Mander și de unde a plecat în România. Solimbergo este situat pe malul râului Meduna și aparține administrativ de comuna Sequals…

Solimbergo și alte sate din regiune sunt renumite pentru meșteșugul mozaicului și al marmurei artificiale. Într-un sat vecin, Spilimbergo, există o importantă școală de meserii, iar mozaicurile realizate acolo au anumite caracteristici ce pot fi recunoscute în diferite zone ale Italiei. Se explică, astfel, de ce bunicul meu și fiii săi erau meșteri în mozaicuri și lucrări în ciment, iar în Bacău, acolo unde s-au așezat, au lucrat în domeniul construcțiilor civile : monumente funerare, statui în parcuri, tuburi pentru fântâni și canalizări, piastrelle pentru trotuare. »

Ar fi interesant să știm dacă bunicul Dl. Niță cunoștea și aplica în România tehnicile inventate de Giandomenico Facchina, « consăteanul său » din Friuli !

Îl voi contacta… după publicarea articolului alăturat.

Din păcate, în luna septembrie 2024, când am revenit în România, am aflat cu durere că Silviu Niță ne părăsise deja… pentru o lume mai bună ! R.I.P.

……………………………………………………………………

Textele mele legate de regiunea Sequals / Spilimbergo din Friuli nu au fost prima ocazie de a descrie această regiune și legăturile ei cu România.

În 2001, am publicat un articol în revista « Dorul », editată în Danemarca, în care vorbeam despre Veronica, o tânără venită de pe plaiurile dunărene, care lucra într-un restaurant din Sequals : « Le Belvedre ». Si, culmea !, acest hotel -restaurant se afla pe « via Odorico » !

Restaurantul menționat există și astăzi. Însă, dupà 24 ani, nu știu dacă Veronica mai locuiește în zonă.

Cine știe ? Poate că, după publicarea acestui text, voi primi un mesaj surprinzător !

Cum s-a mai întâmplat de câteva ori.

Sper că astfel voi descoperi o « succes story » italo-română !

…………………………………………….

Pe data de 5 decembrie 2024, trimiteam amicilor mei români mesajul următor :

« Ieri, 4 decembrie 2024, am avut onoarea și plăcerea de a participa la recepția oferită de Ambasada României cu ocazia Zilei Naționale 2024.

De această dată, recepția nu a avut loc în incinta Ambasadei, din cauza suprapunerii cu cele trei zile consacrate alegerilor.

Nu știu cum a fost ales « Le grand Salon Opéra » din istoricul și prestigiosul « Grand Hôtel », azi « Intercontinental Paris ». Însă nicio altă « localizare » n-ar fi fost mai potrivită ! Ajunge să ne amintim de comentariile lui Paul Morand legate de sejururile protipendadei române din secolul XIX, în acest hotel.

Însă, eu am plecat la recepție… cu încă un țel : în afară de amintirile atâtor conferințe și recepții la care am paticipat în acest hotel, doream să găsesc mozaicurile instalate de Giandomenico Facchina, formidabilul creator al acestei « specialități » mondiale, pe care l-am descoperit cu ocazia vizitelor mele la Sequals (Italia), Angers (Bretania) și Sète (Languedoc). Această « aventură », cu o urmare… în România, este în curs de publicare în revista italienilor din România « Siamo di nuovo insieme…» (numerele din septembrie și decembrie).

Cum « le Grand Hôtel » a fost construit în același timp cu Opera vecină, unde Facchina este prezent, ba chiar i-a adus Legiunea de Onoare, este evidentă participarea sa, cel puțin cu tehnica meșteșugărească pe care el a inventat-o.

Din păcate, singurul loc în care solul inițial mai poate fi văzut parțial, este Veranda centrală. Restul podelelor este acoperit cu o mochetă sau cu covoare, probabil țesute la « Savonnerie » (Gobelins sau Lodève din Departamentul Hérault ).

Și de această dată, n-am regăsit decât foarte puține cunoștințe dintre obișnuiții recepțiilor de 1 Decembrie din trecut. « Fugit irreparabile tempus ! », cum spunea Virgiliu în ale sale Georgice.

În schimb, am făcut cunoștință cu diferiți tineri, români, francezi și… româno-francezi. Acesta-i viitorul !

Aștept cu nerăbdare invitația din 2025. Pentru că, în ultimii trei ani, fiecare recepție a fost o enormă surpriză ! »

Încă un subiect legat de celebrul Giandomenico Facchina și elevii săi, care rămâne de studiat !

Adrian Irvin ROZEI

Boulogne, decembrie 2024