Un monde de siphonnés…

Bucuresti, 29/05/2015

Despre avantajul de a calatori prin Bucuresti !

Constat ca, nu numai ca sifoanele nu au disparut in Romania, ba chiar ca au devenit obiecte de colectie si « vectori de publicitate » !

Am asistat, de altfel la o scena penibila, intr-o seara la « Terasa Doamnei ».

Vecinii mei de masa consumasera continutul a doua sifoane. Unul dintre ei, l-a chemat pe ospatar, spunandu-i ca vrea sa ia acasa un sifon. Ospatarul i-a raspuns ca nu e posibil !

Clientul s-a infarbântat si a inceput sa tipe : « Eu platesc ! Oricat vrei, chiar si 500 lei ! »

Ospatarul, calm, o tzinea mortis ca nu, dar clientul pusese mana pe sifon, ca sa nu-i poata fi smuls.

Dupa un moment, dupa plecarea ospatarului, clientul buclucas, care ma vazuse luand fotografiile atasate, a venit la masa mea si m-a intrebat : « La dvs. in Franta, nu poti cumpara un obiect intr-un restaurant ? Dar daca sifonul se spargea, nu ma puneau sa-l platesc ? »

I-am raspuns ca nu, pentru ca in Occident restaurantul are o asigurare pentru astfel de accidente.

A adaugat : « Noi suntem repatriati din USA. La noi in California poti cumpara orice intr-un restaurant ! » Si a plecat la masa lui, nelasandu-mi timpul necesar ca sa-i raspund : « In USA il poti cumpara chiar si pe Presedinte, daca platesti suma necesara ! Noi, in Europa, n-am ajuns inca la acest nivel ! »

Sifon 001_resize

Poate insa ca merita sa incerc !

In tot cazul, am aflat ca omul meu are o colectie de cateva sute de sifoane si l-am vazut plecand cu cel al restaurantului sub brat, dupa o scurta discutie cu « maître d’hôtel ». Care a refuzat sa-mi spuna de ce, mai intai, n-au vrut sa i-l dea !

Ioana din Bucuresti a scris : Nu m-a pasionat subiectul, in Ro au disparut numai dupa ce au aparut sticlele de plastic cu apa plata si gazoasa, dupa anii 1990. Romanul nu poate sa bea vinul alb fara spritz! Ultima sifonerie, din mahalaua noastra a fost pe Maria Rosetti, vis a vis de blocul in care a locuit Ioana George. In locul ei au aparut alte mici comerturi cu legume, fructe, etc. Probabil ca au disparut si in provincie, datorita instalatiilor vetuste care puteau sa produca accidente.

Ionel din Bucuresti a scris :

Este un subiect la care nu m-am gandit. Dar si in Romania exista colectionari de sticle de sifon, cred ca pretul uneia este destul de piperat (fata de cativa lei in epoca trecuta!).

Cat priveste utilizarea sifoanelor in prezent, ea este inca actuala in Romania, doar ca recipientele din sticla sunt inlocuite de cele din plastic. Deci, sifonaria merge inainte in Romania!

Adrian din Neuchâtel a scris :

La casa parinteasca, eu eram reponsabil cu umplerea sifoanelor. Caram pâna la 4 sifoane în acelasi timp. Am încercat si 6, dar ma taiau la degete. Pe strada Dogari, în vremea lor de înflorire, exista o “fabrica de sifoane”, unde se umpleau sifoanele particularilor, dar si carute (apoi camioane) cu sifoane pentru resaurante. Fabrica aceasta a disparut de mult. Aceiasi opinie ca si mine are si sotia mea. Se poate sa fi ramas cateva “vestigii” ca centrul de pe Maria Rosseti, unde veneau din când în când “conservatori” sau “înapoiati”, caci “lumea buna” trecuse la capsule. Centrul de la Gemeni era o astfel de relicva, cu foarte putini clienti, printre pensionarii si mahalagii cartierului. Nu stiam ca a rezistat pâna în 1992, dar mi-aduc aminte ca era o pravalie plina de praf si foarte mica.

Despre provincie n-am nici o idee. Acolo totul este posibil. Dupa parerea mea exista multe “rezervatii” în România, caci oamenii sunt saraci si încearca si ei sa se descurce cum pot…Dar presupun ca daca restaurantele nu au mai folosit sifoanele, marea industrie a sifoanelor pe care am cunoscut-o noi când eram mici a disparut.

Eu am scris, la inceputul schimbului de mesaje :

Acum doua zile, in magazinul unui anticar din Pézenas, am remarcat cateva sticle de “eau de Seltz”, adica ceea ce noi numim “sifon”. Mai vazusem astfel de obiecte de nenumarate ori insa printre cele expuse la vanzare se numarau:
-un sifon de numai 500ml
-un sifon cu o inscriptie indicand numele unui restaurant dintr-o foarte mica localitate din regiune

Impresionat de raspandirea acestui obiect acum cca 100 ani, am discutat indelung cu anticarul despre acest subiect, povestindu-i amintirile mele din Romania anilor ’50- ’60. In special, cum mergeam la masa in casa unui coleg de la Clementa si Spiru Haret, dincolo de Soseaua Giurgiului, carand sifoane in tramvai: ei furnizau vinul si noi, sifonul!

Imi amintesc, si am poze din anii ’90, cand am revazut la Bucuresti centre care “umpleau sifoane”.

Sifoane si ecologie la Bucuresti in 1993

Sifoane si ecologie la Bucuresti in 1993

De aceea, studiind subiectul pe net, am descoperit ca exista, nu numai colectionari de “sifoane”, dar si asociatii care se ocupa de asta!

Insa ei sustin ca sifonul a disparut din…1952!

Aveti vreo idee daca:
-sifonul mai exista “in functiune” pe undeva?
-cam cand a disparut in Romania, eventual in alte tzari?
“Astept provincia!”

Les siphons et bouteilles d’eau de Seltz ont connu leur âge d’or au début du siècle dernier.
Mais de leur invention, vers 1775, à leur disparition en 1952, ils n’ont cessé d’évoluer.

Veti vedea in curand ce m-a determinat sa lansez acest subiect : in regiunea noastra din Languedoc, avem o legatura directa cu…inventatorul sifonului !

Insa acest aspect, intr-un alt mesaj !

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *