La Bastide Vieille, 10 mai 2023
Textul:
Dați cu biciul dinapoi… ! | ADRIAN ROZEI (adrian-rozei.net)
a fost publicat pe acest site în 2016.
Cu această ocazie, îmi aminteam experiențele cu trăsuri, trăite în copilăria mea, la București, precum și la Cartagena, pe malurile mării Caraibelor, în termenii următori :
Dați cu biciul dinapoi… !
FILE DE JURNAL
CARTAGENA, 15/04/2016
Timp de douăzeci de ani, toată copilăria mea, am locuit la București pe strada Alexandru Donici.
Strada Donici are numai vreo patruzeci de case și se află între străzile Vasile Lascăr și Icoanei. La sfârșitul anilor ‘50, această stradă foarte centrală din Capitală, nu vedea trecerea unei mașini decât de câteva ori pe zi. Nici vorbă de autoturismele de azi, parcate la întâmplare peste tot, care ocupă jumătate din partea carosabilă a străzii. Mai mult ! Pe atunci, mama mea s-a bătut cu « Sfatul popular» al « Raionului 1 Mai » și a obținut instalarea unui « sens interzis » (pe care noi îl numeam « sens unic » !), ceeace reducea circulația la mai nimic.
Scopul instalării acestei circulații unilaterale ? Sub pretexte ecologice (liniștea locuitorilor, pericolul circulației în ambele direcții…) mama mea voia să putem continua, noi copiii din cartier, să ne jucăm în mijlocul străzii. Așa că-i tot trăgeam cu șotron, țurca, lapte gros, fotbal, leapșa pe furate (sau pe cocoțate !), « țările », « de-a v-ați ascunselea »…și câte și mai câte !
Insă cea mai mare plăcere era… plimbarea cu trăsura !
In Bucureștiul anilor ’50, autobuzele și trăsurile conviețuiau… pașnic! Foto: George Șerban
Nu, desigur că nu aveam banii ceruți de birjar ca să ne plimbe ! Cum însă trăsurile care intrau pe strada noastră (pe atunci transportul hipomobil era încă tot atât de prezent în peisajul orașului ca și cel automobil !), venind de pe Vasile Lascăr, trebuiau să cotească, birjarul era nevoit să încetinească mersul calului și noi aveam tot timpul să ne așezăm pe osia roților, să ne agățăm de axul resoartelor și să facem o plimbare pe gratis, până la capătul străzii, unde birjarul întorcând pe Icoanei, încetinea din nou.
Desigur că pe axul roților trăsurii nu era destul loc pentru toți amatorii de plimbare gratuită. Drept care, cei care nu reușiseră să se agațe la timp, alergau după trăsură, cântând în gura mare : « Dați cu biciul dinapoi că se agață un rățoi! »
Birjarul, furios, încerca să ne pleznească « dând cu biciu’ dinapoi ». Insă noi știam că mulțumită coviltirului nu ne putea atinge. Uneori, ca să ne sperie, accelera cât putea sau cobora cu biciul în mână și fugea după noi. Insă, iuți de picior cum eram la vârsta copilăriei, aveam tot timpul să ne ascundem prin curțile sau holurile blocurilor vecine. Pe atunci, nu aveai de compus vreun cod ca să scapi de urmăritorul care nu-și putea abandona calul fără stăpân prea multă vreme!
* * *
Marea modă la Cartagena, în Columbia pe malul Caraibelor, este să faci o plimbare cu trăsura !
In Cartagena, trăsurile sunt invitate la nunți…
E drept că acest oraș colonial se pretează mai bine ca oriunde la un astfel de exercițiu : străzi înguste, case istorice cu trei sau patru secole de existență, cascade florale multicolore ce cad în trepte pe fațade, pavajul « de epocă »… Iar municipalitatea a luat măsurile de cuviință, interzicând circulația automobilă. Așa că, la fiecare cinci minute, un birjar te invită să iei loc în trăsura lui.
…sau la plimbarea turiștilor prin locurile istorice. In stânga, jos, o birje în fața zidului ce înconjoară casa lui Gabriel Garcia Marquez.
Mărturisesc că eram foarte tentat. Insă, în amintirea experiențelor copilăriei mele, m-aș fi agățat mai degrabă pe osia din spatele trăsurii !
N-am îndrăznit să propun așa ceva birjarului. Nu de alta, însă mă temeam că-mi va răspunde că asigurarea subscrisă la « Swiss Life International » nu prevede acest mod de transport !
« Ca să-o mai trăiesc odată
Fă Tu, Doame tot ce știi,
Iar de nu mai știi nimica,
Fă-ne atuncea iar copii ! »*
Adrian Irvin ROZEI, Cartagena de las Indias, aprilie 2016
*parodie după versurile Doinei Badea: “Când eram copii, odată”
* * *
Dacă am ales acest text pentru a fi publicat în revista românilor din Elveția, acum două luni, este și pentru că pregătirile în vederea ceremoniei încoronării regelui Charles III erau în toi, la Londra.
Mărturisesc că activitățile, comentariile, intrigile și „emoțiile” legate de acest eveniment, care nu a mai avut loc de 70 ani, m-ar fi putut ocupa, ca pe atâția alți locuitori ai planetei Terra, zi și noapte, timp de câteva săptămâni, poate chiar… luni.
Ei bine, pe mine mă interesau, mai ales,… caleștile pregătite în vederea acestui eveniment!
Astfel, am aflat din presa internațională că:
« Două trăsuri sunt programate să fie folosite pentru încoronarea regelui Carol al III-lea pe 6 mai. Fiecare dintre aceste două calești ascunde secrete uimitoare. Explicații :
- Două trăsuri sunt programate să fie folosite pentru încoronarea regelui Carol al III-lea pe 6 mai.
- Caleașca de stat a Jubileului de diamant va fi folosită înainte de ceremonie.
- După ceremonie va fi folosită « Gold State Coach ».
Încoronarea regelui Carol al III-lea este programată pentru 6 mai 2023 la Westminster Abbey. Înainte de ceremonia de încoronare, familia regală va folosi trăsura de stat « Diamond Jubilee » în procesiunea de pe străzile Londrei.
După ceremonie, va fi folosită « Trăsura de stat de aur ».
Prima procesiune, numită și Procesiunea Regelui, va avea loc la bordul trăsurii de stat Diamond Jubilee. Aceasta este o piesă specială care prezintă multe artefacte din nenumărate situri istorice din Anglia, Scoția, Irlanda și alte națiuni din Commonwealth, după cum a raportat « Royal Histories ».
Așa cum sugerează și numele ei, trăsura de stat Diamond Jubilee a fost proiectată pentru Jubileul de diamant al Reginei Elisabeta a II-a în 2012. Inițial, producătorul australian, W. J. Frecklington, a vrut să-o dăruiască reginei pentru cea de-a 80-a aniversare în 2006. Din cauza problemelor de transport, trăsura de 2,75 tone și 5 metri lungime nu a putut fi transportată la Londra până în 2014. Mai mult, a fost folosită pentru prima dată la ceremonia de deschidere a Parlamentului în 2014.
Încoronarea lui Carol al III-lea: trăsura de stat de aur are 260 de ani!
Pentru procesiunea de întoarcere la Palatul Buckingham, va fi folosită trăsura « Gold State Coach ». Această piesă a fost folosită pentru toate încoronările de la cea a regelui George al IV-lea în 1821. Proiectată de Samuel Butler, ea a fost comandată în 1760 și poate fi văzută de public în muzeul Grajdurilor Regale de la Palatul Buckingham. A fost folosită ultima dată în iunie 2022, în timpul Jubileului de platină al Reginei Elisabeta a II-a.
Suverana o folosise și în timpul încoronării sale în 1953. Potrivit informațiilor din « Royal Histories », caleașca de stat de la Diamond Jubilee ar fi mult mai confortabilă deoarece este echipată cu suspensii și accesorii electronice. »
Descoperind toate aceste informații pasionante, mi-am spus că « având în vedere istoriile mele cu trăsuri, poate nu chiar regale, aș merita un loc într-una dintre caleștile încoronării ! »
Am înțeles, totuși, că asta… nu-i atât de simplu !
Modest, m-aș fi mulțumit chiar și cu caleașca neagră, nu cea poleită cu aur. Cu atât mai mult cu cât în ea se găseau « micii prinți », care mi-ar fi amintit pe cel ce eram când voiajam pe osia din spatele trăsurii, la vârsta lor, pe strada Donici din București !
De altfel, chiar tot așa mă vedeam, participând la ceremonie: agățat pe osia din spate!
Insă, studiind mai în detaliu pregătirile pentru „eveniment”, am constatat că locul la care visam eu, era deja ocupat de „doi rățoi” cu haine colorate de ceremonie!
Mă întrebam, chiar, dacă publicul, masat de-a lungul traseului, va striga, ca la București, prin anii 50:
„Dați cu biciu’ dinapoi
Că s’agață un rățoi!”
Doar că, în engleză, trebuia să găsească altă formulă… ca să rimeze!
Din păcate, numai pe 10 mai, patru zile după ceremonia încoronării, am descoperit într-o revistă specializată în relarea „faptelor și gesturilor” familiilor nobile, că:
Mieux que Cendrillon (Mai tare ca Cenușăreasa)
„Timp de trei zile, societatea de VTC Uber a oferit la Londra, în avant premieră la încoronarea lui Charles III, o plimbare într-o caleașcă trasă de patru cai, trăsură copiată după celebrul Gold State Coach, utilizată pentru toate încoronările din 1821.”
Și revista adaugă: „Not very comfortable but so chic…”
In tot cazul, chiar și la Uber, eu aș fi cerut… locul de pe osia posterioară!
Acolo unde biciul surugiului nu ajunge!
Cel puțin, acum sunt avertizat de această posibilitate. Nu-mi mai rămâne decât să aștept… următoarea încoronare.
Sper că nu va avea loc… peste 70 ani!
Adrian Irvin ROZEI
La Bastide Vieille, mai 2023