Summertime and the living is easy !

Vineri, 22/07 la Béziers 

AZI ne-am dus în piața din fața primăriei din Béziers să asistăm la o demonstrație și inițiere de tango. Vreo zece perechi, care fac parte dintr-o asociație locală, au dansat timp de 3 ore în spațiul dintre cele opt restaurante care și-au scos mesele în perioada verii pe « Place du Forum ». Am admirat tehnica dansatorilor,  în timp  ce luam masa de seară. 

Guerre Béziers tango 001_resizeGuerre Béziers mairie 1 001_resize

La ora 22, am trecut pe aleile din fața teatrului (construit 1848) pe a cărui fațadă este proiectat, în luna iulie, noul « Son et lumière » care descrie istoria milenară a orașului. 

Guerre Son + lumiére 001_resize

La 22h30, ne-am mutat la o cafenea, tot pe alei, unde un « gurist » cânta șlagăre universale, acompanându-se la chitară. 

Am terminat seara la ora 24h00. 

Marți, 26/07  la Paris 

AZI am ajuns cu TGV-ul în 4 ore la Paris. 

Era ora 23h00 și m-am dus la restaurantul nostru preferat « Les Deux Cadrans », chiar în fața turnului de la Gare  de Lyon. Am luat, ca de obicei « moules frittes », un « moelleux au chocolat » și juma’ de vin alb, totul la 20 Euro. Am trăncănit cu ospătarii și clienții, până la ora 1h00. 

Guerre Lyon 001_resize

Joi, 28/07  la Paris 

AZI am fost cu un fost coleg de la Scoala de Mine și cu soția lui la un spectacol de « café-théâtre », care avea loc la « Petit Casino » din Marais. Meritam o relaxare, după două zile de lucru pe brânci, recuperând sarcinile adunate timp de 3 săptămâni în care am fost plecat în Languedoc. 

Petit Casino 001_resize

Am început la ora 19h00 cu un aperitiv ; la ora 20h00 masa (bufet rece « à volonté » și vin roșu) ; la ora 21h00 un prim spectacol cu un umorist ; la 22h00, jumătate de oră de pauză, să ne mai ștergem lacrimile de râs și să mâncăm deserturile și cafeaua ; apoi al doilea umorist. Am terminat  la 24h00 după fotografii, autografe… Erau trei mese cu clienți care sărbătoreau zile de naștere, la « Petit Casino ». 

Am terminat la ora 1h00, după o plimbare prin cartierul « Le Marais », unde terasele erau pline cu consumatori. 

Vineri, 29/07  la Paris 

AZI am fost invitat de « moștenitorul meu spiritual » la masa de prânz sub cea mai frumoasă cupolă din Paris, cea a magazinului « Printemps ». Are 100 ani de existență și a fost recent renovată.

Pretextul era să vorbim despre piața nitratului de amoniu în Panama, subiect pe care l-am studiat în vacanța mea acolo, în luna aprilie. 

Am stat la masă de la 13h30 la 16h00 ; am reușit să găsim timp (vreo 10 min.) să vorbim și despre nitratul de amoniu ! 

Guerre Printemps 001_resize

In culoarul metroului, am întâlnit un cântăretz, trompetist, chitarist, « muzicuțist », compozitor, textier, aranjor… ouf ! Care cântă de zeci de ani în metrou, melodii celebre și ale sale, într-un stil « jazzy ». Pe discul lui, este acompaniat în șase piese de un « saxofon alto ». Muzicianul saxofonist se numește Liviu Maxim !   

guerre Dubreuil 001_resize

Apoi am decis să-mi fac o plăcere periodică (la fiecare 2 luni), ducându-mă la un salon de « pedichiură/reflexologie », unde niște chinezoaice mă spală pe picioare, îmi fac masaje și pedichiura, mă ung cu tot felul de creme, fără să spună un cuvânt în franceză, dar trăncănind în permanență în cantoneză. Acolo, vin numai femei. Pentru suma de 28 Euro, am dreptul la o relaxare minunată. 

Guerre reflexologie 001_resize

« Reîntărit în părțile slabe », am decis, după citirea timp de o oră a unei cărți aduse din România într-un părculeț din « Quartier Latin », să mă duc la un spectacol. 

Asta a fost « Alegeri dificile », după cum spune Ioana C. 

Cum e vara, aveam de ales între diferite festivaluri de cinema (film italian, Ingrid Bergman, Dustin Hoffmann, Maurice Ronet, Dino Risi etc.) sau o piesă de Sacha Guitry, sau un concert de melodii ale anilor ’60 – ’70, revăzute.

Am ales « Summertime » (Vacances à Venise) regizat de David Lean, cu Katharine Hepburn, turnat în 1955 în orașul dogilor, o adevărată « carte poștală », în care m-am străduit să recunosc fiecare colț dintr-unul din locurile mele preferate din lume. 

Guerre Venise 001_resize

Apoi, în loc să mă așez la terasa unui restaurant, am pornit hai-hui pe Boul’ St. Germ., timp de o oră. 

                                              *   *   *

In aceastà săptămână, n-am deschis un ziar, nu m-am uitat la TV, n-am ascultat niciun buletin de știri… La ce bun ? Ca să aud niște « politicards et journaleux » anunțându-mi cu lacrimi de crocodil că trăiesc într-o țară în « stare de război » ? 

Acum și-au găsit o nouă vocație : ceremoniile funebre ! Ca în anii ’20, vor inaugura zilnic un monument funerar. In curând, vor reîncepe construcția « Liniei Maginot » ! Ceea ce le permite…. să nu facă mare lucru pentru a rezolva problema. 

In schimb, cu afirmațiile lor belicoase, au reușit să golească hotelurile, să introducă controale peste controale, să suprime (puține) manifestări culturale. Deci, să dea o enormă satisfacție dușmanilor noștri. 

Au uitat ce se spunea în Franța, acum mai bine de 100 ani, despre « la ligne bleu des Vosges » : « Pensez-y toujours, n’en parlez jamais ! » 

Doar că pe ei îi preocupă un singur subiect : cum să fie aleși/realeși ! 

Imi mai rămân 4 zile până plec iar în Languedoc. In semn de protest și de solidaritate cu victimele barbariei, voi ieși zilnic în oraș și nu-mi voi schimba obiceiurile.

Chiar dacă mi s-a spus că trăim « en état de guerre » !

                                         Adrian Irvin ROZEI, Paris, iulie 2016

 

 

Service après vente

 Sâmbătă, 30/07 la Paris 

Și AZI mi-am ținut angajamentul ! 

Am văzut piesa « Une folie » de Sacha Guitry, la teatrul lui Erich-Emmanuel Schmidt, « Rive gauche ». 

In piesa scrisă în 1938, principalul rol feminin a fost interpretat în seara premierii de Elvire Popesco. După spectacol, Olivier Lejeune, care interpretează  un Sacha Guitry « plus vrai que nature », ne-a prezentat actorii și piesa, în cel mai autentic stil « années ‘30 », precizând că Elvire Popesco era « une torpille slave ». 

N-am rezistat tentației de a-i aminti origina latină a reputatei actrițe. Vorbind câteva minute cu interpretul principal al spectacolului, am avut ocazia să-i amintesc legăturile lui Sacha Guitry cu spațiul mioritic. 

Guerre Guitry Folie 001_resize

Guerre Olivier Lejeune 001_resize

Guerre Guitry 001_resize

Olivier Lejeune, este pasionat de tot ce se referă la viața celebrului om de teatru francez, numit uneori « le Molière du XXème siècle ».

I-am propus să ne vedem pentru a-i oferi cartea mea, în care se vorbește de legătura între Sacha Guitry și Lana Marconi.

E simplu ! Locuim amândoi la Boulogne, la o distanță de numai câteva sute de metri !

……………………………………….

3/08/2016

Bonjour,

Quelle belle surprise de trouver votre livre dans ma boite aux lettres.
Je vous en remercie grandement et me réjouis de le dévorer.
Bel été à vous et encore merci
Amicalement

O. Lejeune

……………………………………….

4/08/2016

Cher Irvin
Merci pour cette lecture délicieuse, j’ai appris une foule de choses, quel travail formidable et maintenant je m’attaque aux autres chapitres.
Avec toute mon amitié et encore chapeau pour ce travail

Ol

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *