Au trecut deja șapte luni de când mass-media ne anunță sosirea ineluctabilă a epidemiei de gripă A (H1N1).

Nimeni nu știe când, unde și dacă va izbucni pandemia anunțată cu toată violența prezisă. Părerile doctorilor, ale „specialiștilor”, până și ale ghicitorilor în cafea sunt împărțite: unii văd zeci de milioane de bolnavi cu mii de morți, cam cum a fost epidemia de gripă spaniolă acum un secol, alții prevăd o „gripettă” poate ceva mai serioasă decât un episod tradițional.

Nici măcar în ceea ce privește eficacitatea, nocivitatea sau necesitatea vaccinării, nici publicul, nici corpul medical nu au ajuns la o părere tranșantă.

E drept că laboratoarele medicale s-au pus pe producția vaccinului cu toată viteza posibilă. Era și interesul lor! Unde mai cade așa o pleașcă din cer ? Pe de altă parte, jurnaliștii avizi de senzațional ca de obicei, nu mai încetează să vâneze răspunsurile responsabililor politici: „Când va fi disponibil vaccinul? Când, sau oare, veți vaccina toată populația?”

Și politicienii dau din colț în colț. Dacă epidemia nu va avea virulența anunțată, aceiași jurnaliști se vor grăbi să-i acuze că au aruncat pe geam banii contribuabilului și au rămas cu milioane de doze în brațe, pentru că, foarte probabil că virusul evoluând rapid, vaccinul de azi va fi depășit.

Dacă epidemia va avea efecte dramatice, aceiași jurnaliști îi vor acuza că nu au luat măsurile de cuviință.

Drept care, toată lumea politică studiază cu ardoare măsurile ce trebuie luate pentru ca funcțiile esențiale ale Statului, industriei, comerțului sau transporturilor să poată continua, dacă nu în mod normal, cel puțin în varianta minimă, în caz de pandemie.

Numai că un aspect, și nu din cele mai secundare, a fost neglijat până acum: cum să-ți faci cumpărăturile necesare vieții de zi cu zi în caz de pandemie? Cum și unde să stochezi rezervele alimentare? Cine îți va sări în ajutor în cazul când transporturile în comun vor fi oprite?

„Planul național de prevenire și de luptă împotriva pandemiei gripale, revăzut pe 20 februarie (în Franța n.n.) nu a tratat niciun aspect al vieții cotidiene”,

se plânge Emmanuel Hirsch, directorul spațiului etic al Asistenței publice – Spitalele Parisului (AP-HP).

Este clar că oricare ar fi măsurile luate de organismele publice sau particulare, acestea nu vor fi suficiente și numai o mobilizare a populației va fi indispensabilă, cel puțin pentru ajutorarea persoanelor singure sau bolnave și pentru supravegherea copiilor.

Însă cum poate fi organizată din punct de vedere practic o astfel de asistență?

Tocmai în acest scop directorul spațiului etic precitat l-a întânit recent pe Atanase Perifan.

Atanase Perifan nu este un personaj necunoscut publicului francez și, în special, românilor din Paris. [1] El este creatorul evenimentului anual intitulat “Immeubles en fête” care se desfășoară în fiecare an în luna mai, începând din 1995. Devenită o manifestație internațională, această sărbătoare intitulată și „La fête des voisins” a mobilizat anul acesta 9 milioane de „vecini” dintre care 6,5 numai în Franța.

Etapa următoare lansată în luna iulie a acestui an sub numele „L’été des voisins” își propunea să organizeze întrajutorarea vecinilor care nu plecau în vacanță, pentru rezolvarea problemelor cotidiene. O excelentă pregătire pentru o viitoare încercare a solidarității sociale, de exemplu în cazul unei pandemii de gripă!

Astfel, Atanase Perifan studiază în acest moment un „pack pandemic” care va putea fi teleșarjat în curând pe site-ul asociației „voisinsolidaires.fr.”. El se compune dintr-o afișetă cu textul „Gripa A: dacă ne-am organiza?” care poate fi instalată în hall-ul imobilului, un manifest propunând o reuniune înainte de declanșarea epidemiei, un anuar al vecinilor (număr de telefon și adresă e-mail) și ghidul de bază pentru organizarea întrajutorării, „presupunând că va exista un bolnav la trei persoane valide”. O propunere pentru efectuarea cumpărăturilor, distribuirea lor și organizarea plăților… fără ca interesații să se întâlnească fizic!

După cum imaginează Atanase Perifan,

„tânărul handicapat motor de la parter acceptă să coordoneze rețeaua; studentul de la 5 ar face cumpărăturile pentru toți locuitorii imobilului; mama de la 3, ai cărei copii au deja gripa, să se ocupe de toți copiii bolnavi; și pensionarul de la 4 se va ocupa de cei încă valizi”.

Desigur că în condițiile actuale acest scenariu pare o fantezie. Cu atât mai mult cu cât în caz de pandemie, „vecinul” riscă să fie considerat ca un pericol, devenind un focar de contaminare. Însă, după cum afirma Atanase Perifan, „crizele sunt situații în care oamenii se arată cu ușurință solidari”.

x x x

Această afirmație îmi amintește imediat de cântecul interpretat timp de ani de zile de Serge Reggiani, cu titlul „Les loups sont entrés dans Paris”.

În câteva cuvinte:

Les hommes avaient perdu le goût
De vivre, et se foutaient de tout
Leurs mères, leur frangins, leur nanas
Pour eux c’était que du cinéma
Le ciel redevenait sauvage,
Le béton bouffait le paysage… [2]

Atunci „Lupii” au năvălit în Paris!
Printre ei …

Le deuxième n’avait que trois pattes
C’était un loup gris des Karpates
Qu’on appelait Carême-Prenant *
Il fit faire gras ă ses enfants
Et leur offrit six ministères
Et tous les gardiens des fourrières… alors

Les loups ououh! ououououh!
Les loups ont envahi Paris [3]

În fine:

Jusqu’ă ce que les hommes aient retrouvé
L’amour et la fraternité… Et alors

Les loups ououh! ouououou!
Les loups sont sortis de Paris [4]

Oare Atanase Perifan nu are dreptate ? Deși pare un visător!

Lunile ce vin, în cazul unei nenorociri planetare, ne vor confirma sau infirma afirmația lui!

 

Adrian Irvin Rozei, Paris, septembrie 2009

 

P.S. Într-un număr al ziarului “Le Monde” dela sfârșitul lunii septembrie, jurnalistul specializat în cronica medicală scrie :

“Unde a dispărut gripa A, care se presupunea că va paraliza viața economică, viața socială și va mobiliza structurile sanitare în totalitate? Virusul H1N1 pare să descumpănească nenumărați epidemiologi.”

Urmează o lungă analiză care pare a demonstra evoluția stranie a virusului, diferită de la o țară la alta și care “nu funcționează după o schemă clasică”.

În tot cazul, cifrele citate de cronicar, care nu îndrăznește să ia o poziție definitivă, nu indică vreun fenomen excepțional, ba chiar unul relativ redus față de anii precedenți.

Oare toată această panică mondială, stârnită de anunțuri oficiale mai mult decât alarmante, nu ar fi decât o “făcătură”, cum încearcă s-o demonstreze diferite analize care circulă în mod neoficial prin lume? Și care trebuie să servească interesele cutărui sau cutărui grup economic? Sezonul rece, care începe în emisfera nordică, ne va da răspunsul la aceste întrebări.

Între timp, ni se propun două vaccinuri – unul pentru gripa “clasică” și altul pentru cea H1N1- iar noi, simplii muritori, trebuie să decidem ce vom face, când chiar și părerile medicilor sunt împărțite!

—
Note:

[1]. vezi articolul “Antan, Perifan/Atanase căpitan…”

[2]. Oamenii pierduseră gustul
De-a trăi și nu le mai păsa de nimic
Mamele, frații, iubitele lor
Nu mai erau decât un „circ”
Cerul devenea sălbatic
Betonul înghițea peisajul…

[3]. Al doilea avea doar trei labe
Era un lup gri din Carpați
Numit Carème-Prenant *
Și-a îmbuibat copiii
Le-a oferit șase ministere
Și toți paznicii de la ocolul de vite … atunci

Luuuupii!
Lupii au invadat Parisul.

[4]. Până ce oamenii au regăsit
Dragostea și fraternitatea… Și atunci

Luuuupii!
Lupii au ieșit din Paris

*) Expresie care desemnează cele trei zile ale Carnavalului, înainte de Postul Paștelui, în care îți „dai poalele peste cap” în vederea unei lungi perioade de abstinență.