Vom scrie şi noi o carte !*

In 2014, scriam într-un text intitulat « După 50 ani… » :

« Unul dintre motivele principale ale vizitei mele la Bucureşti din luna mai a fost sărbătorirea celor 50 ani de la bacalaureat.

Pregătirea a început încă de pe 15/02 şi s-a derulat pe trei continente. Pentru că, în afara foştilor colegi, încă în România, am încercat să-i regăsim pe cei dispersaţi… în lumea mare! N-a fost simplu! Mai ales cu colegele noastre, care, măritate fiind, şi-au schimbat, uneori de două sau trei ori numele, sau cu cei care le-au adaptat, în funcţie de consonanţele obişnuite ţărilor unde trăiesc azi.

Totuşi, pentru “SH 50”, cum am denumit întâlnirea celor dela “Spiru Haret”, am reuşit să dăm peste 54 colegi, dintre care mai bine de jumătate se află azi în afara  României (USA, Canada, Franţa, Germania, Elveţia, Israel, Spania, UK… ba chiar şi Australia!)

Au participat efectiv 40 colegi, unii dintre ei insoţiţi de soţii sau soţiile lor. Astfel am totalizat aproape 60 participanţi.

Desigur că o astfel de participare masivă, pentru colegi care uneori nu s-au mai întâlnit de jumătate de secol, presupunea o organizare logistică excepţională. Şi nu numai o simplă întâlnire la o masă, cu câţiva mici şi o halbă de bere!

In practică, întâlnirea a durat un week-end: în prima zi, dela orele 12 a.m. la 12 p.m., într-un complex rezidenţial din apropierea lacului Săftica, iar a doua zi, la invitaţia unuia dintre foştii noştri colegi, în casa lui de pe malul lacului Snagov. »

Această întâlnire, un moment de excepţie, ar fi putut rămâne o frumoasă amintire, fără alte consecinţe, dacă Matei Cazacu, fostul nostru coleg de şcoală, nu ne-ar fi trimis după câtăva vreme un mesaj care spunea : « Vom scrie şi noi o carte ! »

El ne propunea să descriem, fiecare după amintirile sale, cum am trăit viaţa noastră de elevi, desigur punând accentul pe anii petrecuţi la « Spiru Haret ».

La început, am fost foarte circumspect. Cum vom putea povesti atâtea aventuri, momente de bucurie şi de tristeţe, anecdote, evocări… care să intereseze chiar şi pe cei care n-au fost colegi cu noi ? Pentru că noi am decis să scriem o carte pentru marele public, nu numai pentru câţiva foşti colegi de acum jumătate de secol.

Intr-o zi de toamnă, la Roma, am avut o revelaţie !

Eu voi descrie amintirile mele legate de viaţa culturală a anilor ’50-’60, aşa cum am trăit-o în acea vreme ! Era o ocazie unică de a readuce în actualitate amintirea celor trei « actori » care au contribuit la educaţia mea artistică şi care azi nu mai sunt printre noi: Jules Cazaban, Costin Cazaban şi Mihai Oroveanu. Care au fost personalităţi de vază ale vieţii culturale din ultimii 60 ani.

M-am pus pe scris şi am înegrit vreo 60 pagini, intitulate : « Amintirile pestriţe ale unui adolescent atipic ».

Insă adevărata « pièce maîtresse » a volumului nostru este studiul scris de Matei Cazacu, o adevărată lucrare de antologie, care acoperă, pe aproape 200 pagini, istoria politico-economică a celor două decenii ce corespund copilăriei şi adolescenţei noastre.

Matei Cazacu este nu numai un talentat istoric, un cercetător de vârf, un povestitor fără egal, dar şi un om cu convingeri ferme şi clar afişate. « Şi, dacă n-am spus-o, o repet ! »

Textul lui nu ocoleşte adevăratele subiecte, chiar dacă ele riscă să deranjeze pe cei cu memoria scurtă. Insă nu « scrise după ureche », ci documentate, sprijinite de un aparat bibliografic cu referinţe care însumează mai bine de 70 pagini !

Forţa textului lui Matei constă în trecerea abilă de la « macrocosmosul » istoriei naţionale la « microcosmosul » şcolii noastre. O excelentă ilustrare a vieţii de toate zilele în perioada analizată.

Au mai participat la redactarea acestui volum, prefaţat cu brio de Andrei Pleşu, tot un coleg de la « Spiru Haret », alţi « contemporani » cu 5 povestiri de epocă. După care, urmează biografiile selective ale colegilor noştri.

Am avut onoarea de a încheia volumul cu textul « După 50 ani », menţionat mai sus.

Lansarea cărţii noastre a avut loc la începutul lunii decembrie 2016.

Se pare că este deja un succes de librărie, pentru că diferiţi colegi mi-au spus că n-au găsit-o. S-ar putea să fie și vina viscolului din luna ianuarie. Cu siguranţă că ea va reapare odată cu înflorirea ghioceilor !

Sau, cum spune o veche zicală:

« Ca ciupercile după ploaie
Şi vardiştii după bătaie ! »

ADRIAN IRVIN ROZEI
La Bastide Vieille, ianuarie 2017 

* Povestea generației noastre
De la monarhie la democrație
Liceul « SPIRU HARET »
Editura Corint  Books

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *