Rien que des « petits pavés » !

Salvador de Bahia, 22/03/2018


Mouloudji : «  Les petits pavés »
Muzica :Paul Delmet (1862-1904)
Textul : Maurice Vaucaire (1864?-1918)***

Acum exact 50 ani, aparea pe firmamentul vieţii universitare franceze « Le mouvement du 22 mars », care va marca istoria evenimentelor din luna mai a aceluiaşi an.

Nenumăraţi vor fi istoricii, jurnaliştii, comentatorii politici… care vor analiza, comenta, studia pentru a o suta oară acest « fenomen de societate » care a marcat viaţa celei de-a doua jumătăţi a secolului XX. Insă azi, prefer să-mi amintesc un detaliu, poate nesemnificativ, al acelui moment, pe care l-am trăit student fiind şi petrecând luna mai 1968 la Paris.

M-am plimbat atunci, prin Cartierul latin şi prin alte zone din Paris, acolo unde conflictele dintre studenţi şi poliţişti luaseră o turnură violentă. Am remarcat atunci, grămezile de « pavés » (pavele, după numele barbar care le corespunde, în româneşte!).

Nimeni n-a înţeles cum au reuşit studenţii, cu metode elementare, să « scoată » din solul străzilor, primul calup de piatră, urmat de alte zeci şi zeci. Totuşi, pavelele aruncate în capul poliţiştilor au fost o realitate şi nenumărate imagini de arhivă o pot confirma.

Rur Gay Lussac Paris

Continue reading

Les peuples heureux n’ont pas d’histoire…

File de jurnal

La Bastide Vieille, 12/02/2018

 

Écoutez-moi vous les ringards
Écologistes des grands soirs
La pollution n’est pas dans l’air
Elle est sur vos visages blêmes…

Renaud Sechan

 

De ani de zile, tot aud, la televizor sau la radio, jurnalişti foarte competenţi care îmi explică, pe un ton savant, că :

 -în ţările noastre occidentale, nu mai există tradiţii,

-că mâncăm numai « porcării »,

-că nu mai putem vedea nicio stea pe bolta celestă, din cauza luminii oraşelor care poluează cerul etc., etc. 

Poate că, după ani de spălare pe creier sistematic organizată, aş fi ajuns şi eu să iau de bune aceste teorii. Din fericire, fiind pensionar, îmi pot permite să voiajez o bună parte din an. 

In 2017, am traversat de vreo patru ori întreaga Franţă, de la Bordeaux la Biarritz, de la Toulouse la Marsilia, de la Uzès la Valence, de la Nevers la Valençay, prin Masivul Central,  de la St. Raphael la Menton… 

Insă, cel mai mult timp, în afara celui petrecut la Paris, l-am consacrat Languedocului, unde locuiesc 4 luni pe an. Pe bucăţele, dar în toate anotimpurile ! Şi asta, de mai bine de 10 ani. 

Pot afirma, deci, că este o zonă pe care o cunosc (foarte) bine.

De aceea, afirmaţii ca cele mai sus menţionate, mă scot din sărite. 

Aş putea începe o luuuuuuungă listă de exemple, care contrazic aceste afirmaţii.

Desigur că mi-e greu să demonstrez că din curtea noastră văd, în fiecare seară (când nu e lună plină sau e înorat !) milioane de stele.

Verific de fiecare dată, că « Steaua polară » nu s-a mutat şi că se găseşte tot deasupra chiparosului uriaş din grădină (pe care noi îl numim « L’Ancêtre » !), urmăresc « Carul mare », care se învârte în jurul ei, caut constelaţia « Orion », care apare pe boltă mai devreme sau mai târziu, în funcţie de anotimpuri… Şi, de câteva ori, am asistat chiar la eclipse de Lună.  Continue reading

«Moi, mon colon, cell’ que j’préfère, C’est la guerr’ de quatorz’-dix-huit!» *

Feuilles de journal

Clermont l’Hérault, 25/07/2015

Je n’aurais probablement pas découvert l’existence de Paul Dardé si quelques affaires administratives ne m’avaient pas amenées, deux fois par mois pendant cette dernière année, à Lodève.

Lodève est une ville avec seulement 7500 habitants, qui se trouve à égale distance de Montpellier et de Béziers, au cœur du département de l’Hérault.

La ville, avec une histoire millénaire, a connu ses heures de gloire et de malheur tout au long des siècles, évènements qui ont laissé des monuments remarquables. Etant quelque peu en dehors des grands axes touristiques et évitée par l’autoroute qui descend de Paris vers la côte méditerranéenne, Lodève a gardé un air d’authenticité qu’on ne rencontre plus dans les grands centres visités par des milliers de touristes en vacances.

J’aurai à l’avenir l’occasion de décrire la ville avec beaucoup plus de détails. Mais aujourd’hui, je souhaiterais ramener dans l’actualité un artiste un peu oublié et qui a laissé dans la région d’innombrables œuvres intéressantes, quelquefois inattendues, tout comme son étrange destin.

Continue reading

Mon ami, Dardé

File de jurnal

Clermont l’Hérault, 25/07/2015

Probabil că n-aş fi descoperit nicicând existenţa lui Paul Dardé dacă nişte treburi administrative nu m-ar fi dus cam de două ori pe lună, în ultimul an, la Lodéve.

Lodéve este un orăşel cu numai 7500 locuitori, aşezat la egală distanţa de Montpellier şi de Béziers, în inima departamentului Hérault.

Oraşul, cu o istorie milenară, a cunoscut ore de glorie şi de restrişte de-a lungul secolelor, care au lăsat monumente remarcabile. Voi avea în viitor ocazia să le descriu cu mai multe detalii. Pentru că el, fiind oarecum în afara marilor axe turistice şi fiind evitat de autostrada ce coboară de la Paris până pe coasta Mediteranei, şi-a păstrat un aer de autenticitate pe care nu-l mai întâlneşti în marile centre vizitate de zeci de mii de călători în vacanţă.

Insă astăzi doresc să readuc în lumină un artist oarecum uitat şi care a lăsat în regiune nenumărate opere interesante, uneori neaşteptate, la fel ca şi straniul său destin.

Continue reading