Dragă Ioana,

După cum vezi, am găsit « timpul să citesc această cărticică ». Nici în tren, nici în avion, ci la Bastide, într-o ambianţă de linişte, străpunsă doar de ţârâitul greierilor şi de razele soarelui filtrate de cununa dudului de lângă casă.

N-am regretat aşteptarea !

Deşi cunoşteam deja câteva din texte, am savurat lungile descrieri de atmosferă sau ale locurilor unde se petrece acţiunea, caracterizările personajelor, surpriza poantelor finale.

Unii comentatori ai textelor tale au insistat asupra cursurilor de « creative writting » pe care le-ai urmat. Eu am apreciat spontaneitatea discursului care curge mai repede sau mai încet, ca un pârâu de munte sau un fluviu de câmpie, în funcţie de conţinutul narativ al scrierii.

Am fost fascinat de bogăţia vocabularului în descrieri precum cele ale nenumăratelor soiuri de ciuperci, ale constelaţiilor cerului senin sau în reamintirea melodiilor franceze din anii ’60.

Desigur că am fost mai sensibil la detaliile amintirilor din copilărie, care mi-au adus în actualitate zeci de imagini ascunse în fundul memoriei, decât la descrierile « Epocii de aur », pe care n-am trăit-o în România.

De nenumărate ori, citind cartea ta, mi-am spus că ea ar trebui să fie tradusă într-o limbă de circulaţie mondială. Poate că astfel, în fine, vor înţelege şi ei de unde venim, ce aţi trăit şi care este adevărata lume a României de azi, totul explicat într-o formă artistică şi cu detaşarea unui umor subţire, « au second degré ». 

De altfel, întregul volum este un exerciţiu de echilibrism între nostalgie şi realism, reuşind cu măiestrie să evite « pierderea reperelor valorice » menţionate în coperta de sfârşit a cărţii. 

In ciuda aspectelor decepţionante menţionate, am apreciat mult alegerea ca în povestirea « Dealul văduvelor » din ultimul capitol, cel intitulat « Timpuri noi », finalul să fie fericit. Cred chiar că volumul ar fi trebuit să se încheie aici, cu această notă  optimistă. 

Astfel, cititorul fascinat, care a înghiţit toate textele dintr-o suflare, cum a fost cazul meu, ar fi fost obligat să facă o pauză, în aşteptarea viitorului volum, fiind cu atât mai nerăbdător. 

E drept că e vorba, încă odată, de « alegeri dificile » !

Calde salutări.

                                                                Adrian                                                            

                                                             La Bastide Vieille

                                                         Languedoc, 20/07/2016