Întâlnirile franco-române în Mediterana

Pentrua noua oară s’au desfăşurat, între 7 şi 17 octombrie, „Les Rencontres Franco-Roumaines en Méditerranée”, care au loc în fiecare an în regiunea Sète/Montpellier. De data aceasta tema principală a întâlnirilor era anunţată chiar pe afişul manifestaţiei sub titlul: „Connaissez-vous Sulina?”.

A fost ocazia ideală de a prezenta, grupate într’o lungà după-amiază, câteva filme turnate de televiziunea română în Deltă, istoria uimitoare şi trecutul glorios al oraşului Sulina, precum şi viaţa unei minorităţi reprezentative din regiune: lipovenii. Cum istoria oraşului, ca şi activitatea Comisiei Europene a Dunării, amintesc imediat de prezenţa scriitorului-marinar Eugen Botez (în literatură Jean Bart), nepoata lui, Marina Botez, a fost invitată să evoce viaţa şi opera celui care a descris atmosfera acelor vremuri de glorie în romanul „Europolis”.

Ada Milea si Dorina Chiriac la Franco-RomâneAltă temă principală a întâlnirilor – gastronomia în România – a fost ilustrată de o prelegere prezentată cu obişnuitul lui brio de către Radu Anton Roman, autorul unui impresionant opuscul cuprinzând „358 reţete culinare şi poveştile lor”, recent editat în limba franceză cu titlul: „Savoureuse Roumanie”.

Nici poezia nu a fost absentă din cadrul întâlnirilor din acest an. Câteva prezenări au adus în amintirea amatorilor de literatură pe Nichita Stănescu, Gherasim Luca şi Gellu Naum.

Continue reading

„Franco-Roumaines” la Sulina

“Libertatea Dunãrei este o condiţie esenţialã pentru propãşirea politicã şi economicã a ţãrei”, spunea I.C. Brãtianu într’un discurs pronunţat pe 16 noiembrie 1881.

Astãzi, la mai bine de 120 ani dupã ce a fost lansatã afirmaţia marelui om politic dunãrean, ea rãmâne tot atât de valabilã. Poate însã de altã manierã ! Pentru cã accesul mãrfurilor spre inima Europei a gãsit alte cãi, mai ales datoritã sciziunii operate timp de cincizeci de ani între Est şi Vest. Însã acum, odatã cu lãrgirea Uniunii Europene, care are perspective serioase de a ajunge în anii viitori pânã la malurile Mãrii Negre, Dunãrea poate redeveni artera vitalã care a fost odatã.

Numai cã astãzi, structurile care i-au permis succesul timp de aproape un secol, nu mai existã. Între altele, “Comisia Europeanã a Dunãrii”, care s’a îngrijit de a asigura circulaţia vaselor pe braţul Sulina, a dispãrut de mult. Însuşi oraşul Sulina, astãzi cu o populaţie de patru ori mai redusã decât la începutul secolului trecut, moţãie visând la cele şapte consulate, astãzi dispãrute.

Continue reading