Am ales doar două edificii în care arta mozaicului, împletită cu celelalte « specialități Art Nouveau » (pictură, ceramică, mobilier, tâmplărie…), a  fost ridicată la o culme a acestui stil în Franța. Și care sunt două dintre « localizările » mele preferate în acest domeniu, deși mai puțin promovate de ghidurile turistice. Departe de mine ideea de a « înlocui » adresele renumite ale lui Guimard, Chartier sau Mucha !  Însă, fiecare dintre noi are « slăbiciunile » sale !

Mai întâi, voi menționa restaurantul « Mollard », care « trăiește », în acest moment emoții similare cu cele ale inaugurării sale… care a avut loc în 1895 !

« Brasserie Mollard este una dintre cele mai vechi « brasseries » din Paris, situată rue Saint-Lazare în arondismentul VIII, lângă gara Saint-Lazare. Decorul său este opera lui Édouard-Jean Niermans, arhitectul de la Hôtel Negresco din Nisa, Hôtel de Paris din Monte-Carlo și cabaretul Moulin-Rouge, asistat de Eugène Martial Simas.

În 1895, « Maison Mollard » a creat un eveniment devenind cel mai șic restaurant și cel mai modern loc de întâlnire de lux în cel mai « la modă » cartier din Paris. Gil Blas a anunțat deschiderea stabilimentului în 1895. »

Nu voi insista descriind panourile de ceramică reprezentând câteva dintre destinațiile deservite de trenurile ce plecau din gara vecină (Ville d’Avray, Saint Germain en Laye, Trouville) precum și Alsacia sau Lorena, care se aflau… în Germania, în momentul inaugurării braseriei. Nici despre vitrinele în sticlă decorată cu specialitățile de fructe de mare, prezente în menu-ul restaurantului… ca și în mai toate braseriile ! Pagini întregi ar fi insuficiente !

Insă voi insista asupra coloanelor și zidurilor decorate cu… mozaicuri ! Care sunt semnate « H. Bichi Mosaïste Paris ».

« Enrico Bichi, cunoscut sub numele de Henri Bichi, este un mozaist italian cu sediul la Paris; atelierul său situat în arondismentele XVIII și IX, a fost activ cel puțin între 1889 și 1908. Henri Bichi și soția sa Marie Morino au fost naturalizați francezi prin decretul din 7 octombrie 1895.

 Henri Bichi, din cauza dificultăților de aprovizionare cu mozaic venețian din 1887, ținând cont de creșterea taxelor vamale, a adăugat smalțuri de Briare pe tessele colorate, în colborare cu domnul Vannutelli, directorul Fabricii Naționale de Mozaic, una dintre cele patru fabrici naționale de la sfârşitul secolului al XIX-lea. »

Chiar și logo-ul restaurantului « Mollard » reprezintă o stea de mozaic cu chenar negru și centrul din tessele cu diferite nuanțe de albastru.

Cunosc acest local de mai bine de 40 ani. Insă, în acest moment el « se îmbogățește » cu un element-surpriză excepțional : două săli, zidite de câteva decenii, au fost scoase la lumină și sunt în curs de restaurare.

Printre surprizele acestei descoperiri se numără și câteva plafoane și ziduri acoperite cu mozaicuri multicolore în stil… « Art Déco » ! Cine a fost artistul care le-a realizat ? Nu știm (încă !). Însă tehnologia utilizată este tot cea inventată de Facchina !

 *   *   *

Celălalt monument despre care mi-am propus să vorbesc în acest text se află la mai bine de 600 Km. de Paris, în orașul Agde, pe malul mării Mediterane.

Încă odată, este vorba despre « une perle cachée », accesibilă publicului doar de un an, după o lungă perioadă de abandon și câțiva ani de eforturi artistice și financiare, pentru a-i reda strălucirea de odinioară !

« Château Laurens, numit și Villa Laurens, este o clădire construită la Agde în 1898 de colecționarul Emmanuel Laurens (1873-1959).

Este vorba despre o clădire de stil eclectic în care se întretaie secvențe Art nouveau și Neogreacă, precum și decorații uriașe imaginate după modele provenite din egiptomanie sau orientalism. »

Emmanuel Laurens s-a născut într-o familie de maeștri zidari stabilită la Agde încă din secolul al XVIII-lea. Tatăl său este inginer, unchiul său arhitectul orașului Agde. În 1897, pe când era student la medicină, el a moștenit imensa avere a unui văr îndepărtat, baronul de Fontenay. Tatăl său a murit în același an, drept care Emmanuel a moștenit terenul din Belle-Isle pe care a construit vila, după o lungă călătorie prin Rusia, Uzbekistan și Austria, în timpul căreia a strâns numeroase piese de artă și meșteșuguri. Bogat, iubitor de călătorii, important colecționar, iubitor de muzică și prieten al artelor, Emmanuel Laurens a făcut din vila sa un fel de operă de artă totală în care se îmbină arhitectura, decorul, mobilierul și arta de a trăi. »

Doar că, în anii ’20, Laurens își pierde averea și, după o perioadă din timpul războiului în care vila este ocupată de armata germană, după decesul proprietarului în 1957, ea este abandonată și neîngrijită.

Până când, în 1995, vila este achiziționată de orașul Agde, care organizează restaurarea de curând finisată.

Încă odată, nu voi dispune de spațiul necesar pentru a descrie toate « minunile » ce pot fi admirate în interiorul vilei și în parcul ce o înconjoară !

Doresc totuși  să  relev un « detaliu » interesant pentru subiectul de astăzi :

Eugène-Martial Simas, care s-a născut la 31 august 1862 la Paris și a murit la 30 septembrie 1939 la Saint-Julien-du-Sault, este un pictor, decorator de teatru, designer de interior, cartonist și ilustrator francez, și a activat din 1893 până la începutul anilor 1930.

Reputația de designer cu decorații de faianță se pare că a dobândit-o în 1893 : a lucrat pentru orașele Lyon, Nantes, Tours, Créteil, uneori împreună cu atelierele Manufacturii Sarreguemines.

 În 1895, a semnat o mare parte din mozaicurile și faianța pentru braseria pariziană Mollard. Câteva exemple din ralizările sale apar în revista The Studio and Art and Decoration.

În 1898-1900, împreună cu colegul său de studii Théophile Laumonnerie, lucrează la designul și decorarea de la Château Laurens. »

În 1899, M. Simas este menționat ca participant la « Decorații și accesorii cu gresie ale sălii de baie de la Château Laurens. »

Doar că, din lista realizărilor ca mozaist ale lui Giandomenico Facchina aflăm că el a lucrat la sala de baie din « Agde : château Laurens » !

O perfectă ilustrare a principiului « L’Art dans tout » !

Nu ne mai rămâne decât să aflăm « unde s-au cunoscut Laurens, Simas, Bichi și Facchina » ?

Îmi place să-mi imaginez că au luat masa împreună la « Mollard » !

Și mi se pare că-i recunosc când privesc sala din colțul meu preferat, alături de mozaicul care arborează un « M » majuscul !

Adrian Irvin ROZEI

Paris, iulie 2024