La Bastide Vieille, 14/02/2023

Mai sus, am afirmat că : «… regiunea Molise : Trebuie să recunosc că n-am vizitat niciodată această regiune… »

Nici această afirmaţie nu este 100% adevărată !

Iată, de ce :

In luna iunie 2022, mă aflam pentru câteva zile la Roma. 

Intr-o dimineaţă, alergam de câteva ore prin oraş, în căutarea « obiectivelor turistico-culturale » înscrise în programul zilei. Mă găseam în vecinătatea pieţii Fiume din cartierul aflat pe locul unde se găsea, până la sfârşitul secolului XIX, « Porta Salaria », o deschidere antică practicată în « zidul lui Aurelian ».

In Piazza Fiume se pot vedea clădiri din trecut, amestecate cu construcții de arhitectură modernă. Ea a fost construită pentru a îmbunătăți rețeaua rutieră a Romei după demolarea « Porţii Salaria ». 

În 1871, în timpul demolării celor două turnuri de pe ambele părți ale porții, au fost dezgropate morminte încorporate în ziduri.

Astăzi, aceste morminte sunt cuprinse în ruinele « zidului lui Aurelian ». În partea de est, sub turn, se află mormântul lui „Quinto Sulpicio Massimo”, un băiat care a murit la vârsta de unsprezece ani. În cea de-a treia ediție a „Certamenului”, tânărul a primit coroana de merit pentru că a stârnit mult interes din partea arbitrilor, deşi nu a câștigat concursul. 

Pe când mă pregăteam să « studiez » mai îndeaproape aceste vestigii, ca şi edificiile moderne care le înconjoară, cerul s-a întunecat, s-au acumulat nori negri şi, în câteva minute, a început să picure, după care s-a stârnit o furtună… cum scrie la carte ! 

Nici nu mai putea fi vorba de « turism » sub ploaie ! Pe de altă parte, era chiar momentul potrivit pentru o pauză bine meritată : ora prânzului ! 

Am căutat, din privire, un restaurant… cât se poate mai apropiat.

Astfel, am descoperit « Rosticceria Pizzeria Tavola calda – I Molisani” de pe Via Bergamo 5/B 5/C.

Era restaurantul ideal, în cazul meu! Pentru că în acest stabiliment poţi mânca rapid, fără multe pretenţii, pe terasa protejată de perdele de plastic transparente, într-o ambianţă tradiţională romană.

Prezentarea localului, făcută de un site specializat, spune : 

« Clienții care doresc să profite de priveliștea înspre « Porta Salaria », rezervă o masă aici pentru a mânca bine. Dacă vă place mâncarea italiană, trebuie să vii aici. O serie de clienți ai restaurantului « Rosticceria Tavola Calda – I Molisani » susțin că aici se servesc gnocchi exotici, monkfish și spagheti carbonara de calitate. Excelentul « Cordial Campari » (un lichior celebru creat în anii 1920 n.n.) sau vinul casei vă va face masa mai gustoasă și cu siguranță veți dori să reveniți. Acest loc oferă o cafea espresso fantastică. 

Se spune că personalul este foarte prietenos. E întotdeauna o plăcere să petreci un moment de masă, aici, datorită serviciului prompt. Prețurile în acest restaurant sunt corecte. Atmosfera este jovială, potrivit afirmaţiei clienților. Acest loc a primit o evaluare Google de 4,4 pe baza opiniilor vizitatorilor. »

In mod straniu, niciun cuvânt despre eventuale « specialităţi », legate de numele restaurantului, care se află în această localizare din 1986.

Doar că, în ceea ce mă priveşte, nu era momentul de a face « studii de marketing gastronomic » ! Cu atât mai mult cu cât îmi imaginam că voi petrece doar vreo jumătate de oră, stând la masă. 

Calcul complet fals ! Ploaia a durat… două ore ! 

Am avut, deci, toată vremea să studiez/analizez… sociogia cartierului şi arhitectura străzii. Astfel, am descoperit două lucruri : 

-vecinătatea unui cinematograf « Multiplex Savoy » cu o arhitectură reprezentativă pentru stilul anilor ’30.

Desigur că n-am avut timpul necesar pentru a asista la proiecţia unui film în această sală “tradiţională”.

Insă, comentariul, găsit pe net, a confirmat supoziţia mea: 

“Am ales frumoasa sală 1 de 400 de locuri, cu un ecran uriaş curbat 4K (unul dintre puţinele din Roma) şi locuri dispuse aproape în semicerc, pentru a mă bucura de « TOP GUN Mavericks » în rândurile confortabile din faţă! A fost minunat să mă cufund într-un film ca acesta mulţumită unui ecran atât de mare încât să acopere întreg câmpul vizual și un sunet excelent, bine calibrat și nu umflat enervant și nefiresc.

Este unul dintre ultimele exemple de frumos multiplex central, prin urmare, pe coridoarele largi există încă un aer de mister și farmec tipic cinematografelor nesupuse încă renovărilor greoaie, practicate atât de des în ultimul timp (în urma cărora, în general, găsesc o atmosferă mediocră și o pierdere a caracteristicilor deosebite: materiale de calitate și mai ales caracterul și farmecul locului).

Mi-ar plăcea ca cinematograful Savoy să rămână mereu așa! 

Propun doar câteva îmbunătățiri, de exemplu : un bar care să fie mereu deschis și care să ofere mâncare și băuturi de calitate, la prețuri corecte, și o intrare care să atragă prin luminile exterioare și care să pună mai bine în valoare structura arhitecturală impunătoare, frumoasă și maiestuoasă din travertin datând din anii 1930! »

-tipologia tradiţională a clientelei restaurantului ! 

In două ore, am avut toată vremea să analizez specificul clientelei : în mare majoritate, persoane ce lucrează în zonă, care vin doar pentro jumătate de oră, de cele mai multe ori, ocupând mese de două sau patru locuri.

Printre ei, căpitanul de carabinieri sau patronul florăriei din vecinătate. Erau « obişnuiţii casei », care în majoritatea cazurilor nu consumau decât un fel de mâncare şi… o cafea ! Grăbiţi, grăbiţi ! Rareori, un pahar de vin ! Mai ales « un bicchiere d’acqua naturale o frizzante »! 

Menu-ul şi serviciul « tratoriei » era studiat… pentru o astfel de clientelă : mai întâi, alegeai mâncarea sau garniturile printre cele expuse în vitrină, apoi ţi se lua comanda şi după câteva minute, numărul ei de ordine apărea pe un ecran în faţa uşii de intrare. Drept care, în funcţie de alegerea făcută, puteai recupera prânzul ales la galantar sau erai servit la masă. 

In cele două ore pe care le-am petrecut la « I Molisani », în afară de mine, doar o pereche de irlandezi au cerut să fie serviţi la masă ! « Turisti stranieri » !

Am profitat de timpul disponibil ca să « testez » diferite mâncăruri şi salate (calde şi reci), însoţite de vinul casei şi (evident !) expresso-ul italian ! In momentul achitării costurilor, (la ora 15h29!) totalul însuma… doar 16, 50 Euro!

Am înţeles, astfel, de ce clienţii din cartier defilau în restaurant !

N-am regrtat decât un singur lucru : n-am remarcat ca brânza « cacciocavallo » să apară în menu ! 

« Nobody is perfect ! » 

*   *   * 

Pentru ca studiul meu de piaţă “Caşcaval vs. Cacciocavallo » să fie complet, nu-mi rămâne decât să merg la Paris, la restaurantul recomandat de Laurent Gardinier (« Cherche Midi ») şi să comand… un « Caşcaval la capac ».

Pardon ! N-am văzut, în lista felurilor pe bază de “cacciocavallo” o astfel de versiune!

Mă pot consola, însă, cu faimoasa « provoleta* » argentiniană, pe care o savuram la Buenos Aires, timp de jumătate de secol, visând la …caşcavalul din Muscel** !

 

Adrian Irvin ROZEI

La Bastide Vieille, februarie 2023

 –

*In Argentina, o felie groasă de „provoleta”, o brânză de tip „provolone”, este gătită pe cărbuni până se rumenește și clocotește, apoi se servește cu pâine ca un aperitiv delicios. Este asemănător cu „fondue” sau „queso fundido”, dar nu la fel de topit și lichid. De obicei, e urmată de o masă copioasă, sau „asado”, cu turte la grătar, cârnați și diverse bucăți de carne de vită; „provoleta” este o gustare grozavă însotzită de băuturi, indiferent de ceea ce serviți după aceea.

Pentru ușurința preparării, „provoleta” poate fi gătită într-o tavă de fontă, o tigaie sau coaptă în cuptorul încins. Daca vrei sà reuşeşti gătirea provoletei în mod traditional, direct pe grătar, lasă brânza descoperită la temperatura camerei câteva ore sau peste noapte, pentru a se usca puţin exteriorul. Un sos tradiţional „chimichurri” este, de obicei, servit alături. 

**Printre soiurile de caşcaval care beneficiază de statutul de « Denumire de Origine Protejată », am remarcat « Caşcavalul de Mateiaş ».

Oare o fi vorba de faimosul « Mateiaş » de lângă Câmpulung-Muscel , acolo unde se află Mausoleul cu acelaşi nume ? 

Rămâne de verificat !