Un week-end cu Eiffel

File de jurnal 

 

Vineri, 3/02/2017

Ora 12h00 

In trecere pe la primăria din Boulogne-Billancourt pentru câteva formalități administrative, remarc o sculptură uriașă reproducând capul « Statuii Libertății » din portul New-York.

 Ce caută ea aici ? Tăblița instalată sub sculptură explică tot.

« La Liberté éclairant le monde » …s-a născut la Boulogne. Sculptorul ei, Fréderic Bartholdi (1834-1904), lucra rue Gutenberg, unde a desenat primele schițe, și turnătorul lui, Gaget, era și el boulonez. Sculptura a fost mai apoi executată în lame de bronz montate pe o armătură de oțel concepută de Gustave Eiffel. »

 

Ora 14h30 

Rendez-vous cu verișoara mea rar întâlnită, Irina, sosită de la München, într-o cafenea de pe rue Saint Dominique, la picioarele « Turnului Eiffel ». 

După ce punem țara la cale vreo oră, facem un tur « cultural-turistic » prin cartier : Ambasada României, școala italiană și imobilul « Lavirotte » de la 29, av. Rapp, amândouă excelente exemple ale stilului « Art Nouveau », « Societatea teosofică » din Square Rapp și biserica rusă, recent inaugurată.

Traversăm « Champs-de-Mars » și o conduc la următorul ei R.V., rue Desaix. Aici descopăr trei imobile remarcabile, la no. 34/36/38, construite în 1914 într-un stil eclectic «Art Nouveau » amestecat cu « Art déco ».

Se pare că aceste imobile aparțineau fetelor lui Gustave Eiffel.

 

Ora 17h00 

Mă duc, tot în cartier, să vad filmul « Lumière – L’aventure commence », recent lansat.

Filmul de montaj se compune din 108 secvențe turnate de frații Lumière, chiar la începutul existenței « cinematografului ». Este numai o selecție printre cele 1400 secvențe, fiecare durând 50 sec., pe care ni le-au lăsat creatorii « celei de-a șaptea arte ». Aici poți descoperi că, în ciuda mijloacelor tehnice rudimentare, ei au inventat toate « trucurile » acestei arte : travelling-ul (numit « panoramic »), prim planul, montajul post filmare, gagurile, scenariul, filmarea în natură, reportajul cinematografic, actualitățile, decorul stiințifico-fantastic etc. 

Am regretat că autorul selecției și comentatorul filmului, Thierry Frémaux, nu a ales și secvența turnată de frații Lumière la București, pe 10 mai 1896, atunci când ei au participat la defilarea organizată cu ocazia sărbătorii naționale a României, pe Calea Victoriei. 

Atunci a avut loc, în saloanele ziarului « L’Independence Roumaine », prima proiecție cinematografică din România, la numai 6 luni după  proiecția inaugurală mondială, realizată la Paris. O placă de metal, instalată pe fațada unui imobil recent, peste drum de « Teatrul C. Tănase », amintește acest moment istoric.

 

Ora 21h30 

După ce am luat masa într-un restaurant din cartier, am făcut un salt până lângă Beaubourg.

Teatrul « Essaïon » este lipit de o sală istorică : la « Café de la Gare » au debutat, acum jumătate de secol, câțiva dintre cei mai renumiți artiști ai secolului XX.  

Romain BouteilleColucheSothaPatrick DewaereMiou-MiouHenri Guybet, precum și  Georges MoustakiRaymond DevosJean FerratJacques BrelLeny EscuderoPierre PerretJean YanneJulien ClercJean Rochefort au participat cu fonduri sau cu arta lor în acest cuib artistic fără egal. Tot aici s-au făcut cunoscuți  actori de renume, printre care  Gérard Lanvin, Gérard DepardieuRenaud, RufusMartin LamotteThierry LhermitteDiane KurysColine Serreau, precum și Josiane BalaskoAnémoneGérard Jugnot, din celebra bandă « Les Bronzés ». 

Insă eu m-am dus să văd acolo un spectacol muzical : « Kiki de Montparnasse ».

 

Jucat anul trecut cu mare succes, n-am avut timp să-l văd, deși mă interesa foarte mult.

Kiki, vedeta incontestabilă a anilor ’20, a întâlnit în cariera ei nenumărate personalități artistice ale decadei « Art déco », printre care și câțiva dintre actorii ei de bază proveniți din « spațiul mioritic ». Apar acolo, Tristan Tzara, Brâncuși, Pascin, Man Ray, Satie, Modigliani etc., etc. 

Un spectacol original, împletind muzica de epocă, secvențele filmate, recitări, compozițiile autorilor piesei, cu istoria veridică a acestui personaj mitic.

 

Sâmbătă, 3/02/2017

Ora 17h00

Fără invitația Irinei, probabil că n-aș fi descoperit nicicând aventura « colonialei » Genevieve Angot.

Această persoană, care a petrecut mai bine de 30 ani în insula Anjouan din arhipelagul Comorelor, este mătușa doamnei Marie-Hélene Reichlen, prietenă intimă cu Irina. 

Descoperită printre vechi documente de familie, corespondența « colonialei » cu sora ei a fost studiată, selecționată și publicată acum doi ani într-un volum intitulat « Lettre d’une coloniale ». 

Intâlnirea din salonului de lectură de la «  Musée du Quai Branly » avea ca scop să ne descrie aventura și personalitatea acestei călătoare prin tărâmuri și vremuri îndepărtate, precum și să ne dea ocazia de a descoperi o țară și o civilizație despre care nu se vorbește prea des. Puse în valoare de lectura câtorva pasaje din scrisorile publicate, în interpretarea unei actrițe și în ambianța intimă a unui salon de lectură, dominat de trei statui africane sculptate în trunchiul de lemn al unor arbori exotici.  

Un moment privilegiat !

 

Ora 18h30 

Am traversat « Champs-de-Mars », trecând pe lângă soclul « Turnului Eiffel », la ora numită de francezi « entre chien et loup ». Cerul era încă albastru, apăruse Luceafărul aproape de turnul luminat… era feeric ! 

Când am ajuns la casa lui Paul Morand, pe av. Charles Floquet, era deja întuneric.

Asta nu m-a înpiedicat să remarc un semi-adevăr pe placă instalată pe zidul impunătorului « hôtel particulier » :

« Ici vécurent de 1927 à 1976 Paul Morand… et son épouse Hélène Soutzo Chrissoveloni » 

De fapt, acest cuplu mitic a trăit între 1948 și 1975 la Vevey, în « Château de l’Aile », însă averea acumulată de familia sa în România îi permitea soției scriitorului francez să păstreze cele două reședințe. Timp de câțiva ani, după război, Paul Morand era chiar « interdit de séjour » în Franța. 

Un amănunt amuzant: când Hélène a construit acest « hôtel particilier », la începutul secolului XX, vecinătatea imediată a « Turnului Eiffel » o îngrijora atât de mult pe mama proprietarei încât a determinat-o să-i scrie ilustrului inginer, întrebându-l dacă turnul nu riscă să se prăbușească peste  casa fiicei sale. Iar Gustave și-a dat osteneala de a-i răspunde, însoțind scrisoarea de calcule sofisticate, pentru a o liniști !

 

Ora 19h30 

Am descoperit teatrul «Comedie Tour Eiffel » trecând pe rue Desaix, cu o zi mai înainte.

Am revenit pentru piesa « 5 minute de plăcere, 30 ani de necazuri ».

O sală mică (50 locuri), unde se joacă numai piese amuzante, cu numai doi actori, care, din când în când, extind scena și pe trotuarul exterior, adresându-se trecătorilor uluiți. Insă totul se petrece într-un ritm infernal încât, dacă râzi cu prea multă poftă, scapi două sau trei replici. 

Subiectul piesei, « când copiii nu-s acasă, părinții joacă pe masă », este familiar tuturor celor ce au copii. Ba chiar și bunicilor sau amicilor chemați de urgență pentru a da părinților un moment de « respiro » ! 

De altfel, în acest loc sunt organizate săptămânal și, mai ales în timpul vacanțelor, spectacole pentru cei mici care se presupune că-i vor « culturaliza ». Insă poate, mai degrabă, tot pentru a da părinților o gură de aer !

 

Ora 21h00 

Am intrat, chiar peste drum de teatru, într-un mic restaurant chinezesc. 

Nici nu pot spune ce am mâncat, pentru că din primul moment am fost fascinat de serialul difuzat de un canal TV din « Imperiul de mijloc », pe un ecran enorm.

Deși nu înțeleg nicio boabă de chineză, am priceput imediat despre ce era vorba !

Am remarcat că « cei buni » sunt tineri și frumoși, iar « cei răi » bărboși, grași și nespălați.

Mai întâi, Băiețelul no. 1 s-a luptat cu o armată întreagă de « răi » și…i-a bătut măr !

După ce a scăpat-o pe Fetița no. 1 din lanțuri, au plecat s-o libereze pe Fetița no. 2.

Atunci am fost foarte îngrozit și scandalizat de cum se purtau « răii » cu această fetiță ! Dădeau în ea ca într-un sac de nuci, de-i curgea chiar și sângele pe gură. Insă ea, stoică, rămânea coafată și fardată ca o păpușe ! Numai că toată populația din film, ba chiar și ospătărița din sală, era foarte speriată și îngrozită.

Noroc că au sosit Fetița no. 1 și Băiețelul no. 1, care cu săbii ascuțite și figuri de karate, au salvat-o pe Fetița no. 2. 

Eu aș mai fi stat, ca să aflu cum se termină povestea, dar patronul restaurantului voia să închidă.

Dacă treceți pe acolo, să-mi spuneți și mie.

Nu e nicio grabă. Mai rămân 245 episoade !

 

Ora 22h00 

Ieșind din restaurant, dau peste o echipă de filmare, în plină stradă.

Acum voi vedea cu adevărat dacă Băiețelul no. 1 îi poate bate măr pe « răi ».

Teribilă decepție ! El era îmbrăcat cu costum și cravată și nici n-avea sabie !

Asta nu-i un adevărat film !

 

Duminică, 4/02/2017 

Ora 15h00 

Alergând prin culoarele metroului, am descoperit că sunt un « deschizător de drumuri noi » !

Croaziera în jurul insulei Cuba, pe care am făcut-o în luna decembrie, este acum propusă pe toate panourile de afișaj din metrou. 

In decembrie, era prima croazieră a vaporului « Celestyal Cruises » și eram numai 260 persoane pentru o capacitate de 1200 paturi.

Eu descoperisem acest voiaj la Barcelona, în luna septembrie 2016. Ceeace mi-a permis să negociez și să obțin condițiile rezervate pentru « les petits vieux » din Spania : băuturile pe gratis și două excursii oferite de compania de navigație. 

Trebuie să le dau o mână de ajutor !

L-am convins pe fiul meu, Laurent, să facă aceeași croazieră, în luna martie. Sunt sigur că directorul croazierei, Danny Buru din Băile Herculane, îl va primi cu plăcere la bordul navei.

Poate că Laurent va avea mai mult noroc decât mine cu « revoluționara » Anabel Pichon. El are numai 28 ani !

 

Ora 17h00 

L’ « Institut du Monde Arabe » prezintă în acest moment expoziția : « Aventuriers des mers  – De Sindbad à Marco Polo ».

Dincolo de instrumentele de navigație, hărțile, portulanele, tablourile exotice, filmele de călătorie, obiectele de artă, chiar și pietrele funerare, din lumea Orientului Indepărtat și Mijlociu, prezentate în expoziție, cea mai impresionantă viziune este cea a unei « boutre » omaneze ce se profilează pe cerul parizian. 

Am văzut nenumărate bărci cu pânze de acest tip, numite și dhow (în arabă : داو), acum doi ani, în croazieră la Musandam, în Oman.

Auzisem despre existența lor acum mai bine de 50 ani, când tatăl meu îmi vorbea despre Henry de Monfreid și romanul său « La Poursuite du Kaïpan ». Am vizitat chiar și celebrul « Jewel of Muscat “, restaurat în Oman, care a făcut traversarea istorică până în Singapore. 

Insă aventura « boutrei » Nizwa este dintre cele mai neașteptate !

Construită în 1992, « barca cu pânze » care poartă numele unui oraș din Oman, a fost cumpărată de un francez în 2004. După ce a fost transformată în locuință, ea a traversat Marea Roșie, Canalul de Suez și a ajuns, prin Mediterana și Oceanul Atlantic, în Bretania. Portul ei de ataș este azi Douarnenez. 

Cu 31m lungime, 6 m lățime și cântărind 30 tone, ea a sosit pe un camion până în fața Institutului.

Iar după 26 februarie, se va întoarce « acasă » tot pe căi terestre ! 

                                            *   *   *

Am auzit în metrou că a avut loc o tentativă de atentat la « Carrousel du Louvre ». A fost închis muzeul pentru câteva ore, au sosit câteva care de poliție înarmată până-n dinți, cred că s-a deplasat și un ministru. In locuința suspectului arestat au fost găsite numai două tocuri de « machete » și 965 Euro. 

Am tot timpul, în zilele viitoare, să citesc paginile de ziar consacrate acestui « non-eveniment ».

Deocamdată, trebuie să găsesc un restaurant pe gustul meu, în cartier ! 

Departe de « Tour Eiffel ». Cine știe ? Dacă vântul suflă tare, poate că-mi va cădea în cap !

 

                                                        Adrian Irvin ROZEI

                                                        Paris, februarie 2017

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *