Hopa! Toată lumea iubește ciocolata!
                                                 O, daaa! Ne place ! E dulce și ne face fericiti!
                                                 Un`, doi, Un`, doi, trei patru!
                                                 Cioco – cioco! Cioco – cioco (clap, clap)
                                                 Cioco – cioco (clap, clap)

(1) SEEYA – Chocolata (Official Music Video) – YouTube

Prin anii ’70, obișnuiam să plec de la Paris cu trenul de noapte, în drum spre Italia. Când ajungeam la Torino, în dimineața următoare, prima « mișcare » era să scot din buzunar bancnota de 10 000 Lit., păstrată de la precedentul voiaj, cu care mă duceam la restaurantul gării. După ce cumpăram ziarul torinez « La Stampa », mă așezam la barul restaurantului și comandam o cafea : primul « espresso » cu adevărat italian, după câteva luni de « abstinență » !

De cele mai multe ori, cafeaua sosea însoțită de o ciocolată, pe care o savuram, citind ziarul local.

Mărturisesc că nu-mi amintesc dacă ciocolata oferită arbora marca « Venchi » ! E foarte probabil, pentru că reputata ciocolaterie torineză cu acest nume exista deja de aproape un secol !

Doar acum vreo 20 ani, în plimbare prin Torino, în căutarea unor « Locali storici d’Italia » am descoperit prăvălia « Venchi ».

Iată ce se putea citi în ziarului « Repubblica » pe 9 decembrie 2020 :

« TORINO– Toată lumea a mâncat ciocolată Venchi măcar o dată în viață: fie în înghețată, fie în tablete, mai devreme sau mai târziu dai peste produsele sale (și dacă nu ai făcut-o încă, nu mai aștepta). Dincolo de granițele orașului Torino, acest brand a cucerit palatele întregii lumi și acum se uită spre Japonia : dar câți dintre noi știu cum a apărut acest mic imperiu al ciocolatei artizanale? 

Pentru că dacă ciocolata este un aliment de refugiu, care îți dă satisfacții și te incalzeste cu dulceața ei, pentru a face acest lucru trebuie ca ea sa fie de calitate. Ușor de făcut în Italia, cu companii cu o tradiție străveche, născute pentru a „dispensa fericirea” așa cum spune Giovanni Battista Mantelli, sufletul creativ al lui Venchi, moștenitorul istoricei fabrici de ciocolată care se laudă cu 142 de ani de existență, Cu suișuri și coborâșuri dar și cu o constantă dorință de a se reinventa.

Era în 1878 când Silvano Venchi a fondat compania, la Torino în « via degli Artisti », care a supraviețuit diferitelor schimbări de proprietari.

A supraviețuit chiar și epocii fascismului, a războiului, unui eșec, pentru a renaște apoi cu mândrie, până la punctul de a se impune în lumea producției internaționale de ciocolată: astăzi marca, cu o fabrică modernă în Castelletto Stura (Cn), este prezentă în lume cu peste o sută de magazine, 350 de produse diferite de ciocolată și 70 de arome de înghețată.

În ultima fază de dezvoltare a creat „bijuteria” gourmet care a câștigat numeroase premii și respectă pe deplin ADN-ul inovativ al mărcii Venchi: « Chocaviar », care este însoțit de tablete de cacao originare din Ecuador, Peru și Venezuela.

Printre următoarele obiective, cucerirea Japoniei: „Tocmai am inaugurat trei magazine în Tokyo – spune el – unde sunt entuziasmați de linia « La Vita è dolce », dedicată italianului « bună dimineața », trei ciocolate umplute cu cafea, cappuccino și ceai matcha”.

Trebuie să recunosc că uitasem existența ciocolatei « Venchi », când, în luna februarie a acestui an, am descoperit un scurt articol, în revista « Paris vous aime », care spunea :

« A trebuit să așteptăm o sută patruzeci și cinci de ani înainte ca celebrul ciocolatier din Torino să se stabilească la Paris. Tabletele de cacao, ansamblurile gourmet, « pâtes à tartiner », ciocolata caldă și bacurile de înghețată completează cei 36 m2 ai acestei ciocolaterii. Compuse din ingrediente naturale fără gluten și ulei de palmier, rețetele fac onoare savorilor transalpine, alunele IGP din Piemont și fisticul fiind valorizate în special. Menționăm în particular produsul Chocovar etc., etc. »

Desigur că, de cum am citit aceste rânduri, am alergat la adresa indicată în text pentru a descoperi noua prăvălie.

Cu atât mai mult cu cât ea se află într-un cartier « istoric » al Parisului !

Strada Montorgueil are o tradiție culinară bine stabilită de mai bine de 7 secole !

„Rue Montorgueil este un drum vechi din actualele arondismente 1 și 2 din Paris, Franța.

La nord, rue Montorgueil este prelungită cu rue des Petits-Carreaux, acolo unde se  află noul sediu „Venchi” din Paris.

Încă din secolul al XIII-lea, strada a fost numită „Mont Orgueilleux” (vicus Montis Superbi), deoarece ducea la o înălțime, sau un mic deal (în prezent cartierul Bonne-Nouvelle), al cărui vârf ocupă rue Beauregard. 

Potrivit romanului lui Victor Hugo (Les Misérables), rue de Montorgueil își datorează numele instrumentului folosit pentru a transporta sarcini grele la o înălțime mică, cricul, numit anterior „orgueil”. 

O cerere a locuitorilor din rue Montorgueil, din 17 decembrie 1498, insistă pentru demolarea unei porți false situate în acest loc, deoarece ea creează o strangulare a drumului și provoacă mari ambuteiaje, transformându-l în depozit de gunoaie, duhoare și infecții, precum și o proliferare a hoților. Demolare a fost acordată în 1503.

De la deschiderea porții „Poissonnière” în incinta construită de Ludovic al XIII-lea în 1645, strada a devenit locul de sosire al produselor pescuitului  în porturile din nordul Franței (chemin des Poissonniers), în special a stridiilor.

Această practică continuă până astăzi, în special prin restaurantul „Au Rocher de Cancale” (la nr. 59 apoi la nr. 78).

În curtea hanului „Le Compas d’Or” se afla un hangar pentru diligenţele care plecau spre Dreux.

Ceea ce ne interesează cel mai mult, legat de prezența lui „Venchi”, este activitatea patiseriilor și ale ciocolateriilor de pe această stradă.

La no.51 se află celebra patiserie „Stohrer”.

Nicolas Stohrer și-a încheiat ucenicia în bucătăriile regelui Stanislas I al Poloniei, pe care l-a însoțit, mai apoi în exil. Stohrer a devenit patiserul  Mariei Leszczyńska, fiica lui Stanislas, și a urmat-o în 1725 la Versailles, după căsătoria cu regele Ludovic al XV-lea al Franței. Nicolas Stohrer și-a înființat prăvălia la 51, rue Montorgueil din Paris în 1730.

Acest magazin este cea mai veche patiserie din Paris și a fost declarată monument istoric încă din 23 mai 1984.

Nicolas Stohrer este inventatorul faimosului « baba au rhum* », o delicatesă compusă dintr-o brioșă uscată stropită cu vin de Malaga, aromată cu șofran și servită cu un adaos de cremă « pâtissière », stafide de Corint și struguri proaspeți. Acest desert este un derivat al unei brioșe uscate, un produs de patiserie tradițional polonez neînmuiat în alcool. Numele desertului provine de la personajul Ali Baba din basmul « 1001 Nopți », Ali-Baba fiind, de asemenea, numele inițial al desertului.

Se pare că însăși regina Angliei, Elisabeth II, cu ocazia uneia dintre vizitele sale la Paris, a ținut să cunoască aces local și să guste produsele sale ! 

La no. 82, putem găsi o altă patiserie de lungă tradiție : « A la mère de famille »

« Acasta este o fabrică de ciocolată istorică fondată în 1761 la Paris, care oferă bomboane și ciocolată artizanală. Situat în inima capitalei franceze, « A la Mère de Famille » este un magazin emblematic din Paris. Fondată în 1761, această casă este cea mai veche fabrică de ciocolată din oraș. Aflat pe rue du Faubourg-Montmartre, localizarea istorică, dar cu mai multe filiale, printre care cea de pe rue Montorgueil, ea a conservat decorul său original, reprodus și pe fațada filialei, oferind o gamă largă de bomboane și ciocolate artizanale folosind rețete ancestrale pentru a satisface pe gurmanzi și pe amatorii acestor specialități. « A la Mère de Famille » se remarcă prin know-how-ul său tradițional, ca și prin autenticitatea rețetelor sale istorice. » 

Inutil să mai menționăm alte patiserii sau ciocolaterii din cartier, poate mai puțin istorice, dar tot atâ de prestigioase !

Mai degrabă, merită să aruncăm o privire pe fațada edificiului în care se află ciocolateria « Venchi ».

Clasată « monument istoric », fațada prezintă un tablou realizat în carouri de faianță colorată, în secolul XIX, publicitatea unui magazin numit « Au planteur », care precizează « Aucune succursale », mândră de unicitatea produselor pe care le comercializa. Această fațadă a fost recent restaurată cu fondurile alocate de « Venchi », înainte de inaugurare.

*   *   *

Cum era și firesc, după ce am descoperit aceast „Succes story à l’italienne”, m-am întrebat dacă ea nu e prezentă și în România!

Desigur că toți locuitorii Capitalei cunosc cofetăria „Venchi”, situată într-o localizare „strategică”: pe Calea Victoriei, chiar peste drum de Muzeul George Enescu.

De altfel un comentariu de pe net spune:

„Această cafenea și Muzeul George Enescu  par a fi foarte atractive pentru turiști. Oaspeții pot comanda un « gelato » delicios la Venchi. Testați aici și o cafea delicioasă. Un personal relaxat îi așteaptă pe oaspeți pe tot parcursul anului. Localul oferă oaspeților săi servicii de calitate. Recomandăm acest loc și pentru că propune  prețuri corecte. O atmosferă confortabilă este ceea ce caracterizează acest loc. Utilizatorii Google au acordat acestei cafenele o cotă de 4,3. »

În mod straniu, s-ar zice că, la București, „Venchi” mizează  mai mult pe înghețată, decât pe ciocolată! Misterele marketingului internațional!

*   *   *

Perioada din preajma Paștelui, ca și cea a Anului Nou, este „momentul far” al bussines-ului legat de consumul de ciocolată. De aceea, în acest moment se înmulțesc în presă articolele legate de bussines-ul corespunzător.

În acest an, comentariile sunt îngrijorătoare!

Ziarul „Süddeutsche Zeitung” din München publică un articol cu titlul: „Le cacao flambe, la confiserie tremble” ( Cacaoa ia foc, cofetarii tremură)

În continuare, ni se explică:

„Din cauza recoltelor scăzute din Coasta de Fildeș și Ghana, prețul tonei de cacao a crescut cu 150% pe piața materiilor prime. În Germania, prima țară exportatoare de ciocolată din lume, cofetarii se tem de aparița unui deficit. Suntem pe cale de a trăi „un crach bursier în domeniul prețului la cacao !”

Am înțeles! Trebuie să fac, de urgență, o provizie importantă de ciocolată!

De preferință… „Venchi”!

 

Adrian Irvin ROZEI

Boulogne, aprilie 2024

–

*Nu este aici nici locul, nici momentul potrivit pentru a dezvolta teoria privind „conflictul” între „baba au rhum”  și „savarina”, subiect pe care încerc să-l clarific de… 57 ani! El se înscrie în aceeași categorie cu opoziția „mille-feuilles” sau „cremșnit”, „tarama” sau „icre”, „caviar rouge” sau „icre de Manciuria” etc., etc.

Subiecte, în mare măsură, accesibile doar celor originari din „Spațiul mioritic” !

---

 

SERVICE APRES-VENTE (Mai 2024)

La începutul lunii mai, puteam citi în cotidianul « Le Figaro » textul următor : 

„Costul prețioaselor boabe de cacao, care s-a dublat de patru ori de la începutul anului din cauza temei de penurie, tocmai a scăzut brusc. După ce atinsese un maxim istoric pe 19 aprilie.

Înainte de a coborî de pe tronul său, prețul la cacao, care s-a tranzacționat până la 11.722 USD / Tonă la New York, a scăzut cu 27% în două zile, ajungând la 8.408 Dolari. Deși prețul tradițional al „aurului brun” este de 2.500 Dolari, acesta s-a dublat de patru ori de la începutul anului. Piața este deficitară pentru al treilea an consecutiv din cauza recoltelor reduse din principalele două țări exportatoare: Coasta de Fildeș și Ghana. 

Ingredientul principal al ciocolatei ajunsese chiar la un preț mai mare decât cuprul, regele materiilor prime, esențial penttru tranziția energetică. Materiile prime precum cacao (sau uleiul) sunt tranzacționate la bursă. Prețurile acestora pot fluctua în funcție de cerere și ofertă, precum și de diverși factori economici, politici sau de mediu. 

Comercianții încearcă să prezică aceste variații pentru a obține profituri cumpărând la un preț mic pentru a vinde la un preț mai mare sau pariând pe un declin, pentru a răscumpăra la o sumă mai mică. În cazul boabelor de cacao, Intercontinental Exchange – principala piață – a crescut costurile la marjă pe contracte.

Cu alte cuvinte, prima pentru a te acoperi în cazul unei pierderi a devenit din ce în ce mai mare. În acest context, piața devine mai puțin fluidă și devine dificil să găsești cumpărători sau vânzători, spread-urile dintre prețuri cresc, la fel și riscurile de pierderi.

Acest lucru face speculațiile mai costisitoare și mai riscante pentru operatori, care au decis să renunțe la achiziționarea de cacao. În plus, potrivit celor doi actori ai pieței intervievați și care doresc să rămână anonimi, un fond important ar fi dorit să urce prețurile la 20.000 USD/ Tonă. Cu toate acestea, ceilalți „grei” au decis să-l contracareze, încetând să mai cumpere cacao.

„Au făcut tot posibilul pentru a reduce piața pentru că unii dintre clienții lor, precum Nestlé, de exemplu, nu ar fi cumpărat niciodată cu 10.000 de dolari la tonă”, asigură un operator ivorian.

Potrivit acestui operator, traiectoria prețului era insuportabilă pentru că era pur speculativă. „Nu există nicio justificare pentru vânzarea de cacao la 15.000 de dolari pe tonă, chiar dacă se epuizează.”

CCC (Conseil Café Cacao), o entitate care reglementează prețurile în Coasta de Fildeș, nu a vândut nimic de când prețurile au crescut în ianuarie. „Prețurile trebuie să scadă”, pledează acest actor. În urmă cu trei ani, exportam 90.000 de tone de cacao, astăzi pentru campania viitoare suntem la 15.000 de tone.”

Nemaipomenit!” 

Cu alte cuvinte, un speculator fără scrupule a reușit să „ducă de nas” o lume întreagà!

Chiar și pe cei care, lucrând în domeniul ciocolatei, ar trebui să aibă un odorat foarte fin și să miroasă de departe „combinația” !