Boulogne, 9/06/2015
Georges Filip Lefort ne-a parasit în decembrie 2014.
Nascut la Oradea, intrat încà de la începutul razboiului în rândurile machisarzilor din Franta care luptau, în timpul celui de-al Doilea Ràzboi Mondial, împotriva ocupantului nazist, el a urcat toate treptele organizatiei FTP-MOI, devenind la sfarsitul conflagratiei unul din cei opt comandanti inter-regionali, în zona cea mai activà din toatà tzara, « Rhône-Alpes ».
Dupà ràzboi, Georges Filip Lefort s-a întors în România, unde a îndeplinit functii tehnice de mare ràspundere. Deceptionat de turnura luata de societatea comunista, el a reusit sà pàràseascà Romania ceausistà în 1967, împreunà cu familia, a « ales libertatea » în Franta si a reînceput o carierà de inginer, terminata cu titlul de Director de departament.
Dupa o lupta crâncenà cu Partidul Comunist Francez, el a reusit sà obtinà recunoasterea meritelor de « liberator al orasului Villeurbanne » în fruntea detasamentului pe care îl conducea si a fost distins cu trei trepte ale « Legiunii de Onoare » de catre presedintii Frantei F. Mitterrand, J. Chirac si N. Sarkozy, culminând cu titlul de Comandor.
O ceremonie de « adieu » emotionantà a avut loc la primaria din Villeurbanne, unde Georges Filip Lefort era « cetatean de onoare », în luna aprilie.
In acest moment, împreuna cu guvernanta lui, Julia Valadares, încerc sà dispersez cei 25 m liniari de bibliotecà lasati de Georges Filip Lefort, printre cei interesati de aceste carti si care, prin aceasta donatie, vor pastra amintirea lui.
Printre càrtile de istorie, politicà internationalà, lingvisticà, literaturà, dictionare etc, din bibliotecà, un volum subtirel îmi atrage atentia.
Este vorba de o « bandà desenatà », care descrie cursul evenimentelor din august 1944 ce au condus la eliberarea orasului Villeurbanne, urmàrind linia càrtii scrise de Claude Collin, reputat istoric al acestei perioade. Un volum de exceptie, nu numai pentru cà descrie pas cu pas si mentioneaza numele adevarate ale eroilor acestui moment unic, dar si pentru cà poartà pe prima paginà un desen : portretul în tus al comandantului Georges Filip Lefort, desenat de ilustratorul volumului, Yannick Chambon si portând mentiunea « Merci mon Commandant et félicitations».
Iar Georges Filip Lefort, cu un surâs poznas in privire, pare ca-i va ràspunde : « Repos ! » Asa cum îmi spunea de fiecare datà când îl salutam cu aceeasi formulà, în cei 12 ani în care l-am cunoscut !
Discover more from ADRIAN ROZEI
Subscribe to get the latest posts sent to your email.
Gigi on 18/06/2026 at 10:40 pm said:
Buna ziua, am citit recent o povestire de-a dumneavoastra despre Gheorghe Filip, si am fost foarte surprins deoarece, colectionar de ceasuri fiind, am in vasta mea colectie de circa 3.500 de piese, un ceas Doxa cronograf, fabricatie 1948, care are pe capacul spate o gravura:
“Pour Georges Filip Lefort, GRATITUDE des camarades du FTP-MOI…”.
Si parca si o data gen 26 aout 1949, ca nu-mi amintesc exact si dureaza sa-l caut prin sutele de cutii cu ceasuri…
Cred ca are o bratara elastica aurie, genul de model care se purta prin anii ’50 – ’60. Credeti ca are vreo semnificatie ?
Mentionez ca nu vreau sa ma despart de el, ba chiar prea putina lume stie de colectia mea (stiti cum e, cu cit stiu mai multi, cu atit creste riscul ca intr-o zi sa constati ca ai fost jefuit !).
Multumesc anticipat.
A.I.R.: “On Sunday, June 28, 2026 at 08:11:44 AM GMT+3,
Adrian ROZEI wrote:
Bonjour!
Am vàzut postarea Dvs. doar acum, la întoarcerea dintr-un voiaj european de 22 zile.
Într-adevàr, dupà cum apare în diferite texte legate de memoria lui Georges Filip Lefort, el a ràmas în contact cu tovaràsii sài de luptà din Frantza, dupà întoarcerea în România, pânà în 1967, când a revenit aici… pentru eternitate!
Eu l-am cunoscut mai bine de zece ani, pânà in 2014, când a decedat. Am participat la mai multe “evenimente” cu el si chiar, dupà deces, pânà la ràspândirea cenushii sale la Villeurbanne, în 2015.
«Bonjour, mon Commandant!», «Repos!» | ADRIAN ROZEI
Nu cunoshteam existentza acestui ceas… în România. Georges Filip Lefort a avut ocazia de a reveni în Frantza pentru scurte vizite, între 1945 si 1967. Printre care, însotzind o delegatzie oficialà de Partid (condusà de Gheorghe Apostol, la Jacques Duclos). Probabil cà ceasul i-a fost oferit cu una dintre aceste ocazii!
Cu sigurantzà, nu dupà 1967, când foshtii colegii l-au boicotat! Si n-ar fi ajuns… în România.
O voi consulta pe fiica lui, Jacqueline, cu care am ràmas în contact.
În altà ordine de idei, putetzi vedea pe situl meu texte legate “de ceasuri vechi”. Este si pasiunea mea!
Am ceasuri de mânà, de buzunar, ba chiar si o colectzie de pendule, ràspândite între domiciliile noastre din Paris si sudul Frantzei.
Acești tineri care nu știu să spună ceasul…(II) | ADRIAN ROZEI
Ces jeunes qui ne savent pas lire l’heure…(II) | ADRIAN ROZEI
Putem vorbi despre toate aceste subiecte. Dacà îmi indicatzi no. Dvs. de telefon, và pot suna la o orà la care nu và deranjez.
Tocmai am revenit dupà un sejur la Bucureshti. Voi reveni, probabil, în septembrie, pentru cà vom sàrbàtori 62 ani de la bacalaureat.
Informatzia trimisà mi-a fàcut o enormà plàcere.
Pe curând!
Adrian Irvin ROZEI
………………………………..
T.S. din România ràspunde:
“Buna ziua,
si cer scuze pentru raspunsul intarziat, dar nu prea verific adresa asta, si in general nu-s prea prietenos cu internetul asta,
in mare parte pentru ca am si foarte multe de facut, asa ca de dimineata pina seara sint destul de ocupat…
Chiar uitasem de asta, nici macar nu mai stiu unde-am scris si ce, ca mi-a atras atentia deoarece mi s-a parut chiar interesant sa-mi apara asa, si apoi tin minte ca am fost mirat ca poate vedea oricine si na, stiti cum e, ma tem, ca poate oricine sa citeasca si la un moment dat sa te trezesti cu o spargere, ca infractorii astia in ziua de astazi sint mai la curent cu internetul decit noi astia mai in virsta :))))))
Felicitari pentru preocupari, se vede ca spiritul va este tinar si sper sa ramineti la fel de tinar si peste 20 de ani ! Avem nevoie de asemenea oameni, care n-au uitat de unde au plecat si care au o minte ascutita si un spirit tinar !
Cu stima »