Les peuples heureux n’ont pas d’histoire…

File de jurnal

La Bastide Vieille, 12/02/2018

 

Écoutez-moi vous les ringards
Écologistes des grands soirs
La pollution n’est pas dans l’air
Elle est sur vos visages blêmes…

Renaud Sechan

 

De ani de zile, tot aud, la televizor sau la radio, jurnalişti foarte competenţi care îmi explică, pe un ton savant, că :

 -în ţările noastre occidentale, nu mai există tradiţii,

-că mâncăm numai « porcării »,

-că nu mai putem vedea nicio stea pe bolta celestă, din cauza luminii oraşelor care poluează cerul etc., etc. 

Poate că, după ani de spălare pe creier sistematic organizată, aş fi ajuns şi eu să iau de bune aceste teorii. Din fericire, fiind pensionar, îmi pot permite să voiajez o bună parte din an. 

In 2017, am traversat de vreo patru ori întreaga Franţă, de la Bordeaux la Biarritz, de la Toulouse la Marsilia, de la Uzès la Valence, de la Nevers la Valençay, prin Masivul Central,  de la St. Raphael la Menton… 

Insă, cel mai mult timp, în afara celui petrecut la Paris, l-am consacrat Languedocului, unde locuiesc 4 luni pe an. Pe bucăţele, dar în toate anotimpurile ! Şi asta, de mai bine de 10 ani. 

Pot afirma, deci, că este o zonă pe care o cunosc (foarte) bine.

De aceea, afirmaţii ca cele mai sus menţionate, mă scot din sărite. 

Aş putea începe o luuuuuuungă listă de exemple, care contrazic aceste afirmaţii.

Desigur că mi-e greu să demonstrez că din curtea noastră văd, în fiecare seară (când nu e lună plină sau e înorat !) milioane de stele.

Verific de fiecare dată, că « Steaua polară » nu s-a mutat şi că se găseşte tot deasupra chiparosului uriaş din grădină (pe care noi îl numim « L’Ancêtre » !), urmăresc « Carul mare », care se învârte în jurul ei, caut constelaţia « Orion », care apare pe boltă mai devreme sau mai târziu, în funcţie de anotimpuri… Şi, de câteva ori, am asistat chiar la eclipse de Lună.  Continue reading

Surpriză muzicală la Roquebrun

File de jurnal

Roquebrun, 8/08/2015

Astăzi, ne-am dus la Roquebrun, sătuleţul din apropiere despre care am avut ocazia să vorbesc de câteva ori în acest an. Este unul din locurile noastre preferate, cu un climat mediteranean excepţional, unde mimoza înfloreşte în luna februarie. Noi mergem acolo cam în fiecare lună. E drept că în iulie şi august e mai puţin plăcut, pentru că năvălesc turiştii şi e înghesuială, acolo unde în ianuarie sau noiembrie suntem…între noi !

La ora prânzului, ne-am îndreptat spre restaurantul nostru preferat, unde suntem cunoscuţi…ca lupul alb ! Deşi nu făcusem nicio rezervare şi restaurantul era plin, patronul s-a descurcat şi ne-a găsit o masă pe terasă, la umbră şi ferită de gălăgia unui mic grup care sărbătorea…nu ştiu ce, pe aceeaşi terasă !

Roquebrun St Hubert 1 001_resize Continue reading