La despărţirea de Ilinca…

File de jurnal

Paris, 3/05/2019

 

Ieri, când am aflat despre plecarea Ilincăi dintre noi, am avut sentimentul pierderii unui prieten apropiat ! 

Cu toate că n-am întâlnit-o decât doar de două sau trei ori în aproape 60 ani ! Cum se face asta ?

Simplu ! Insă, ca să explic ce s-a întâmplat, trebuie să fac un lung salt în trecut. 

La sfârşitul anilor ’50, tatăl meu, care studiase şi locuise în Franţa antebelică timp de 5 ani, se lupta să mă convingă că trebuie să învăţ limba franceză.

In teorie, nimic mai simplu ! El putea, foarte bine, să mă ghideze prin arcanele limbii lui Molière. Numai că eu eram prea leneş şi nu doream să-mi bat capu’ cu acest efort.

Ce n-a încercat el !  Să  mă momească cu tot felul de promisiuni, să mă trimită să iau lecţii cu o mătuşă, să-mi pună sub nas tot felul de texte sau reviste (atât de greu de obţinut pe atunci !) în limba franceză… Continue reading

Le sort sourit aux audacieux

Feuilles de journal

Catane, le 15/10/2015

Dans ce voyage, la chance me suit pas à pas !

Ou peut-être que, puisqu’au lieu d’essayer de l’amadouer, j’ai tenté de lui forcer la main, cette volonté a dû l’impressionner et elle m’aide plus que de raison.

J’ai lu dans le « Guide du routard » que, dans la cité de Catane, « on peut visiter le Palazzo Biscari, le plus bel édifice de la ville … un écrin du XVIIIe s, … avec un magnifique escalier tarabiscoté en forme de déferlante, du pur style rococo. »

Et qui plus est : « Ruggero Moncada, le propriétaire, héritier de la grande famille qui a érigé le palais, voue une véritable passion au lieu et commente lui-même les visites qui durent entre 20 min et 1 h en fonction de votre intérêt et de son envie de vous faire découvrir ce bijou. »

Mais le guide précise aussi :

« Visites sur rdv pour les passionnés de belles choses et les amateurs (trices) d’art ». Continue reading