Cum am rămas necompostat!

Oi mai fi mers eu cu trinu’, da’ ca dă data asta, chiar că n’o mai fost!

Nu că merjeam dăparche, că dăla Târgu Mureş la Deva nu’i o moarche ghe om, da’ pierzi o zî până ajunji! Că noi n’avem “Intercity” d’ălea dă merg ca vântu’ şi ca gându’! Şi p’ormă te seacă dă bani că ziche c’o vre v’o 5 sau 6 cartonaşe d’ălea colorate. Unu’i “supliment de tren accelerat”, altu’ zişe “preţ întreg valabil via Cuci” (ş’i maro), unu’ verde cu dungă albastră să cheamă: ”valabil orice distanţă”, şi mai apoi altu’ cu “diferenţă clasă valabil 120Km cu legitimaţia Nr…” Da’ mai important e hârtiuţa aia uşurică de’o pierzi pân buzunare cu “seria A no. 55534 suplement tren accelerat clasa 1 valabil cu legitimaţia no. 3023” pă care controlorul o găureşte la lună şi la zî.

Doar că numai să faci toate scrisurile astea, trebe să vii cu noaptea’n cap la staţie, până ce casieriţa învaţă să le facă. Da’ mai întâi trebe să sune la “centru” ca să aibă “locu’”, că după schemă rămâi în pişere, că zişe că locurile s’au gătat. Pă schemă s’au gătat, da’n ţug nu’i nimeni, nu ştiu cum! Şi ea sireaca, trebe să întrebe la şef şi să’i spună cum s’o face beletu’ cu tăti cartonaşele alea!

Da’ mai bine iei personalu’. E şi mai ieftin, mai întâlneşti un om, afli ce să mai întâmplă pân sat! E fain!

În plus, te mai găseşti pă lâng’o vădană şi treşe vrămea mai lesne, că ţugu’ ăsta să opreşte la toate birturile, dă nici nu’s trecute pă vr’o hartă. Şi mai trebe şi să schimbi dă vreo două-trei ori. Numai să te înveţe unde! Că unii zişe că’i mai bine la Vinţu’, alţii zişe la Alba, că stă mai mult.

No, tăti or fi bune, dacă n’ar fi aşa dă cald! Par’că ar fi luna lui cuptor şi suntem doar în cireşar. Am putea dăschide o ţâră jamurile, da’ baba din fundul compartimentului, aia îmbrobodită c’o năframă bine strânsă sub’ măsele, ţipă că trage ş’o răşesc!

Continue reading