Vivre la « grande vie » par la bouche d’un autre !

Timp de mulți ani de zile, pe vremea răposatului sistem comunist, am afirmat, utilizând o formulă consacrată, că « poporul se hrănește cu caviar prin gura reprezentanților săi aleși ». 

Acum, după ce sistemul absurd pomenit a dispărut (cel puțin în mod oficial !), am ajuns să degust « marea patiserie » prin gura fiului meu, Laurent. 

Cum el lucrează la « Plaza Athénée », unul dintre cele mai prestigioase hoteluri din Paris și din lume, de mai bine de un an și jumătate, pot aprecia zi de zi calitatea, aspectul, decorația patiseriilor de vârf servite acolo. Mai puțin… gustul lor ! 

Pentru că, dacă cei ce lucrează în hotel pot degusta la cantina lor toate specialitățile de patiserie (nu și felurile de mâncare pregătite sub supravegherea directă a faimosului bucătar Alain Ducasse), ei nu au dreptul să le scoată din incinta locului lor de muncă. E și normal ! Ei plătesc celebra « religieuse » a lui Christophe Michalak 0,93 Euro, când ea e facturată la cafeteria hotelului 9,3 Euro! 

Timp de mai bine de un an, am urmărit zi cu zi creațiile lui Michalak, campion mondial al patisierilor și responsabil cu secția « desert » la Plaza. Insă, din luna aprilie, el a părăsit hotelul și a deschis câteva patiserii în Paris. Pot deci degusta specialitățile lui și într-un cadru și cu un preț mai puțin… prestigios. 

Din luna aprilie, noul « chef pâtissier exécutif »  este Angelo Musa. Sosirea acestui campion multipremiat al desertului sofisticat (« Coupe de France » 2001, « Coupe du Monde » 2003, « Un des meilleurs ouvriers de France » 2007…) coincide cu decizia hotelului de a amplifica linia « patiserie », punând-o în acord cu specificul hotelului : « la Haute Couture ». 

Am deci o nouă « preocupare », tot vizuală, în a urmări noile creații de la patiseria hotelului.  Acum voi putea însă și să le « testez », nu numai în mod virtual, pentru că Angelo Musa este și creatorul unei « société conseil » pe lângă cofetăriile « Pâtisserie des Rêves » din Paris. 

Cu condiția ca Plaza să nu aibă exclusivitatea creațiilor lui Angelo Musa ! 

Paris, iulie 2016 

PS – « Plaza Atenée » nu e singurul hotel de lux care mizează pe clientela « de la ora 17h00 » atrasă de patiserii. Atasez câteva imagini din recent restauratul 5* « Peninsula ». De câteva vreme, am inaugurat cu Anuța un studiu comparativ al prestațiilor acestor mari hoteluri, sub titlul generic « Tea for 2  and 2 for tea ». Voi publica rezultatul… dupà terminarea hotelurilor.

Service après vente

Mărturisesc că, din punctul meu de vedere, toate aceste « creații » multipremiate prezintă un defect major : sunt prea seci !

Poate că e influența patiseriilor vieneze atât de apreciate în România, însă mie îmi trebuie prăjituri cu frișcă, crème fouetté,  « shlag  zane », «panna », « whipped cream » etc.

Chiar dacă, într-o încercare disperată de a obține un suplement de « crème fouetté » prin patisserii, fac același comentariu, cu aerul cel mai serios posibil: o rog pe ospătăriță să-mi promită că nu vor biciui prea tare crema, ca să nu o doară. In mod straniu, această glumă răsuflată de ani de zile încă își mai face efectul urmărit și primesc, în mod regulat, o porție dublă de frișcă !

S-ar zice că nu sunt singurul căruia nu-i plac prăjiturile seci !

Barbara cânta deja, acum mai bine de patruzeci de ani, un refren intitulat « Elle vendait des petits gâteaux », care se termina cu strofele :

Elle vendait des petits gâteaux,
Qu’elle pliait bien comme il faut
Dans un joli papier blanc,
Entouré d’un petit ruban,

Elle lui dit, d’un petit air doux,
“Ben, mon cher monsieur, si vous
n’aimez pas les gâteaux secs,
Mangez donc de la merde avec”…

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *