Cișmigiu & Co. (IV)

La Bastide Vieille, 20/07/2022

Simțeam însă că mai lipsea o « prezență » în grădina noastră : o statuie a lui Buddah !

Un alt « proiect » care mi-a luat… 3 ani de gestație, până s-a concretizat !

E drept că aveam o idee precisă despre statuia mult visată :

-un « standing Buddah », nici « seatted », nici « laying »,

-dintr-un material care-i va permite să stea sub ploaie (cel puțin, în timpul verii !). 

Desigur că aș fi droit să fie « protejat  de Cobra », dar asta nu există decât la « seatted Buddah ». Nu contează ! Ii pot instala o umbrelă galbenă, ca cele des întâlnite în Extremul Orient. 

Una dintre condițiile capitale auto-impuse era… prețul statuii. Pentru că, un rapid studiu de piață (pe Internet !) indică, pentru un astfel de obiect, prețuri în jurul a 500Euro. Nici nu putea fi vorba !

Incă odată, soarta mi-a surâs ! 

Am dat, într-o prăvălie « second hand » din Béziers, peste statuia visurilor mele… cu numai 50Euro !

E drept că-i lipsește mâna stângă (cea îndreptată spre sol). Ce importanță are ? Există precedente cu mult mai prestigioase : 

« Buddha Bamiyan au fost trei statui monumentale de « haut relief » ale lui Buddha în picioare, excavate în peretele unei stânci din Valea Bamiyan din centrul Afganistanului, la 230 de kilometri nord-vest de Kabul și la o altitudine de 2.500 m. 

Întregul loc este un sit aparținând Patrimoniului Mondial UNESCO. 

Statuile au dispărut acum după ce au fost distruse la 11 martie 2001 de talibani. 

Înainte de 2001, statuile erau deja în mare parte degradate. » 

Statuia, pe care m-am grăbit s-o achiziționez, este de stil tailandez, după veșmintele pe care le poartă și, mai ales, decorațiile aurite puse în valoare de pietre și bucăți de oglindă multicolore. Vânzătoarea a refuzat să-mi indice proveniența ei. Cunosc însă tradițiile asiatice  unde a repara un element religios nu aduce « puncte pozitive pentru salvarea sufletului », contrar finanțării unui element nou-nouț. De aceea, deseori, sunt distruse pagode cu sute de ani de existență, din lemn sau din piatră, pentru a fi înlocuite cu altele noi, din… beton !

Am profitat de o astfel de ocazie în Corea de Sud, unde am recuperat un element decorativ din piatră sculptată, provenind dintr-un templu în curs de demolare, în anii ’80. Asta, nu deranja pe nimeni !

Noua mea statuie are o înălțime de cca. 1, 30m, este sculptată într-un trunchi de lemn, pentru corpul principal, mantaua și mâna fiind adăugate printr-o legătură strânsă. Ea este, după tradiție, așezată pe o floare de lotus.

Impreună cu soclul de piatră cioplită, parte dintr-un portail antic din curtea noastră, pe care i l-am adăugat, ansamblul măsoară cca. 1,50m.

La care se adaugă umbrela cu franjuri, galbenă, instalată pe o tijă de bambus de cca. 2 m. Este EXACT spațiul disponibil sub crengile unui smochin « antic, vechi și de demult », care-l protejează pe Buddha de soarele arzător al verii. Pentru iarnă, am prevăzut un (dublu) tratament al lemnului anti-putrezeală.

In fața statuii, a fost conceput un « râu de piatră » de marmoră albă, stilizat, încadrat de bolovani vulcanici negri.

Insă, un alt element tradițional buddist i-a fost adăugat : on gong de metal bicolor și ciocanul de lemn corespunzător !

Conform tradiției observate în templele buddiste din Japonia, cel ce formulează vreo dorință în fața statuii lui Buddha, trebuie, mai întâi, să emită un sunet din gong, însă doar după ce a depus o monedă în urna de la picioarele statuii, prevăzută în acest scop. Am instalat urna corespunzătoare și gongul cu ciocanul său în creanga vechiului smochin.

Voi insista ca toți vizitatorii să respecte această datină multi-seculară ! 

Geisha „bucureșteană”, sosită la Bastide, a fost bine primită peste tot. Mai puțin de Buddah, care a făcut un semn cu mâna, lăsând să se  înțeleagă că nu o vrea ca vecină!

După diferite teste de amplasare, ea s-a instalat în locul cel mai potrivit: între podul Mikadoului și pagoda de piatră, cu privirea spre Torii și lampionul multicolor. Chiar sub prunusul care face flori albe, în fiecare primăvară, exact ca în Japonia!

  *    *    * 

Nu voi insista asupra complicațiilor (și a costului !) generate de instalarea posterelor « Cișmigiu » și « geisha » în Languedoc ! Ele depășesc de departe « fabricarea » lor la București ! Cu toate că am beneficiat de ajutorul unui artizan priceput și binevoitor, « specie » de mult dispărută în Franța.

E drept că, în anii precedenți, când am tentat « instalații » similare, nimeni n-a vrut să-și ia « responsabilitatea » realizării lor, chiar dacă le indicam materialul, forma, accesoriile… dorite.

De fiecare dată, mă priveau ca pe un « descreierat » și îmi afirmau, sus și tare, că « ceeace vreau eu este imposibil de realizat » !

Cel mai bun exemplu a fost în cazul bazinului pentru pești din grădina noastră. Toți mi-au « jurat cu mâna pe inimă » ca peștii nu pot trăi în condițiile disponibile !

Numai că, eu cunoscusem mini-bazinul (1,20m X 0,6m X 0,25m), acum vreo 15 ani, cu 15 peștișori roșii și… un nufăr alb !

Am insistat, am studiat subiectul pe Internet și, astăzi, avem 4 pești (câte unu’ roșu/galben/albastru + unu’cu puncte negre !) care trăiesc  la noi « mulțumiți și fericiți » de aproape doi ani.

Mai mult ! Când am fost plecat timp de trei săptămâni, ei s-au descurcat foarte bine… fără mâncarea cumpărată la « Carrefour », pe care le-o servesc zilnic. Ba chiar, când am revenit, timp de câteva zile au refuzat « specialitățile culinare » propuse de mine !

Probabil, ca să-mi dea să înțeleg că… se pot descurca și fără ajutorul meu. Deși, înainte de plecare le-am lăsat… 10Euro, ca să-și cumpere ce le place !

Comportarea lor mi-a amintit proverbul chinezesc, care spune :

« Dacă dai unui om, un pește, el va mânca o zi. Dacă-l înveți să pescuiască, va mânca toată viața ! »

Proverb pe care anumite ONG-uri nu vor să-l audă !

*    *    *

Acum, după mai bine de trei ani de tatonări, proiecte, încercări, realizări… am « făcut turul » grădinei noastre ! 

Deși ea se întinde pe aproape 2800m2, este aproape « plină ochi ».  Nu-mi mai rămân decât puține locuri libere pentru realizarea altor « proiecte » personale și… personalizate ! 

Cu toate că, mai am muuuulte idei !

Numai de-aș avea timpul necesar pentru a le realiza !

Și câte lucruri mai am de învățat !

După cum spunea Ghandi :

« Trăiește ca și cum ar trebui să mori mâine. Învață ca și cum ar trebui să trăiești pentru totdeauna. » 

 

Adrian Irvin ROZEI

La Bastide Vieille, iulie 2022

 

 –

SERVICE APRES VENTE 

De cum am revenit la Boulogne, am alergat la Gădina și Muzeul Albert-Kahn, care tocmai s-au redeschis după vreo 5 ani de „refacere/modernizare/reconstrucție…”. 

Doream să compar „Le jardin à scènes peysagères”, care m-a inspirat de-a lungul întregului proces de finalizare a grădinii de la Bastide. In special, grădina japoneză imaginată pe vremea lui Albert Kahn, dar care a trecut prin nenumărate transformări, incidente sau „modernizări”. 

Desigur că dimensiunile sau fondurile disponibile, în cele două localizări, nu pot fi comparate! 

Am constatat, însă, că în ciuda sutelor de mii de Euro cheltuite la Boulogne, nu apare vreun Torii sau vreo pagodă, care au existat, dar au ars de-a lungul secolului de existență tumultoasă al grădinii. Nici vreun lampion! 

Dar am remarcat, similitudinea cu grădina seacă Zen de la Bastide, ca formă și elemente decorative.

Eu, însă, am „evitat” cioburile tricolore de ceramică plantate în solul aleilor! 

Nu vreau „să fac modern”… cu orice preț!  

 

SERVICE APRES VENTE II

Săptămâna trecută, în vizită la Montpellier, am descoperit o prăvălie care vindea DOAR obiecte kitsch, aduse de pe toate continentele.

Printre cele expuse, am remarcat câțiva „pești zmeu”, așa numiții „koinobori”, pe care i-am văzut fâlfâind curajoși cu ocazia vizitei mele în Japonia. 

Atunci, mi-au plăcut atât de mult, prin culorile lor vii, cât și prin legenda pe care ei o simbolizează, încât am achiziționat trei, de diferite culori și dimensiuni. Timp de vreo zece ani, ei au decorat unul din pereții biroului meu. Toți vizitatorii, cam uimiți, mă întrebau „ce reprezintă acești pești?”

A trebuit să le explic, de fiecare dată. Dar, cel mai complicat era să-i fac să înțeleagă de ce am ales un obiect de decor japonez, când eu n-am lucrat niciodată (în mod oficial!) cu Extremul Orient! 

Iată explicațiile pe care le dădeam: 

„ …vom putea vorbi despre „koinobori”, celebrul „pește zmeu”. 

Ziua Copilului, în Japonia, este sărbătorită pe 5 mai. Aceasta este probabil cea mai mare sărbătoare celebrată în întreaga Săptămâna de Aur. In mare, această zi celebrează nașterea copiiilor, individualizarea lor și fericirea lor în general.

Într-o Japonie aflată în plină criză a natalității, înțelegem cu ușurință importanța pe care o poate avea ziua copilului… 

Înainte de 1948, această zi era cunoscută drept „Ziua băieților”. Atunci, familiile se rugau exclusiv pentru sănătatea și fericirea fiului lor și sărbătoreau ziua oferindu-le cadouri precum păpuși samurai sau… zmee „koinobori”.

Acest tip de cadou simboliza puterea, forța și succesul pe care băieții ar trebui să le arate în viața lor.

Cu toate acestea, încă din 1948, guvernul a schimbat sărbătoarea națională pentru a celebra ambele sexe. Simbolul principal asociat cu Ziua Copilului este „koinobori”.

Acest zmeu în formă de crap este de fapt unul dintre cele mai emblematice simboluri ale norocului în  Japonia. Dacă aveți ocazia să vizitați Japonia în timpul acestor festivități, veți observa o mulțime de steaguri multicolore și zmeie în formă de pește zburând mândri în aer (cu condiția să bată vântul, desigur). Capricioase și colorate, ele servesc la glorificarea fiiilor, în speranța că vor crește pentru a fi bărbați sănătoși și puternici.

În mod tradițional, „koinobori” sunt clasificate după culoare: 

  • În vârf, un pește zmeu negru reprezintă figura autoritară a tatălui,
  • Apoi, cel roșu simbolizează mama,
  • Urmează „koinobori” de diferite mărimi și culori, în funcție de vârsta copiilor din familie.

Zmeul koinobori este cel mai adesea realizat din hârtie absorbantă sau material textil. Unele modele mai puțin prestigioase sunt realizate din nailon sau materii plastice.

Dimensiunea acestui crap norocos poate varia de la zece centimetri la o lungime de câțiva metri. 

Legenda koinobori 

Există o veche poveste asiatică care spune că, dacă un crap înoată împotriva curentului suficient de mult și reușește să ajungă în susul râului, el se va transforma în cele din urmă într-un dragon. Această călătorie reprezintă călătoria pe care toți copiii trebuie să o întreprindă către maturitate și speranța de a-i vedea, ca un „koinobori”, transformându-se în „dragoni” puternici și de succes.

Trebuie să știți că numărul de crapi care  întreprind această călătorie dificilă este pur și simplu imens. În fiecare an, nu mai puțin de câteva milioane de pești s-ar acumula în amont de râul Galben. Treptat, toată ceata renunță în fața dificultăților. Un curent puțin prea puternic, o cascadă greu de depășit: sunt multe motive să renunți! 

Cu toate acestea, câțiva aleși ar reuși cumva în misiunea lor… 

Peștele zmeu care plutește în vânt în această zi simbolizează călătoria evocată de legenda koinobori. Prin refuzul său de a renunța, tenacitatea și eforturile sale continue, crapul koï al legendei este adesea indicat ca un model de urmat. 

De asemenea, trebuie remarcat faptul că, în funcție de culorile lor, acești pești pot lua semnificații foarte diferite:

  • Negru: simbol al masculinității, această culoare este asociată cu rolul tatălui
  • Galben: legat de aur și bogăție, galbenul este asociat cu prosperitatea
  • Albastru: culoarea liniştii, reprezintă copiii
  • Roșu: sinonim cu puterea și forța, roșul este adesea asociat cu tenacitatea mamelor japoneze.” 

Când am văzut „peștii zmeu” de la Montpellier, mi-am spus că această decorație s-ar potrivi foarte bine cu grădina mea Zen.

Desigur că m-am gândit imediat că nenumărați vizitatori vor considera acest element suplimentar ca fiind „kitsch”. Ca și, foarte probabil, întreaga decorație a grădinii! 

Cum pot ei aprecia aceste elemente disparate, dacă nu cunosc istoria, tradițiile, obiceiurile… acestor meleaguri îndepărtate?

La fel ca și asiaticii, care consideră grădinile noastre „à la française” prea monocolor și… fără gust! Cu toate astea, ei se înghesuie să le viziteze, ba chiar organizează chartere de zeci de perechi… care  vin în Europa doar ca să se căsătorească în aceste peisaje! 

In ceeace mă privește, toate decorațiile alese nu reprezintă DECÂT pasiunile mele, experiențele personale, visurile imaginate timp de câteva decenii! 

In primul moment, am ales doar un „pește zmeu” roșu, în acord coloristic cu restul grădinii Zen. 

Mai apoi, mi-am amintit de o stampă japoneză pe care am achiziționat-o acum… mai bine de 50 ani, care prezintă un decor asemănător: un catarg din bambus cu oriflame, panglici, banere… pictate pe hârte creponată, în secolul XIX. Ele fac parte din seria „Enjoying outdoor”. 

In vârful bambusului se poate observa chiar și un „pește zmeu” negru. 

Această stampă va fi „modelul” pe care voi încerca să-l reproduc, în săptămânile viitoare. 

Un „proiect de viață” nu e niciodată terminat!

Cel puțin, câtă vreme mai e viață!

In mod straniu, în Grădina japoneză din Parcul Albert-Kahn, n-am văzut catargul cu peștii koinobori.

S-ar putea ca ei să fi existat. La fel ca și cei doi Torii, astăzi dispăruți, sau pagoda din lemn care a ars.

Este posibil ca undeva, prin arhivele muzeului, să existe o astfel de imagine.

Voi încerca s-o găsesc… dacă am noroc și ajutorul conservatorilor, cu care colaborez de câteva decenii. 

Promit că voi fi tot atât de tenace… ca și crapul Koï!

2 thoughts on “Cișmigiu & Co. (IV)

  1. Promis, je serai aussi tenace… que la carpe Koï !
    Formiable Adrian
    Heureux d avoir aperçu Sabine en tenue de combat à côté de la geisha
    merci pour ce merveilleux voyage au Japon
    a bientôt
    JM

Leave a Reply

Your email address will not be published.