Cișmigiu & Co. (III)

La Bastide Vieille, 20/07/2022

Inarmat cu toate aceste informații și multe altele care ar face textul prezent prea obositor, m-am adresat amicilor mei de la « Argoprint », rugându-i să-mi găsească pe Net o geishe adaptată grădinii mele.

După vreo 15 minute de cercetări dificile, ne-am pus de acord asupra unei imagini potrivite, cu o mărime de 1,50m X 0,60m.

Ea a fost imprimată pe o foaie autoadezivă de 1,50m X 1m, care urma să fie dezlipită și instalată pe un support adecvat (care ?) la Béziers.

Iată-mă deci cu un sul de plastic de 1,30m lungime, conținând cele două postere (Cișmigiul și Geisha) pe umăr, cu care urma să iau avionul de două ori (București-Roma ; Roma-Paris) înainte de a le duce cu trenul la Béziers !

Insă, asta e o « operație » pe care o cunosc bine. Am mai făcut-o în 2018, cu  două postere cu imagini din Abu Dhabi și alte două cu cai, care urmau să fie instalate tot în Languedoc. 

*   *   *

Intre timp, de vreo doi ani, alt proiect pentru grădină era în curs de « gestație » !

In fundul curții, alături de « colțul Brâncuși » cu scaunele și « masa tăcerii » în miniatură, se găsea un rond, de vreo 5m diametru, unde, de vreun secol, erau arse vreascurile, ierburile, crengile, chiar și unele resturi organice… din grădină.

Acum vreo 3 ani, un « ukaz » de la « Stăpânire » a decis că nu mai avem dreptul de a face vreun foc în grădină, între mai și octombrie. « Risc de incendiu » ! Chiar dacă noi suntem înconjourați de vreo 10 Km de vii… care nu ard !

Acum un an, a căzut « din cer » ( ?) un nou ordin sever, tot de la „Stăpânire” : niciun foc, tot anul ! 

Nu puteam lăsa, în mijlocul grădinii, alături de pergola cu zorele instalată în 2021, un rond negru, cu cenușa și zgura acumulate de câteva decenii ! 

Am întors datele problemei… pe toate fețele !

In cele din urmă, am hotărât că voi face, în acest loc, un rond cu pietre de marmoră albă, strălucitoare, rotunjite aleatoriu, înconjurate de bolovani negri de rocă vulcanică, iar în mijloc, vom planta un număr (impar, regulă japoneză !) de tufișuri rotunde cu diferite specii de plante… dar care să înflorească toată vara !

Ușor de spus, (foarte !) dificil de realizat !

Gestația proiectului și testele au durat un an ! Noroc cu pandemia, care-mi interzicea să voiajez.

Pentru că, a trebuit să instalăm un « geotextil », după dezierbarea și nivelarea tăpșanului, urmate de transportul și instalarea a 1,5 T (o tonă jumătate !) de prundiș de marmoră albă, formând un strat de 3cm.

In care au fost executate găuri în geotextil, umplute cu pământ de flori (solul era prea fosforat, după atâția ani de incinerări organice!) și testate soiurile care rezistă totă vara înflorite, sub reverberația marmorei strălucitoare și a soarelui meridional, ca de plumb ! 

A trebuit deci montată o instalație automată de stropire periodică prin aspersiune. Nu mai vorbesc despre studiile și analizele pentru limitarea costului  prundișului și a trasportului său, a instalațiilor de stropire etc. 

De altfel, administratorul carierei de nisip în care am cumpărat pietrișul, uimit de « proiectul » meu, neobișnuit în regiune, mi-a oferit bolovanii vulcanici care formează chenarul rondului și pun în valoare culoarea albă a marmorei.

In plus, în ultimul moment, am decis să adaug vreo 200Kg de prundiș, cu bolovanii corespunzători, pentru a instala alte două mini-ronduri, cu un diametru de 1,5m și, respectiv 1m, într-alt colț al grădinii.

Aici, am putut realiza un proiect la care visez… de 40 ani : irigarea florilor prin « goutte-à-goutte » (drip irrigation). 

Deși am vândut zeci, chiar sute de tone de materii plastice utilizate în acest scop, mai ales în Israël și în America Latină, în anii ’80, nu aveam o astfel de instalație la Bastide Vieille !

Acum,… o am ! Și sunt foarte mulțumit de ea ! 

La fel și florile multicolore, alese printre cele mai variate soiuri : Lantana, « Faux-jasmin » (falsă iasomie), margarete sălbatice (Dimorphoteca), Dipladenia… ca să pună în valoare zorelele și Plumbago-ul, albastre. 

In aprilie, am achiziționat un arbore la care visez… din 1968, la prima mea vizită la Roma ! Atunci am descoperit, pe Via Appia, « pinul parasol », tipic roman.

De altfel, am făcut cunoștință cu această specie… în sala Ateneului Român, acum vreo 60 ani !

După cum scriam, acum câțiva ani, într-un text intitulat :

Daţi un RON pentru Ateneu! 

https://adrian-rozei.net/dati-un-ron-pentru-ateneu/

« Insă, pentru mine, momentul “far” a fost a doua parte a concertului. S-a cântat atunci, poemul simfonic “Pinii din Roma” de Ottorino Respighi.

Mă aflam în loja din stânga, chiar în faţa imaginii de pe frescă reprezentând:

“Legiunile romane trec Dunărea în Dacia. Apare şi un fragment al podului peste Dunăre construit de Apolodor din Damasc. Impăratul Traian biruitor priveşte peste ţinuturile ursite stăpânirii romane.”,

cum scrie Dl. Nicolae Şt. Noica, în broşura sa.

Ascultând partea a patra a poemului simfonic, care evocă o scenă din antichitatea romană, vedeam…  

«Zori în ceaţă, pe Via Appia. Peisajul tragic este străjuit de pini solitari. Indistinct şi continuu, ritmul unor nenumăraţi paşi. In imaginaţia poetului apare o viziune a gloriei antice ; trâmbiţele răsună şi, în strălucirea răsăritului de soare, pe Via Sacra apare o armată consulară ce se îndreaptă, în triumf, spre « Capitoliu ».

”Pinii de pe Via Appia” Colecţia A.I. Rozei

După cum spune Ozana Alexandrescu, în programul de sală:

“Această ultimă parte aminteşte, ca procedeu compoziţional, de celebrul Bolero al lui Ravel. Inceputul este într-o nuanţă foarte redusă, pentru ca, treptat, cu un aparat orchestral extrem de amplu, să se ajungă la un volum sonor uriaş. Cu scopul de a întări acest efect, compozitorul introduce în orchestră şi orga, finalul fiind unul  apoteotic. »

Eu, cu ochii închişi, visam la armatele lui Traian, revenind din Dacia recent cucerită. Şi, când, din când în când, deschideam un ochi alene, aveam sentimentul că norii de praf de pe Via Appia pătrunseseră în sală ! »

————————————————- 

In sfârșit, acum pot visa la « Via Appia », privind pinul meu solitar !

Desigur că, la întoarcerea din România, în luna iunie, căutam cu privirea, între aeroportul Ciampino și centrul orașului, fiecare « pin parasol » și mă întrebam : « Când va fi și al meu tot atât de înalt ? »

Duș rece : un pin parasol are nevoie de cam o sută de ani, ca să ajungă la maturitate.

Totuși, al meu a demarat « cu piciorul drept » ! A crescut cu 30cm în patru luni. « Tous les espoirs sont permis ! » 

Infine, nu voi menționa decât noile soiuri de flori achiziționate în perioada pandemiei : clematite, Chèvrefeuille (Caprifoliu), Plumbago…

Nu pot trece cu vederea « Polygala Grandiflora » sau « floarea Regelui Ferdinand » :

« Atunci, am aflat de existența acestei plante și de “aventurile” regelui Ferdinand I, care a tot căutat-o prin Bucegi, timp de vreo 10 ani, fără succes!

Pentru că, la numai 3 ani după moartea lui, să fie descoperită de botaniștii locului!

Polygala chamaebuxus aparține familiei Polygalaceae. Este originară din Alpi (Savoie, Dauphiné, Provence), Pirineii orientali (Ceret) și Europa Centrală. Este o specie botanică montană de sol stâncos, calcaroasă până la foarte calcaroasă sau, dimpotrivă, ușor acidă, răspândită din Franța până în România. Ea apreciază pantele orientate spre nord din sudul Alpilor și, în general, preferă situațiile nu extrem de călduroase.

Soiul “Grandiflora” se distinge prin flori mai mari și mult mai colorate. Ea a primit un Award of merit la gradina de la Royal Engliș Horticultural Society.

Înflorirea are loc din februarie-martie până în iunie, în funcție de climă, poate fi reînnoită vara, dacă solul rămâne rece. Aceasta va fi mai precoce într-o climă blândă, mai târziu în munți și în regiunile noastre reci. Florile se nasc solitare sau în perechi în axele frunzelor. Sunt flori de 1,5 cm lungime, de culoare foarte stralucitoare, compuse din 3 sepale violacee dispuse în aripă în jurul a 2 sepale sudate în corolă, de culoare galbenă lămâie cu baza violet.

Dacă “polygale petit buis” nu este plantat în grădinile noastre, este, probabil, pentru că înflorirea sa de primăvară timpurie scapă celor care se înghesuie la centrele de grădinărit numai din aprilie. Odată ce florile se usucă, această plantă mică, cu aspectul de buxus (cimișir în româneste, nota mea) târâtor, devine din nou modestă în cupela sa de 9 cm.

Eu am descoperit, mulțumită textului trimis, această superbă plantă, anul trecut, în luna aprilie.

M-am grăbit s-o comand pe Net. Costa, cu transport cu tot, doar 36 Euro pentru 3 buchete.

Au sosit, pe la sfârsitul lunii aprilie. 

Le-am pregătit un “pătucean” de pietre de munte, acoperit cu pământ calcaros, în vecinătatea “cyclamenelor” noastre.

Așa scrie la carte: lângă cyclamene, “mi-ombre, mi-soleil”!

Plantele au sosit, un pic c-am storcoșite, dar cu o superbă floare de cca. 1,5cm.

Au avut aerul de a se aclimatiza foarte bine, dar era prea târziu ca să înflorească, după “șocul psihologic” al transportului.

Doar că, după vreo 6 luni, două din cele 3 buchețele au început să îngălbenească și…au dat ortu’ popii!

Eram foarte trist! Le arătam tuturor vizitatorilor sosiți la Bastide, mândru de frumusețea lor… ca în Bucegi!

Numai că, luând în considerație că nimeni nu poate reține sau pronunța “Polygala chamaebuxus Grandiflora”, le-am poreclit “Nando”, cum îi spunea regina Maria lui Ferdinand.

De altfel, se pare că botaniștii au dat numele de “Regele Ferdinand” acestei flori! .

Asteptam cu nerăbdare să văd dacă Nando-ul meu va înflori în 2022.

El mi-a făcut ENORMA bucurie de a scoate, în ciuda ploilor repetate, câteva floricele violet-galben în luna aprilie!

Ca să-l “încurajez” și ca să nu se simtă singur, am decis să-i aduc niște “preteni”!

Imposibil! In luna martie niciun florist european nu propunea această plantă!

In fine, la începutul lunii aprilie, am găsit o ofertă, la un mic grădinar… din Olanda! Am comandat imediat, tot 3 buchețele, tot la 7 Euro/bucata (total 35 Euro cu transportul). Asteptarea a fost… lungă și angoasantă!

In fine, pe la 20/04, noii Nando 2022 au sosit! Plini de flori bi-colore, dar partial căzute în pachet. După ce i-am “gâdilat” 24 ore (apă, soare potrivit, umbră, aerisirea rădăcinilor etc.) i-am plantat într-o nouă formulă:

-1 alături de Nando 2021,

-2 nu departe, dar mai spre lumină, pe o bază, la vreo 10cm adâncime, de piatră calcaroasă, pe un sol sărac în humus.

Primele zile au fost încurajatoare!

Astept cu nerăbdare să descopăr, săptămâna viitoare, …urmarea “aventurii cu Nando din Bucegi” la 20Km de Mediterana!

Merci mult pentru informația din 2021! » 

Ca să scurtăm povestea, azi, după ultimul recensământ, avem prezente în grădina de la Bastide Vieille, 55 soiuri de plante (flori, arbuști, arbori sau cactuși) !

O adevărată grădină botanică !

Pe care sper că o voi putea extinde ca număr de plante, azi având cam una din fiecare soi. Pentru zidurile care o înconjoară, e cam greu să le împing ! 

Va urma…

 

Adrian Irvin ROZEI

La Bastide Vieille, iulie 2022

Leave a Reply

Your email address will not be published.