Boulogne…entre l’ancien et le nouveau

Boulogne, 27/04/2017 

 

A Boulogne,  prés de ma maison, tout un quartier porte l’empreinte du passé industriel de la ville. 

Je ne parle pas de l’endroit où se trouvaient, pendant prés d’un siècle, les usines « Renault ». Là-bas, des grandes opérations d’urbanisme et d’architecture font que l’on ne puisse plus reconnaître quoi que ce soit du passé industriel des lieux. 

Je pense à un petit quartier, formé de quelques rues seulement, où l’on trouvait, collées les unes aux autres, les maisons des ouvriers de chez «Renault », pendant plus d’un siècle. Oh ! Il ne s’agit pas de « chefs-d’œuvre d’architecture » dans le vrai sens du mot, mais de « pavillons » traditionnels de banlieue. Mais, qui ont leur spécificité et leur charme surtout à cause des matériaux fréquemment utilisés à cette époque : briques apparentes, marquises ou vérandas en verre, dessins en céramique vernissée en façade, quelquefois des poutres  en bois, qui donnent aux constructions une allure balnéaire. 

Ce quartier a été sauvagement bombardé par l’aviation anglaise, canadienne et américaine, en 1942 et en 1943, « par erreur », faisant un millier de morts et de blessés. Mais une grande partie des maisons ont échappées au massacre et, pendant des dizaines d’années, elles ont gardé leur aspect spécifique, embelli par des jardinets minuscules, bien cultivés, avec fleurs et buissons colorés, des tables en bois ou ciment, des niches pour oiseaux ou chiens. Presque toutes avaient un étage où l’on accédait par un escalier extérieur.  Continue reading

Boulogne… între vechi şi nou

Boulogne, 27/04/2017

 

La Boulogne, chiar lângă locuinţa mea, un cartier întreg poartă amprenta trecutului industrial al oraşului. 

Nu vorbesc despre locul unde se aflau, timp de aproape un secol, uzinele « Renault ». Acolo, vaste operaţii de urbanism şi arhitectură fac să nu mai recunoşti nimic din trecutul industrial al zonei. 

Eu vorbesc despre un mic cartier, cu numai câteva străzi, în care se găseau, unele lipite de altele, casele lucrătorilor de la « Renault » de acum un veac. Ah ! Nu e vorba de « capodopere arhitecturale », în sensul major al cuvântului, ci de “pavilioane” suburbane tradiţionale. Insă care au specificul şi « şarmul » lor, mai ales din cauza materialelor întrebuinţate la vremea aceea : cărămidă aparentă, marchize sau verande de sticlă, desene de ceramică smălţuită pe faţadă, uneori chiar şi bârne aparente de lemn, care dau clădirilor un iz balnear. 

Acest cartier a fost bombardat în mod sălbatic de aviaţia engleză, canadiană şi americană, în 1942 şi în 1943,  « din greşală », făcând mii de morţi şi de răniţi. Insă mare parte din case au scăpat şi timp de zeci de ani ele şi-au păstrat aspectul specific, înfrumuseţat de grădiniţe minuscule, bine cultivate, cu flori şi arbuşti coloraţi, cu mese de lemn sau ciment, cu coteţe de păsări sau câini. Mai toate aveau un etaj, la care te urcai pe o scară exterioară. 

In ultimii ani, de când  structura socială a cartierului s-a modificat, micile uzine sau atelierele meşteşugăreşti dispărând unele după altele,  aceste case au fost cumpărate de persoane cu mijloace materiale importante, care au început să le modifice, în funcţie de nevoile lor familiare.  Continue reading

Put a shine on your shoes!*

File de jurnal

Boulogne, 22/04/2017

Dumnezeu ştie că mi-a fost dintotdeauna oroare să-mi lustruiesc pantofii!

Când trăiam în România, eram obligat, copil fiind, să execut corvoada asta.

Insă, sub diferite pretexte, reuşeam să obţin autorizaţia părinţilor mei şi fondurile necesare pentru a realiza această operaţie prin intermediul unui “profesionist-lustragiu”. La Bucureşti, în acea vreme, întâlneai peste tot lustragii. Unii erau ţigănuşi, alţii făceau asta de zeci de ani, plimbându-se prin oraş cu lădiţa lor cu perii şi cremă, pe care îţi cereau să pui piciorul pentru realizarea lucrării.

Mă amuza, în timpul opertaţiei de lustruire, să privesc agilitatea lor, precum şi cartonul pe care-l introduceau între picior şi pantof, ca să nu-ţi murdărească ciorapul. Aşteptam cu nerăbdare ultima etapă : atunci când scuipau pe pielea pantofului, ca să-i dea luciul final, fără de care … lucrarea era neterminată. Imi amintesc că, dacă lustragiul trăgea chiulul şi nu scuipa, mă supăram şi insistam pentru execuţia acestei etape capitale. 

De fiecare dată, mă făceam că mă uit pe pereţi, în aşteptarea momentului când meseriaşul, fără să spună o vorbă, bătea de două ori cu peria în lădiţă. Era semnalul că trebuie să schimb piciorul, fiecare membru urcându-se şi coborând de mai multe ori pe cutia de lemn.  Continue reading

Povestiri din cartierul de sud-vest*

Pe la începutul anilor ’50, doi prieteni se întâlnesc pe străzile Parisului. După politețurile de rigoare, unul din ei spune : 

Am o problemă ! Vreau să-mi fac un costum de haine și toți croitorii îmi cer 500 FF. Iar eu n-am decât 150 FF.

Nicio problemă ! (răspunde prietenul său) Te duci pe strada Cutare la no. X. Acolo vezi o poartă de fier forjat ; intri în fundul curții, cobori câteva trepte, urmează un lung culoar și, în fund, dai de o poartă metalică. Bați de cinci ori. Iți va deschide Dl. Levy. Ii spui că vii din partea mea și el îți va face costumul cu 150FF. 

După câteva zile, cei doi prieteni se reîntâlnesc. 

Mi-ai dat o adresă grozavă ! Omul tău a lucrat perfect și mi-a luat numai 150 FF. Voi reveni la el.

-Foarte bine ! Te rog un singur lucru. Să nu-i spui croitorului că războiul s-a terminat ! Continue reading

PLOMBE CARE DOR…

File de jurnal

Boulogne, 29/08/2015

 

Boulogne este un oraș cu o istorie de mai multe secole, iar geografia și arhitectura lui sunt reflexul acestei istorii.

Câteva edificii amintesc atmosfera « secolului de aur » ; nenumărate alte construcții sunt reprezentative pentru stilul anilor ’20-’30. De altfel la Boulogne au creat câtziva dintre marii arhitecți ai epocii « art déco » (Le Corbusier, Mallet-Stevens, Charles Giroud, André Lurçat, Georges-Henri Pingusson…).

Insă majoritatea vechiului țesut urban este reprezentat de case individuale, construite la sfârșitul secolului XIX sau în prima jumătate a secolului XX. Oh ! Nu e vorba de capodopere ale artei arhitecturale ! De cele mai multe ori sunt numai « pavilioane de margine de oraș », cum poți vedea cu sutele de mii in Franța. Insă, deseori, ele ascund un detaliu, o mică « înflorire », o formă originală care le dau un șarm a parte.   Și insăși acumularea lor, pe străzi înguste, deseori cu mici curți în fațadă și mai întotdeauna cu grădini ascunse în spatele clădirilor, crează un gen, o atmosferă, un stil « personalizat ».

Arhitectura la Boulogne: un amalgam de stiluri arhitecturale agreabil

Arhitectura la Boulogne: un amalgam de stiluri arhitecturale agreabil

Desigur că multe dintre ele, deseori neîngrijite de proprietarii cu mijloace reduse (ele erau locuite mai ales de muncitori de la uzinele « Renault » din vecinătate), au dispărut în ultimii 30 ani sub târnăcoapele antrepenorilor, care au construit edificii « passe-partout », ca în toate celelalte cartiere din marginea marilor orașe.
Continue reading