Lembranças do Brasil (V)

Gloria! Oh, Gloria! Je n’ai pas su t’aimer!
Rio de Janeiro, le 28/03/2018

 

Pendant quelques mois, vers 1990, j’avais abandonné la plage de Copacabana, pour habiter à l’hôtel « Gloria », dans le quartier du même nom.

Cet hôtel a été construit en 1922, dans le but de devenir le plus élégant des établissements de ce type à Rio, près du centre-ville, à l’occasion des fêtes en l’honneur du centenaire de l’indépendance du pays. Il a été réalisé par le même architecte, Joseph Gire, qui a construit le Copacabana Palace. L’hôtel, comme tout son environnement, ont été profondément marqués par le style « Art déco », à la mode à cette époque.

Avec ses  680 chambres, l’hôtel « Gloria » a représenté un « land mark », pendant près d’un siècle.

Même s’il ne se trouve pas au bord de l’eau, « Gloria » jouit d’un dégagement vers la baie de Rio, qui lui confère une perspective « imprenable », surtout à partir des étages supérieurs. 

Je me souviens d’un samedi soir, juste après mon arrivée d’Europe, quand, vers 18 heures, je me demandais ce que j’allais faire jusqu’à l’heure du dîner. Il faisait nuit, une chaleur moite et je me trouvais devant l’entrée de l’hôtel.

Alors, je me suis proposé d’aller jusqu’à la plage qui se trouve juste en face.

C’était une décision hardie, qui frisait l’inconscience ! Parce que l’hôtel est séparé de la plage par un grand terre-plein couvert d’une belle pelouse, mais qui est traversé par plusieurs bretelles d’autoroute ! Si je ne me trompe pas, ce terre-plein a été gagné sur la mer, spécialement pour permettre une plus grande fluidité du trafic automobile.
Continue reading

Intrarea câinilor la Copacabana Palace este interzisă (II)

Din păcate, anii ’80 au reprezentat o epocă tristă în istoria hotelului. O conducere îmbătrânită, o gestiune anacronică, corespunzând unor obiceiuri care nu se mai practică azi, au dus la acumulări de pierderi considerabile, an de an.

Văduva lui Otavio Guinle, decedat în 1968, a condus în continuare hotelul timp da 21 ani. În acea epocă, Gore Vidal spunea despre COPACABANA PALACE: “Sunt a treia generaţie din familie care locuieşte aici. (Hotelul este) old, decadent, but dignified… Just how I like it!” Însă nu toţi clienţii apreciau această decadenţă!

În ultimii ani ai vieţii, Dona Mariazinha, văduva creatorului acestui hotel mitic, a încercat din răsputeri să’l păstreze în familie, însă fără succes.

În cele din urmă, în 1989, ea a fost obligată să cedeze majoritatea de control omului de afaceri american James Blair Sherwood, proprietarul societăţii “Sea containers”. Acesta, nu numai că este un bun cunoscător al oraşului Rio, dar şi un om de meserie în domeniul hotelier, pentru că, din 1976, este proprietarul hotelului Cipriani, unul dintre cele mai luxuase stabilimente de acest tip din Veneţia. Mai mult, în 1982 el a cumpărat trenul de legendă “Orient Express”, altă perlă istorică a turismului european. Pentru modernizarea hotelului COPACABANA PALACE, Sherwood nu numai că a debursat 23 milioane de dolari la cumpărare, dar a şi iniţiat o costisitoare de restaurare a edificiului. Însă etajul 6, unde Dona Mariazinha a locuit până la moarte, nu a fost modificat decât după decesul acesteia, în aprilie 1993.

Continue reading

Intrarea câinilor la Copacabana Palace este interzisă (I)

În 1936, venit de curând la Rio de Janeiro, unde locuia la celebrul hotel COPACABANA PALACE, Stephan Zweig îi scria prietenului lui Fredericke von Winternitz, rămas în Europa:

RIO-COPACABANA_PALACE-EXTERIOR.jpg“Sosit la Rio, trăiesc basmul cel mai fantastic şi cel mai epuizant ce poate fi imaginat. Intrarea în golf e o splendoare, dincolo de orişice aşteptare, fie ea cât de sus plasată. Eram întâmpinat de patru reprezentanţi ai Ministerului Afacerilor Externe, deci şi de ‘chargé d’affaires’ austriac, care este în acelaşi timp ambasadorul nostru la Buenos Aires. Ocup o suită de patru camere în somptuosul COPACABANA PALACE Hotel, chiar lângă mare, poţi merge la plajă direct în costum de baie, şi vederea este astfel că nu ai niciun chef să te duci la culcare. La intrare, un automobil magnific şi un şofer n’aşteaptă decât un semn din partea mea, un şarmant ataşat al ministerului este toată ziua la dispoziţia mea… Mi-e teamă că n’am să pot gusta cum aş vrea splendorile acestui oraş. N’am văzut niciodată un peisaj atât de încântător, poţi cădea de-a dreptul în lirism. Ce oraş minunat!”

Ştim cum s’a terminat, în mod dramatic câţiva ani mai târziu, sejurul marelui scriitor austriac în Brazilia. Însă acest text, scris sub influenţa primelor impresii la sosirea în oraşul a cărui epitet va rămâne pentru întotdeauna titlul unui cântec compus acum 70 ani – “Cidade maravilhosa” – are meritul de a descrie în câteva cuvinte decorul care pune în valoare nu numai atmosfera locului unde mă aflu în această seară de toamnă tropicală, dar chiar şi să menţioneze bijuteria care îl marchează de 80 ani: Hotelul COPACABANA PALACE.

De fapt, vizitatorul care, confortabil aşezat într’un fotoliu pe terasa hotelului, cu un pahar de caipirinha în mână, urmăreşte jocul valurilor ce se sting cu mai multă sau mai puţină forţă pe plaja de lângă bulevardul numit Avenida Atlantica, precum şi marea de lumini, muzică, forfotă omenească 24 ore din 24, nu’şi poate imagina că, acum un secol, acest loc nu interesa pe nimeni la Rio de Janeiro.

Continue reading