Paris, vineri 22/10/2021

…sau “o zi din viaţa unui exilat cultural!”

Am supravieţuit celor 16 luni de “exil cultural”! Acum, întors pentru 20 zile la Paris, trebuie să-mi iau revanşa!

Vineri, am profitat de o superbă zi de “indian summer” şi… am fugit de acasă.

11h30: Dejun “campagnard” în vecinătatea casei din Boulogne. Impreună cu raţele de pe bazinul parcului vecin, străjuit de sala de spectacol recent inaugurată  “La Seine musicale” şi de arţarii coloraţi de toamnă.

12h30: voiaj cu autobuzul 42, traversând Parisul (Sena, Champs de Mars, Tour Eiffel, Alma, Ave. Franklin Roosevelt, Rond-point des Champs-Elysées)

13h30: Profitând de o invitaţie “personalizată” la FIAC (Târgul Internaţional de Artă Modernă în curs), am vizitat două splendide apartamente stil Haussmann, umplute cu “opere de artă contemporane” foarte valoroase (ca preţ!). Uneori “decorative”, alte ori… “uimitoare”!

14h50: plimbare de-a lungul Ave. Roosevelt, zgâindu-mă la vitrine, faţade, restaurante.

Aş fi “servit” un “plat de macaroni en léger gratin” la faimosul Lasserre, care e facturat DOAR 110Euro! Insă, după sandwich-ul ton/salată şi “flan au citron”, însoţite de lapte proaspăt, cumpărate la Carrefour cu 4,75 Euro … nu-mi mai era foame!

16h30: profitând de Cartea de jurnalist, n-am făcut coadă şi am intrat pe gratis la expoziţia “Botticelli”. Am făcut turul clasic prin muzeu, salutându-l ca de obicei pe Roslin, ale cărui portrete le am la Bastide… sub formă de “magnets” pe frigider.

Trebuia să astept sfârsitul programului, ca să pot face poze… fără mască! Am constatat că nici Venus n-avea mască! Nici lenjerie intimă! Contrar dispozitiilor sanitare în vigoare! 

18h00: După ce m-au dat afară din muzeu (închidere!), am continuat la pas pe Faubourg St. Honoré, intrând pe la anticari şi galerii de artă (clasică sau contemporană). Am luat R.V. la “La Pendulerie”, magazin pe care-l cunosc din Milano, pentru o viitoare autentificare şi evaluare a unei pendule din sec. XIX.

19h00: magazinele s-au închis! Insă, am descoperit o filială “Vilebrequin femme”, alături de magazinul “homme” pe care-l ştiam. 

Precum şi noul “Pif Le Mag”, en vente ici”!

19h30: m-a pocnit foamea! Am analizat, cercetat, inspectat… vreo 15 restaurante (etnice, baruri, “a emporter”, pizzeria. etc.), Nimic nu-mi convenea!

20h00: In cele din urmă, am ales un restaurant tradiţional francez, chiar în spatele sălii “mitice” Olympia. Am fost atras de cele două spectacole cu umorişti (debutanţi?) anunţate pentru orele 19h30 şi 21h30. 

Am consumat “une soupe ă l’oignon gratinée”, une ” cuisse de canard confit avec pommes sautées”, şi tradiţionalul “café liégeois” (care înlocuieşte “l’affogatto al’caffé” rareori întâlnit în Franţa!), totul stropit de clasicul “Côte de Provence rosé 50cl”.

N-am reuşit să asist la spectacole! Insă, am descoperit un personaj istoric… excepţional!

Simone, 81 ani, patroana restaurantului “Moulin à café” trăieşte aici din …1945! In acest timp, i-a cunoscut pe toţi artiştii de la Olympia sau personalităţile care au trecut prin cartier sau prin restaurantul familiei sale. Cea mai mare parte (vreo 100!) apar într-un montaj fotografic expus în sală, alături de afişe sau fotografii cu dedicaţie.

Printre cei pe care i-am recunoscut era şi Susana Rinaldi, desoperită la Bs. As. în 1975, pe care am văzut-o pe scenă la Olympia, prin anii ’70. Ca şi Pierre Vassiliu !

Am discutat îndelung cu Simone despre vedetele pe care le-am cunoscut, astăzi dispàrute, de la Aznavour, Barbara sau Brassens, până la Laurent Gerra sau Roland Romanelli, încă printre noi. Am aflat muuulte anecdote şi istorii puţin cunoscute.

23h30: M-am despărţit cu greu de Simone! Avem atâtea lucruri de povestit!

Am continuat prin faţa sălii “Olympia”, lângă apartamentul unde a locuit Mistinguett, până la noul hotel “Kimpton St. Honoré”.

Miracol! In loc să mă dea afară, cum fac ei de obicei (textul urmează!), m-au invitat să fac… pozele care mă interesează! M-am mulţumit cu …liftul! (tot în textul viitor în curs de trimitere editorului!)

24h00: Am ajuns în faţa Operei. Acolo, pe terasă, ca în (aproape!) fiecare seară, se dansa tangou, milonga, vals “argentino”! Am asistat la primii paşi ai unei tinere dansatoare ucrainiene, îmbrăcată (cam) ca Venus de Botticelli. Nu ştiu de ce, dar toţi dansatorii se înghesuiau să-i dea lecţii! LOL

00h30: am renunţat la ideea de a mă întoarce acasă cu metroul!

Am luat un taxi cu un şofer francez, cu care am discutat tot drumul, care a acceptat traseul meu preferat şi care  nu s-a făcut… că nu înţelege şi că GPS-ul alege… alt traseu!

Am căzut frânt în pat!

Sunt gata să reîncep, după ce voi clasa cele 150 fotografii făcute azi!

–

PS In montajele atasate, s-a strecurat şi o imagine luată săptămâna trecută… la Narbonne, ultimul “voiaj” turistic înainte de a părăsi (provizoriu!) Languedocul!

Cei ce o vor recunoaşte, câştigă… reluarea plimbării pariziene, însă cu alte expoziţii şi galerii.

Aştept provincia!

 

Adrian Irvin ROZEI
Boulogne, octombrie 2021